Marti 12 aprilie 2011, ultima zi a pelerinajului nostru de 16 zile in Israel, Sinai si Egipt – Egiptul de dupa revolutie, linistit, stabilizat de armata ( puncte de control cu tancuri pe sosele, intre localitati), dar inca vaduvit de turisti ( va puteti imagina piramidele fara turisti straini?). Vizitarea manastirilor egiptene a decurs conform programului si ne-a bucurat sufletele, dar am avut un singur regret, legat de curiozitatea omeneasca: a trebuit sa ocolim Piata Tahrir din Cairo, in care obisnuitele manifestatii programate vinerea se prelungisera in week-end-ul trecut si sambata, asa incat noi crestinii am evitat locatia revolutiei egiptene (considerata nefinalizata pana la organizarea primelor alegeri democratice).

Vizita-surpriza din final

Revenim din Alexandria in Cairo si, pana la ora 12 noaptea cand trebuie sa ajungem la aeroport pentru zborul catre casa, avem in program bazarul Khan-el-Khalili,program nocturn. Michael, ghidul nostru copt-ortodox, ne face insa o surpriza: sunase cu o zi inainte la Manastirea de maici a Sf Teodor din Cairo, situata chiar in zona bazarului, despre care nu stiam chiar nimic si, desi ne fusese refuzata vizita, ne propune totusi sa mergem pana acolo. Autocarul ne lasa in piata moscheii Hussein si de acolo Michel ne conduce in zona neturistica a bazarului, destinata doar egiptenilor. Incercam sa avem rabdare si sa ne continuam drumul printre tarabele intesate de marfa, mizeria este crunta, in unele locuri gunoiul se depoziteaza si pe accoperisul cladirilor mai joase; e foarte greu de inteles cum se poate trai si chiar face comert in conditiile acestea… Rezistam si continuam sa mergem vreo 10 minute printre tarabe si magazinase, fara sa facem nici o poza ( nu vrem asemenea amintiri!!) pana ajungem pe o strada foarte ingusta si mai curata, zona crestina. Manastiea are ziduri placate cu piatra, inalte  cat doua etaje, ne-escaladabile, si o poarta grea la care sunam. Auzind ca suntem grup de romani ortodocsi, maica ia binecuvantare si deschide. Pasim inauntru si surpriza este de proportii: intre zidurile de marmura alba ale cladirilor manastirii, in centru se afla o gradina botanica superb aranjata si ingrijita! Totul este extrem de curat, parca am intrat in alta lume! Pe peretele din dreapta, pe inaltimea unui etaj, se afla icoana Sfantului Onufrie cel Mare, inconfundabil, cu barba sa care il acopera, cazand pana la pamant! Unde ne aflam?

Manastirea copt ortodoxa de maici a Sf Prinţ Teodor este una dintre cele 5 manastiri de maici din Cairo, istoricii si manuscrisele vechi atenstand infiintarea acesteia in secolul XIII. Manastirea este inchinata Sf Teodor din Shotep ( localitate din centrul Egiptului), cel care a suferit mucenicia pentru Hristos in anul 320, consierat aici sfant mare mucenic, grabnic ajutator. Pe la sfarsitul secolului al XVII, manastirii, impreuna cu bisericile copte din apropiere, a inceput sa i se acorde o mare importanta, datorita mutarii resedintei papei Bisericii Copte in zona Harret-el-Rum ( strada Romanilor). In secolul al XVIII-lea manastirea a devenit centrul unei activitati eclesiastice majore, datorita atat prezentei papei, a invitatilor sai oficiali, cat si a mutarii sediului administrativ al guvernului in apropiere, astfel incat zona Harret-el-Rum a ajuns sa fie cartierul rezidential cel mai notabil al capitalei Egiptului. Din 1799, cand resedinta conducatorului Bisericii Copte s-a mutat din nou, ca si sediile administrative locale, importanta manastirii s-a redus, dar o serie de familii copte au ramas totusi in zona. In 1990 – 19911 Papa Senuda III a inaugurat o noua cladire in manastire si a adus aici maici si novice, asezamantul cunoscand un reviriment important, fiind in prezent una dintre manastirile in care actualul papa isi primeste invitatii oficiali.

