pelerinaje in rusia pelerinaje in ucraina pelerinaje in grecia pelerinaje in israel pelerinaje in egipt pelerinaje in europa pelerinaje pe alte continente pelerinaje in romania

Rusia: Koliupanovo, la Sf Eufrosina cea Nebuna pentru Hristos


Autocarul est plin ochi, doar doua locuri trebuie sa ramana libere. Ultimii pelerini urca din Iasi si, desi locurile sunt clar stabilite si toata lumea se supune regulilor, avem o problema: o doamna impunatoare doreste sa stea singura pe bancheta, cu… icoanele ei!! Plecam in Rusia, de regula de acolo aducem icoane, acum avem o situatie noua: doamna duce icoane de mari dimensiuni acolo! Nu am timp, nu-mi bat capul, asta este! Pana la urma doamna ramane pe penultima bancheta din autocar cu icoanele ei ( e foarte hotarata!) si pornim la drum. 8.500 km prin Rusia europeana, cautand urmele pasilor marilor sfinti pravoslavnici pe care ii iubim atat de mult: Sf Serafim de Sarov, Sf Xenia, Sf Ioan de Kronstadt, Sf Ignatie Briancianinov, Sf Serghie de Radonej…

Zile dupa zile, ne impregnam tot mai adanc de otodoxie rusa, respiram si ne rugam cu sfintii ei, la marile icoane ale Maicii Domnului, care pe ei i-au izbavit nu doar de boli, necazuri si saracie, ci chiar de invazia vrajmasilor pagani, in cateva randuri fara lupta, atunci cand cotropitorii pur si simplu au dat bir cu fugitii de frica Imparatesei care li se aratase pe cer, in urma rugaciunii soldatilor pravoslavnici la icoane aduse pe linia frontului…Istorie vie spusa dupa istorie vie, rugaciune dupa rugaciune, bai in izvoare sfinte tamaduitoare, kanafca Maicii Domnului, padure nesfarsita, patetica… Rusia… Nici nu ne dam seama cum au trecut doua saptamani! Grupul devine omogen, oamenii se bucura de rugaciunea comuna, uitam ca ne apropiem de finalul pelerinajului. Doamna Frasina ( doamna cu icoanele) a donat doua din cele trei icoane de mari dimensiuni aduse din tara la Diveevo, la Manastirea Sfantului Serafim de Sarov. Dar a aflat si ca Sf Eufrosina nu face parte din soborul sfintelor de acolo, asa cum a crezut ea la plecarea din tara! Asadar, cine este Sf. Eufrosina si unde sa lasam icoana ei  acum pe final de pelerinaj? Maine ajungem la granite cu Ucraina si apoi peste doua zile, acasa!

Doamna Frasina are noroc, de fapt sfanta careia ii poarta numele o iubeste foarte tare: si bunica mea se numea tot Eufrosina si avusesem si eu la un moment dat dorinta de a ajunge la mormantul Cuvioasei Eufrosina de la Koliupanovo, asa ca stiam localizarea pe harta ( altfel am fi cautat acum acul in carul cu fan – un sat pe harta Rusiei, cea mai intinsa tara din lume !!!). Plecand spre granita, la sud de Moscova, intre Serpuhov si Tula trebuie sa facem o deviere de doar 35 km catre Alexin, fata de traseul nostru de azi!! Doamna se hotaraste sa plateasca singura diferenta de cost pentru plusul de kilometraj (nici nu-i mare cheltuiala!), imi da cartea cu viata cuvioasei, tradusa in limba romana, facem prezentarea la microfon si .. iata-ne intreband, in arsita zilei de iulie, despre drumul catre satul prafuit in care Cuvioasa, Nebuna pentru Hristos, a murit la varsta de 100 de ani, in 1855! Trecem de orice asezare si, in camp gol, ne apare o poarta arcuita, dupa care se itesc cateva biserici noi. Aici sa fie? Suntem la Manastirea de maici Kazanskaia Intram in biserica micuta din fata, ne lamurim repede ca intr-adevar aici se afla racla Cuvioasei Eufrosina si chemam toti pelerinii.

Doamna Frasina are emotii!! Icoana pe care a comandat-o in Romania este intr-adevar impunatoare: de mari dimensiuni, pictata pe lemn, aurita, le infatiseaza deopotriva pe Cuvioasa Maica noastra Parascheva de la Iasi si pe Sf Eufrosina!! Trebuie sa exista o legatura in duh intre cele doua, daca ne-au condus atat de précis pana aici!! Grupul este prea mare pentru dimensiunile bisericutei in cre ne aflam! Intr-un colt, inghesuita pe un scaunel, o maca vorbeste la telefon. Vorbeste intr-una, ignorandu-ne total, desi suntem galagiosi (sau tocmai de aceea!) si desi cativa stam langa ea, ostentativ, ca sa lamurim cui sa donam icoana. Parca dinadins lungeste convorbirea si ne lasa sa asteptam, dincolo de orice regula de politete sau de bun simt ( ne pune la incercare, e in duhul Cuvioasei!) Ne enervam, dar stam! Finalmente, inchide telefonul si ne baga in seama: desi cu straie ponosite, este chiar Maica Stareta Eufrosina, pe care cu siguranta galagia pelerinilor romani a iritat-o peste masura ( pelerinii rusi sunt ultra-silentiosi, niciodata n-o sa atingem noi o asemenea performanta de manifestare a evlaviei!). Cand vede obiectul donatiei, mimica I se schimba brusc, saruta cu bucurie icoana si o si duce in altar! Rusii nu au, ca noi, icoane pe lemn si cu atat mai putin icoane pictate ( aproape toate icoanele lor noi sunt litografiate). Donatia este intr-adevar de mare valoare, din toate punctele de vedere, pe masura aflatei inaltimi duhovnicesti a Sfintei Eufrosina!

