Sf Lavrentie al Cernigovului

Casa in care a vorbit cu Sf Ilie, cu dreptul Enoh, cu Sf Ioan Teologul…

In secolul XX, secolul marii prigoane împotriva Bisericii Creștine și a slujitorilor săi, secolul în care, cu o ură nedisimulată, monstruoasă, puterea atee din estul Europei a batjocorit, a supus la grele persecuții și chinuri milioane de creștini ( exact ca în primele patru veacuri de după Hristos), Dumnezeu a lasat în Rusia câteva figuri emblematice de oameni ai Săi, care au spijinit, au întărit în credință poporul drept – credincios: Sf Ioan de Kronstadt ( trecut la Domnul în anul 1908), Sf Iona din Odessa ( 1924), Sf Serafim de Virița ( 1949), Sf Lavrentie al Cernigovului ( 1950), Sf Matrona din Moscova ( 1952), Sf Luca, Arhiepiscopul Crimeii ( 1961), Sf Ioan Maximovici ( pentru diaspora rusă, 1966)… Aceștia sunt poate cei mai cunoscuți sfinți ai secolului douăzeci –  teologi cu lucrări de mare anvergură duhovnicească, nebuni pentru Hristos, stâlpi ai ortodoxiei venerați pe bună dreptate de poporul pravoslavnic. Unii dintre ei au lăsat proorociri asupra vremurilor din urmă, care deja au început să se împlinească…

Sfântul Lavrentie al Cenigovului ( 1868 – 1950), starețul înzestrat cu darul înainte vederii și al facerii de minuni, cel care spunea: „ după cum se văd toate boabele de grau într-un pahar, așa vad și eu gandurile fiecăruia”, a trebuit să trăiască o vreme în afara Mănăstirii Sfintei Treimi din Cernigov, a cărei egumen a fost. După închiderea mănăstirii de către stat, între anii 1930 și 1941, starețul a viețuit într-o casă modestă, la poalele dealului Boldina, la o văduvă evlavioasă care se numea Elena – în monahism Evlampia. Casa avea o încăpere principală nu foarte spațioasa și o alta mai mică (cât o cămară) și de fapt ascunsă, pentru că accesul în această a doua cameră se putea face doar daca se dădea la o parte biblioteca ce bara ușa dintre cele două spații de locuit. Starețul Lavrentie a trăit zăvorât în această micuță încăpere timp de unsprezece ani, primind doar pe fiii săi duhovnicești pe care dorea să îi vadă și care de regulă îl vizitau mai ales nopatea târziu, de frica KGB-iștilor. Numai maica Evlampia putea să faca posibil accesul catre stareț, dând la o parte carțile și rafturile din bibliotecă …
Monahia Evlampia – gazda Sfântului Lavrentie – a păstrat în amintire următoarele: “Era în anul 1939. Părintele a discutat o noapte întreagă. Nu am putut să pricep cu cine a discutat. Nu am îndrăznit să intru şi să văd. Dimineaţa părintele a spus: «Maică, am avut musafiri şi tu ai fost martoră». Atunci am întrebat: «Pe cine?». Stareţul a răspuns cu bucurie: „Proorocul lui Dumnezeu Ilie şi dreptul Enoh. Ei au discutat cu mine despre ultimele încercări ale lumii, despre Rusia, despre împăratul ortodox şi despre Antihrist. Ei au mai spus că va veni să stea de vorbă cu mine Sfântul Apostol şi Evanghelist Ioan Teologul»”.

După zece ani de la această primă discuție, în 26 septembrie 1949 (pe stil vechi), tot noaptea și tot fără ca Maica Evlampia sa fi facilitat intrarea cuiva la stareț, sfântul Lavrentie s-a învrednicit de vizita Evanghelistului Ioan Teologul. Ei au discutat aproape şapte ore. Sfântul Evanghelist a completat cele spuse de proorocul Ilie şi dreptul Enoh şi i-a mai spus şi despre arătarea Crucii Domnului, despre învierea morţilor şi înfricoşata judecată a lui Hristos. ( extrase din cartea Sfântul Lavrentie al Cenigovului, viața, învățăturile, minunile și acatistul. Ed. Egumenița).

Practic, aceste întâlniri nocturne ale Sfântului Lavrentie cu Sfântul Prooroc Ilie și cu Dreptul Enoh, apoi cu Sfântul Ioan Teologul, reprezinta „sursa” proorocirilor asupra vremurilor din urma, pentru care Sfântul Lavrentie este acum atât de bine cunoscut și în afara granițelor Ucrainei.