Ramanem si noi mirati de ceea ce vedem: calitatea materialelor folosite ( numai marmura alba), bunul gust al decoratiilor si curatenia perfecta ne fac sa uitam brusc de mizeria generalizata din cea mai mare capitala araba a lumii. E ca si cum am fi descoperit adevarata fata a crestinismului egiptean! Maicile sunt extrem de primitoare, ne invita in salonul oficial, ne servesc cu mancare de post si ne fac daruri. Aflam astfel ca acum vietuiesc aproximativ 100 de maici si surori ( perioada de pana la tunderea in monahism nu poate fi mai mica de trei ani), ca au exact aceeasi randuiala a slujbelor ca si in manastirile noastre ortodoxe si ca cladirea din partea dreapta, cea cu icoana de mari dimensiuni a Sfantului Onufrie este construita exact peste fantana pustnicului! Dar ce legatura poate fi intre Sfantul Onufrie cel Mare, pustnicul care a vietuit 60 de ani in pustie fara sa vada fata de om si aceasta manastire din centrul Cairoului?

Sfantul Onufrie si pustiul egiptean

Fiu al unui imparat crestin din Persia, zamislit dupa multi ani de rugaciune catre Domnul, dus imediat dupa nastere de catre tatal lui intr-o manastire din Egipt ( caci asa i-a cerut imparatului ingerul Domnului), Onufrie a fost alaptat pana la varsta de trei ani de catre o caprioara care i-a urmat tot drumul si care a ramas cu el in manastirea egipteana, cat a fost nevoie. Copilasul crescut intre monahi i-a uimit pe acestia si mai departe, cand a primit din chiar mana Pruncului Iisus, din icoana, o paine mare si alba, frumoasa, curata, din care sfintenie au putut gusta toti monahii. Aceasta se intampla in manastirea Ermopoli din centrul Egiptului ( in partile Tebaidei), numele grecesc al importantei asezari in secolul IV fiind Hermopolis Magna / Khemenu in limba copta / Ashmunen in araba. Manastirea avea pe atunci 100 de frati cu viata imbunatatita. Dar auzind tanarul Onufrie despre Sf Prooroc Ilie Tesviteanul ca a petrecut postind in pustie si despre Sf Ioan Botezatorul, asemenea, a inteles ca „Domnul daruieste fiecaruia dupa masura ostenelilor pe care le sufera cineva pentru Dansul. Deci fericit este cel ce face voia Domnului pe pamant si Ii slujeste cu osardie, pentru ca ingerii slujesc aceluia, desi nevazuti, si il fac a se bucura cu bucurie duhovniceasca si il intaresc in tot ceasul cat este in trup.” Asa incat, iesind noaptea din manastirea sa, calauzit fiind de inger sub forma unei raze de lumina, Onufrie a plecat in adancul cel mai  dinauntru al pustiei. Dupa 60 de ani in care nu a vazut chip omenesc si in care a vietuit invesmantat doar in barba sa lunga, alba, intreg corpul sau fiind acoperit de peri desi, iar mijlocul acopeindu-si-l cu frunze de pustie, va fi fost gasit prin voia Domnului de catre Sf Cuvios Pafnutie episcopul, cel care a mers timp de 17 zile singur, infometat si insetat, pana sa-l afle. Dupa randuiala Domnului, Sf Pafnutie a aflat istoria vietii marelui pustnic, i-a fost martorul trecerii la Domnul si l-a ingropat acoperindu-l cu jumatate din haina sa. Iar cand, mangaiat de frumusetea vietuirii cu ingerii in pustiu, a inceput a se ruga Domnului sa-l lase a trai acolo, indata in fata ochilor lui au cazut pestera Sf Onufrie si finicul care il hranea zilnic pe sfant, iar izvorul cel cu apa vie s-a uscat. Aparent, nu a mai ramas nimic material legat de Sf Onufrie; doar proslavirea numelui sau, de saisprezece secole si pana azi, in tot pamantul!