Printesa de Viazemsk, scolita la St Petersburg si devenita insotitoarea tarinei Ecaterina a IIa, care ii aprecia prezenta – probabil pentru inteligenta, farmecul si cultura sa – Evdochia ( dupa numele de botez) a inteles repede ca lumea stralucitoare si galagioasa a palatului imperial, a inaltei societati ruse nu e de nici un folos sufletului, dupa moartea trupeasca. Nu se stie ce anume a determinat-o ca, in cea mai infloritoare perioada a vietii sale, sa ia decizia de a se lepada brusc de lumea in care traia, cu toate splendorile ei! Intr-o zi de vara, impreuna cu inca doua insotitoare ale tarinei – Marta si Salomeea – se hotaraste sa profite de sederea nobililor pe mosia imparateasca si, lasandu-si rochiile pe malul lacului, se imbraca cu staie simple de taranci si pleaca in pribegie ( lasand impresia ca s-au inecat). Fetele se despart, pentru a se intalni mai apoi in Cer (toate cele trei sunt pomenite ca sfinte). In comportamentul sau aparent ciudat de mai apoi, “nebuna Eufrosina” (asa cum a numit-o Mitropolitul Platon, pentru a-i respecta dorinta de anonimat) va incerca sa traiasca exact invers decat a trait in prima parte a vietii sale, parca pentru a-si ispasi pacate grele, adunate cu inconstienta in tinerete. A locuit in casute saracacioase si izolate, impreuna cu multe animale ( caini, pisici, gaini, curci…), intr-o mizerie cumplita, in aer greu respirabil din cauza mirosurilor – aceasta pentru “ a inlocui parfumurile pe care le foloseam la palat”. Animalele o iubeau si o ascultau, iar corbul pe care il hranea zilnic i-a adus hrana si apa de baut, ca oarecand Sfantului Prooroc Ilie, atunci cand cuvioasa, arsa fiind intr-un incendiu, a zacut la pat fara ingrijire timp de sase saptamani. Fericita umbla si vara si iarna doar intr-o camasa de stofa cenusie, groasa, mergea totdeauna desculta (“in afara de murdaria de nepatruns nu avea nimic in picioare”), iar la gat purta un colier si un lant de arama de care atarna o cruce grea, tot de arama. Pe sub camasa aspra purta lanturi grele de fier, direct pe piele. Parul taiat scurt, uneori acoperit cu o zdreanta sau iarna, cu o caciula garnisita cu blana, sfarama probabil mandria frumusetii podoabei capilare de odinioara… Dormea pe podeaua goala, impreuna cu cainii (“eu sunt mai rea decat un caine” ) si incepand de la miezul noptii, se ruga pana la revarsatul zorilor. Cand iesea din chilie, de obicei cu un bat in mana, tipa sau canta, uneori lovea cu batul pe cine ii iesea in cale.  Mergea in padurea manastirii, culegea ciuperci, flori si diferite ierburi, pe care apoi le impartea celor ce veneau dupa ajutor in boala, iar  acestia primeau alinare sau vindecare, dupa credinta lor.

Nevointa asumata, urmand calea lui Hristos ( “oricine voieste sa vina dupa mine, sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-mi urmeze Mie”) si exemplul Apostolului ( “Noi suntem nebuni pentru Hristos, voi insa intelepti intru Hristos. Noi suntem slabi; voi insa sunteti tari. Voi sunteti intru slava, noi suntem intru necinste! Pana in ceasul de acum flamanzim si insetam. Suntem goi si suntem palmuiti si pribegim si ne ostenim, lucrand cu mainile noastre. Ocarati fiind, binecuvantam. Prigoniti fiind, rabdam. Huliti fiind, ne rugam. Am ajuns ca gunoiul lumii, ca maturatura tuturor, pana astazi”). O forma de asceza pentru care Domnul a impodobit-o cu mari daruri duhovnicesti: darul inaintevederii si al vindecarii le-a primit catre mijlocul vietii sale si astfel a putut ajuta, cu multa dragoste, multime de oameni necajiti din toate paturile sociale ( devenise foarte iubita si respectata). In acelasi timp insa, prin insasi “nebunia” vietuirii ei, denunta inutilitatea intelepciunii, culturii si puterii lumesti, manifestate in cele mai de varf forme ale lor, asa cum le cunoscuse ea la palatele puternicului Impreriu Rus al veacului al 18-lea!

“Nebuna pentru Hristos pe pamant, in ceruri preainteleapta”, Cuvioasa Maica Eufrosina este cu siguranta mare facatoare de minuni, insasi intamplarea inchinarii neprogramate, neasteptate a grupului nostru de romani la racla sa si scurta vizita la izvorul tamaduitor al sau din padurea din apropiere (“Scaldati-va si veti fi sanatosi”) dovedindu-ne pe deplin acest lucru! Sfanta Cuvioasa Eufrosina, roaga-te lui Dumnezeu pentru noi, pacatosii!

Maria Chirculescu

Miriam Turism

Tags: , , , ,