Acum, în luna aprilie 2013, am vizitat din nou Cernigovul, împreuna cu un grup de pelerini. Revin întotdeauna cu mare emoție în acest orășel prafuit de provincie, cândva centru arhiepiscopal care, în epoca sa de glorie ( secolele XI – XIII) făcea concurență Kievului! Cand l-am vizitat prima oara, în toamna ploioasă a anului 2005, la finalul primului meu pelerinaj în spațiul ortodox rasăritean, Cernigovul mi s-a părut gri, plictisitor și înnoroiat și am avut gândul că nu există motiv să mai revin pe acolo! Impresia s-a păstrat însă doar preț de vreo jumătate de oră, până la „întâlnirea” mea cu Sfânții Teodosie și Lavrentie ai Cernigovului, ale căror moaște se află spre închinare în catedrala Sfintei Treimi! Deși atunci nu știam nimic despre existența acestora, i-am simțit atât de prezenți, la modul concret, încat a fost pentru prima dată când am realizat că sfinții trăiesc cu adevarat, ca dincolo de un perete transparent prin care ei, dacă doresc, chiar pot trece către noi, spre a ne ajuta ( a ne tămădui, de exemplu!) Așadar revin la Cernigov mereu, cu inima plina de bucurie, ca la întâlnirea cu cei dragi ai sufletului meu!

De obicei, la Cernigov vizităm un complex de obiective duhovnicești care toate au legătură între ele și care atestă, în același timp, continuitatea și importanța viețuirii creștine în acest areal, de la secolul al unsprezecelea și până astazi: Mănăstirea Maicii Domnului Eleț ( 1060) – mănăstirea în care a viețuit Sf Lavrentie în ultimii ani ai vieții sale, după redeschiderea acesteia; Catedrala Sfintei Treimi din Mănăstirea Sfintei Treimi a Sfântului Ilie (1069) – catedrala în care acum se afla moaștele Sf Lavrentie, Sf Teodosie și ale Sf Filaret; dealul Boldina, cu peștera din secolul al XI-lea în care a viețuit Sf Antonie, întemeietorul Lavrei Pesterilor din Kiev ( care era originar din aceste locuri).

De data aceasta, la Cernigov am avut o surpriză de proporții: am găsit deschisă spre vizitare casa în care a viețuit Sfântul Lavrentie în cei 11 ani de zăvorâre, casa Maicii Evlampia! Casa în care Sfântul Lavrentie a primit vizita Sfântului Prooroc Ilie și a Dreptului Enoh (în anul 1939) și apoi a Sfântului Ioan Teologul (1949) ! Și știind că Sf Apostol Ioan este autorul Apocalipsei, iar sfinții Ilie și Enoh se vor arăta lumii înaintea venirii Antihristului, proorocirile lăsate de către Sfântul Lavrentie al Cernigovului despre vremurile din urma, dar și despre scindarea bisericii ucrainiene (deja realizată) sunt așadar de maximă credibilitate și interes!

Înghesuiți în ceea ce părea să fie singura cameră a casei, în care se află expuse lucrurile Sfântului Lavrentie, precum și portretul său pictat de maica Ambrozia (ultima fiică duhovnicească a Sf Lavrentie, ajunsa stareță a Mănăstirii Eleț), ascultăm ceea ce ne povestește bătrânica aflată pe post de muzeograf despre viața sfântului și despre istoria locului: în anul 1941, când s-a redeschis Mănăstirea Eleț, Sf Lavrentie a părăsit această casă, în care au mai rămas să viețuiască doua fete, ucenicele Maicii Evlampia. După aceea casa nu a mai fost locuită de mireni, astăzi aparținând Episcopiei. A fost restaurată în perioada 2009 – 2010 și toate exponatele sunt lucruri găsite aici, din perioada în care a trait Sf Lavrentie… Remarcăm o icoana veche, scorojită, a Sf Ierarh Teodosie ( sec XVII), cel la care Sf Lavrentie a avut o foarte mare evlavie și ale cărui sfinte moaște a reușit să facă să fie din nou aduse în Cernigov.

Ieșim în holul strâmt, care probabil a funționat și ca bucătarie – aici este o soba mare, tradițională, cu loc de dormit deasupra și în spatele căreia se află o altă intrare, cumva dosită, către cămăruța din spate – cea în care a fost zăvorât timp de 11 ani Sf Lavrentie. Este uimitor de cât de putin spațiu avea nevoie Sf Lavrentie și, ceea ce este și mai uimitor, este sentimentul copleșitor că exact acolo, in acest cadru umil, l-au vizitat Sf Prooroc Ilie cu Sf Enoh și Sf Ioan Teologul! Când mă gândesc la Sf Prooroc Ilie, cel care aleargă cu carul de foc pe norii cerului aducând ploile repezi de vară, cu tunete și fulgere, parcă mi-e greu să „îl văd” în această cămăruță, discutand despre a doua sa venire pe pamant!  Cel care, așa cum spune acatistul său, „ la sfârșitul vremurilor va arăta semne mari și va săvârși minuni pentru întărirea oamenilor în credința cea adevărată spre a înfrunta pe vrăjmașul antihrist”, Ilie, măritul prooroc și înainte mergător al celei de-a doua veniri a lui Hristos, a fost acum nu foarte mulți ani în această cămăruță în care ne aflam și noi, împărtășind Sfântului Lavrentie, pentru cei care au urechi să audă, cele ce vor fi peste… câti ani? Copleșitor amestecul de sfințenie și smerenie, copeșitoare – din nou – senzația că aici, la Cernigov, cele doua lumi, cea vazută și cea nevăzută, a Domnului, au un punct de întâlnire!

Veniți și veți vedea! Cernigovul se află la doar la 750 km distanță de Suceava!

 

Maria Chirculescu , Miriam Turism