Fantana Sf Onufrie din Cairo

Aflam de la maica de la manastirea Sf Teodor din Cairo, primitoarea noastra gazda, ca acum 200 de ani, maica stareta de atunci a manastirii a avut o viziune in care Sf Onufrie i s-a aratat, indicandu-i locul in care, pe teritoriul manastirii, se afla fantana sfantului. Necreznd dintr-un inceput, dar cercetand, maicile au descoperit intr-adevar fantana! De atunci, multe s-au rezolvat si s-au ridicat, prin rugaciune la Sf Onufrie cel Mare si folosind apa vie din fantana sa. Si totusi, manastirea este asezata in loc plan, in mijlocul orasului, in timp ce Sf Onufrie a vietuit in pustie, in munte, in pestera! Maica ne spune ca totusi ea crede ca acesta este cu adevarat izvorul Sfantului Onufrie, motivand cu o minune intrata in istoria crestinismului egiptean: in sec X, in vremea domniei califului musulman Al-Muizz Li-Deenillah (953-975), acesta afland ca in Biblia crestinilor scrie ca daca ai credinta cat un bob de mustar poti muta si muntii din loc, i-a cerut patriarhui crestinilor copti, Avraam, sa demonstreze adevarul credintei sale, cerand Dumnezeului lui sa mute din loc Muntele Mokatam din apropierea orasului Cairo. In caz contrar, musulmanii aveau sa omoare crestinii egipteni. Dupa trei zile de rugaciune puternica la Maica Domnului, facuta in Biserica Suspendata din Cairo, Preacurata i s-a aratat patriarhului spunandu-i sa-l caute pe Simeon Pantofarul, un crestin simplu, pentru a carui rugaciune, alaturi de patriarh si de comunitatea crestina adunata langa munte, Dumnezeu a dat un cutremur care a mutat intr-adevar muntele din loc! Califul Al-Muizz, speriat si recunoscand adevarul propavaduit de patriarhul crestin, s-a botezat in Biserica Sf Mercurie din Cairo. Trupul Sf Simeon Pantofarul a fost descoperit de catre clerul copt si arheologi in anul 1991, in urma lucrarilor de restaurare in Biserica Sfanta Maria din Babylon El-Darag, in apropierea manastirii vizitate acum. Iar maica ne spune: Sf Onufrie a vietuit in secolul IV, iar minunea s-a petrecut in secolul X. Muntele mutat este nu departe de aici, asa ca este foarte posibil ca in vremea Sf Onufrie in acest loc sa fi fost o pestera si izvorul de apa langa care a vietuit anahoretul.

La invitatia maicii, urcam in foarte frumoasa cladire de marmura alba ridicata recent deasupra fantanii Sf Onufrie si, pentru ca deja se innoptase, admiram frumusetea vitraliilor bisericii de la ultimul etaj al cladirii, care adaposteste relicve ale Sf Onufrie si ale Sf Maria Magdalena. Maicutele egiptene ne dau sticle si ne indeamna sa luam acasa apa vie din fantana sfantului, aflata intr-o camera la baza cladirii – dar neasteptat in acest final binecuvantat de pelerinaj. Parasim totusi obstea manastirii Sfantului Teodor cu inima stransa, afland ca ele traiesc aceste vremuri in stare de pericol; chiar cu o zi inainte de a le vizita noi, un grup de musulmani au batut violent la poarta manastirii si au adus injurii Domnului Dumnezeului nostru, incercand sa forteze intrarea. Maicile, speriate, au scos icoana Maicii Domnului si au facutprocesiune cu rugaciune in interiorul manastirii si in 10-15 minutel, musulmanii au plecat (inaltimea zidului, de peste 4 metri, incepe sa apara ca fiind justificata). Acesta este motivul pentru care, initial, au refuzat cererea de vizita venita prin telefon de la ghidul nostru, o persoana necunoscuta lor. Rugaciunile noastre pentru surorile crestine din Egiptul musulman devin asadar, acum, o datorie intru Hristos!

Manastirea Sf Onufrie din Ierusalim

Ne luam ramas bun si, in drumul catre aeroport, realizam ca si in Ierusalim am vizitat o manastire a Sf Onufrie, care cuprinde de asemenea o grota in care se spune ca a vietuit pustnicul egiptean, in secolul IV! Situata in sud-estul Ierusalimului, in apropierea Tarinei Sangelui – pamantul cumparat cu cei 30 de arginti cu care a fost vandut Iisus Hristos – manastirea greceasca de maici pasteaza in subteran mai multe pesteri, dintre care una se spune ca l-a adapostit timp de 3 ani pe Sf Onufrie cel Mare, iar o alta –  cea a Sfintilor Apostoli – este dupa traditie pestera in care s-au ascuns Sfintii Apostoli in vremea rastignirii Mantuitorului pe Cruce.

