Luni 19 iulie 2010, ajunul hramului Schitului Sfantul Ilie Berzunti: agitatie multa, tensiune, fiecare trebaluieste ca intr-un stup, cu sarcini precise si raspundere maxima. Se fac ultimele pregatiri pentru hram mare, cu sute de invitati si sobor de 50 de preoti. Parintele Isaia coordoneaza totul cu infrigurare – cum altfel ? Doar se apropie marele eveniment al asezamantului pe care l-a ridicat cu ruga si truda pe o poiana goala – acum 17 ani – si pe care il pastoreste de atunci cu atata daruire ! Intre timp, pelerinii continua sa soseasca, de cu seara…

Luni noaptea : in intunericul gros, dintr-o data incepe potopul ! Se rupe pur si simplu cerul in doua, toata apa cade abrupt in poiana schitului, in timp ce Sfantul Ilie galopeaza peste nori, imprastiind generos fulgere si tunete ! Parintele Isaia s-a detensionat brusc si incepe sa rada : « Sfantul Ilie isi face datoria, spala din belsug si curateste locul, pregatindu-l pentru sfintire ! In ultimii 200 de ani poiana a ramas goala pentru ca biserica fostului schit a fost mutata intr-un sat la vale, asa incat pamantul acesta se cerea a fi spalat cu potop acum, inainte de sfintirea noii biserici ! Stie Sf Ilie ce face ! »

Marti 20 iulie, Sf Prooroc Ilie Tesviteanul. Dimineata aveam sa aflam : asa cum era de asteptat, cele patru drumuri care urca la schit au devenit impracticabile. Pe la ora 8 incep sa sune la schit telefoanele mobile, intrebari de la oamenii din satele din vale : « Se mai tine hramul ? Se amana sfintirea pe duminica ? »  La Berzunti, in timpul potopului nocturn, oamenii si animalele au iesit in strada, pregatitre sa evacueze gospodariile in caz de calamitate. Dar Sfantul Ilie a dat gand bun PreaSfintitului Ioachim Bacauanul si protopopului de Onesti, Parintele Constantin Alupei, care au ajuns pana la baza muntelui, de unde au fost preluati in singurul mijloc de transport care putea razbate pe asemenea teren desfundat, ca de concurs off-road : un Land Rover al unui fiu duhovnicesc apropiat ! Performanta tehnica la nivel mondial, pusa in slujba slujirii Domnului !

Razand, PS Ioachim coboara din jeepul plin de noroi, se bucura de prezenta celor aflati sus la schit si incepe imediat slujba de sfintire a bisericii! La inceput mirenii raman afara, apoi sfintitii parinti ies pentru a implini intreg ritualul : inconjurarea bisericii, ungerea acesteia cu mir… Soarele incepe sa dogoreasca, se face cald, iarba si florile parca incep sa surada, participand la marele eveniment. Pamantul s-a zvantat sus in varful muntelui chiar daca la vale balteste inca. Sfantul Ilie e din nou generos cu schitul sau, aducand vreme calda si frumoasa la hram imbelsugat ! Incet, incet, pe la ora 10 incep sa apara credinciosii care s-au incumetat sa urce muntele in dimineata, inotand in noroaie, iar numarul lor tot creste, astfel incat slujba de sfintire a altarului si a frescei se tine pana la final cu biserica plina !

PS Ioachim puncteaza in predica : « ma bucur ca azi ati fost temerari, urcand acest munte ! Sfantul Ilie reprezinta modelul calugarului, model de vietuire in loc izolat, in care calugarul se uneste cu Hristos… De altfel, viata este un permanent urcus, iar calugarii, vietuitori ai muntelui, au aceasta constiinta a urcusului. Esential pentru fiecare, indiferent ce este in viata – calugar, preot, mirean, om de rand – este sa stie ca suntem in drum permanent catre inaltimi, catre Transfigurare ! Astazi am vazut niste oameni venind dinspre Darmanesti, urcand pe jos “cu crucea in spate”. Sa ma ierte Dumnezeu, eu am venit aici si cu elicopterul si cu jeepul si pe jos – dar indiferent cum urcam, urcam pe calea indicata de Hristos, urcam cu crucea in spate. Trebuie sa aveti constiinta urcusului duhovnicesc permanent, continuu, fara oprire.

Marile intalniri ale lui Dumnezeu cu oamenii, fata catre fata, au fost pe inaltimi – Moise pe Sinai, Ilie pe Horeb… Pe Muntele Horeb, Ilie a primit cuvintele pentru propavaduirea in fata regilor si a poporului. De altfel, inainte de Horeb, Ilie nu era pregatirt sa-l intalneasca pe Hristos. Nici Apostolii, inainte de Tabor, nu erau pregatiti pentru radiatia penetranta a Luminii necreate ( a starii de har, coborarea Sfantului Duh). Iata, avem aici Carmelul, muntele pe care este situiat Schitul Sfantului Ilie, locul cel mai inalt din zona. Aici va fi loc de pelerinaj.

Il felicit pe Domnul Primar al Berzuntiunlui ca a facut drumul pana la schit, dar mai puternic este Dumnezeu, care ne-a harazit astazi urcusul cu nevointa. Si, in plus, Sfantul Ilie a mai aranjat ceva : dupa sfintirea unei biserici, prima Sfanta Liturghie trebuie infaptuita in biserica, asa cum slujim noi acum, si nu in afara ei – in curte, asa cum s-ar fi intamplat daca ar fi venit intreg poporul anuntat si asteptat ! »

La finalul emotionantei slujbe de sfintire a bisericii, in care cu siguranta au slujit preoti si ingeri si sfinti, Parintele Isaia, inimosul staret al schitului, a fost hirotesit protosinghel, ca recunoastere a extraordinarelor sale eforturi de ctitorire si de vietuire duhovniceasca. Agapa organizata cu adevarat fast pe esplanada de la marginea padurii reuneste soborul mare de preoti participanti, precum si maicile sosite de la mai multe episcopii, de la manastirile Varatec, Bogdana, Poglet…

Sfantul Ilie cel viu, sfantul Ilie cel ravnitor si tare in credinta si fapta si-a facut simtita direct prezenta,  hramul si sfintirea bisericii sale din varful muntelui purtand din plin amprenta puternicei sale personalitati : cine a fost de venit a venit, unde si cand a fost de slujit s-a slujit ! Bucura-te Sfinte Ilie, marite prooroc si inaintemergator al celei de-a doua veniri a lui Hristos ! Si roaga-te lui Hristos pentru noi, pacatosii. Amin.

Maria Chirculescu,

Miriam Turism

Tags: Berzunti, Hram, Schitul Sf Ilie, sfintire Biserica