Alte manastiri si biserici inchinate Sf Onufrie: Ucraina, Turcia

La numai 2 km de Lvov si la 20 de kilometri fata de granita Ucrainei cu Polonia, inspre apus, in mijlocul Carpatilor Nordici, se afla Manastirea Sf Onufrie cel Mare, ctitorita in anul 1278. Conform traditiei, in aceste locuri ar fi sihastrit Sf Onufrie si aici ar fi trecut la Domnul, sfintele lui moaste fiind zidite in zidurile manastirii. Aceasta raman insa doar o legenda, marturisita si in Proloagele locului. In anul 1986, arheologii din Lavriv au scos la lumina doua lucruri de mare insemnatate, si anume: mormantul episcopului Macarie al Ierusalimului, alaturi de alti mitropoliti ai Kievului, si o racla goala a Sfantului Onufrie. Domnitorii romani Constantin Basarab al Tarii Romanesti (a murit aici in anul 1685) si Stefan Petriceicu al Moldovei (1690), ambii ingropati aici, au fost pomeniti la sfintele slujbe multime de ani, ca mari binefacatori.

Ildihan, ghida noastra pentru Turcia, ne spune ca si in Capadocia primilor crestini exista o biserica inchinata Sfantului Onufrie cel Mare, la Goreme – Biserica Yilanli. Traditia locala istoriseste ca Sf Onufrie a fost de fapt o femeie foarte frumoasa, care insa dorindu-si cu ardoare sa-si inchine viata numai Mantuitorului, I-a cerut Domnului sa o urateasca, astfel gandind ca nu va mai atrage atentia nimanui si va scapa de ispite. Domnul ar fi facut sa-i creasca barba, Sf Onufrie fiind reprezentat in fresca din Goreme ca si in toate celelalte biserici crestine, cu barba alba lunga pana la pamant, in plus aici avand piept, ca femeie.

Dulceata pustiei

“Parinte, de unde te impartasesti sambata si Duminica cu Preacuratele lui Hristos Taine?” l-a intrebat Sf Pafnutie pe Cuviosul Onufrie. Iar el i-a grait: “ingerul Domnului vine la mine si-mi aduce Preacuratele lui Hristos Taine si ma impartaseste pe mine. Inca nu numai la mine vine ingerul Domnului cu dumnezeiasca impartasanie, ci si la ceilalti care vietuiesc in pustie pentru Dumnezeu si fata omeneasca nu vad; pe care impartasindu-i, ii umple de veselie negraita. Iar daca vreunul dintr-insii ar dori sa vada om, ingerul il ia pe el si il inalta la cer, ca sa vada pe sfinti si sa se veseleasca; si sufletul lui se lumineaza ca lumina si se bucura cu duhul, invrednicindu-se a vedea cerestile bunatati, si uita toate ostenelile sale suferite in pustie. Apoi, intorcandu-se iarasi la al sau loc, se sileste a sluji mai cu osardie lui Dumnezeu, nadajduind a castiga in veci cele din ceruri, pe care s-a invrednicit a le vedea.” ( Sinaxar, 12 iunie)

Pentru ca Sf Onufrie „cel mereu fericit” (asa se talcuieste numele sau) a vietuit in pustie timp de 60 de ani fara a vedea fata de om, in singuratate absoluta, Domnul a dorit a-l preaslavi, facandu-l cunoscut pretutindeni, ca si cum ar fi trait in mijlocul lumii! Cu toata infatisarea sa salbatica, pentru revelarea gustatei dulceti a pustiei, Sf Onufrie cel atat de izolat a devenit, deloc paradoxal, unul dintre marii sfinti ai ortodoxiei, cultul sau fiind raspandit in intreaga lume crestina. Nu cautam explicatii logice pentru aflarea urmelor sale in diferite locasuri de cult din lume, credem ca Domnul ne poate mangaia si pe noi pentru rugaciunile Sfantului Onufrie, asa cum l-a veselit si pe el in timpul vietuirii sale pe pamant, ridicandu-l la cer ca sa vada sfintii. Fie ca, pentru rugaciunile Sfantului Cuvios Onufrie, Domnul sa ne intareasca si pe noi in suferirea necazurilor vietii in pustia lumii.

Maria Chirculescu

Miriam Turism

Tags: Cairo, Egipt, Fantana, Manastirea Sf. Teodor, Manastirea Sfantul Teodor, Onufrie