Astazi, 2 iunie, se pomeneste Sf Ioan cel Nou de la Suceava.

In luna octombrie 2005, la intoarcerea din pelerinajul de doua saptamani in Rusia, dupa ce simtisem la maxima intensitate forta credintei ortodoxe a rusilor, in impresionantele lor lavre/mari manastiri pline cu moaste de sfinti, dar si in bisericile lor de mir, in sate sarace dar avand drept Casa a Domnului cate o biserica cu cupola aurita si, de multe ori, cu icoane facatoare de minuni (chiar prin sate), dupa ce trecusem catre Ucraina in care bisericile si-au mai redus dimensiunile dar ramasesera la fel de marete, la intrarea in tara, prin Suceava, am trecut si pe la manastirea Sf Ioan cel Nou. Biserica micuta ( in comparatie cu tot ceea ce vazusem pana atunci), veche de pe la 1500; ceea ce m-a impresionat cel mai mult la ea a fost pictura interioara, cu sinaxarul de pe ziduri datand de pe vremea lui Petru Rares. Caldura extraordinara a duhului in aceasta biserica micuta a fost coplesitoare si atunci, in oboseala drumului de intoarcere acasa, n-am inteles de unde provine. M-am inchinat Sf Ioan cel Nou de la Suceava mai mult formal ( fie-mi iertat), nestiind chiar nimic despre  el. Tot ceea ce aflasem era ca in acea manastire micuta este  sediul Arhiepiscopiei Sucevei si Radautilor, a Inalt Prea Sfintitului Pimen.

In mai, cand am plecat din nou in pelerinajul din Rusia – de data aceasta fiind noi 50 de oameni, cu tot cu cei doi soferi – dupa inchinarea de binecuvantare la moastele Sf Paraschiva de la Iasi, in drum spre granita Monica ne-a propus sa intram pe la Sf Ioan cel Nou de la Suceava, desi urma sa ajungem acolo… pe la miezul noptii! Cu cateva telefoane date, am aflat ca PreaSfintitul Pimen este in manastire si nu este sigur ca noi, atata amar de lume, putem sa fim primiti fara a deranja. Am coborat totusi la poarta manastirii, exact la 12 noapte, in linistea intunericului am fost aflati de portar care… a “fost cu noi”! Am asteptat cuminti la poarta, pana cand… aceasta, ca si biserica, ni s-au deschis. Sa pasesti in miez de noapte in asemenea loc incarcat de har era o minune pe care n-am constientizat-o atunci, n-am inteles ca de fapt chiar Sfantul Ioan ne binecuvanta, cu mare dragoste, pe noi, pelerinii adunati din toata Romania si aflati in fata unui drum de 8000 de km de ortodoxie.

Dorul de Rusia, de aflare a sevei credintei lor catre Domnul,  dorinta noastra extraodinara de a intelege, de a simti modul in care poporul acesta slav – diferit de noi latinii ca structura interioara –  traieste si se manifesta pravoslavnic, ne-a facut cred sa trecem usor peste acest moment de start al pelerinajului nostru; era ca si cum, neparasind inca tara, treceam pe la duhovnicul de acasa pentru a primi binecuvantarea, noi fiind deja cu gandul la minunile viitoare… cele care ne-au si umplut pe deplin sufletul de bucurie intru Domnul, ne-au adus har peste har!

Si uite ca azi dimineata ( dupa cinci saptamani de la momentul acelei ultime vizite, in miez de noapte, la Suceava ) , citind eu viata Sf Ioan cel Nou in ziua pomenirii sale, primesc un telefon care ma anunta rezolvarea marii probleme a familiei noastre, din ultima perioada: Mihai- care fusese disponibilizat pe motiv de restructurare de la Romsilva… a fost rechemat la serviciu! Din cei 27 de disponibilizati, doar pentru el situatia s-a rotit! Desi el nu auzise niciodata de Sf Ioan cel Nou, uite ca Sfantul l-a ajutat si ne-a eliberat pe toti ai casei de povara incertitudinii gasirii unui nou serviciu, in aceste conditii grele pentru silvicultori ( se retrocedeaza masiv padurile ). Era vorba chiar de painea noastra cea de toate zilele…

Minunile sunt posibile, invataturile sunt multe… Mergem in Rusia si ne induhovnicim, ne inchinam la sute de sfinte moaste si la locuri incarcate de sfintenie, in care simti ca rugaciunea este direct, bine-primita de Dumnezeu; intram in pesteri de o mie de ani si ne intrebam cum vietuiau sfintii in acele conditii – zeci si zeci de ani in pesteri de cativa metri patrati; facem baie in izvoare tamaduitoare la modul propriu; ne rugam cu rusii in Sf Liturghie si desi nu pricepem boaba ruseste, intelegem aproape totul, pentru ca se parcurg exact aceleasi etape in slujire ca si la Liturghia in limba romana; ne minunam de evlavia cu care ei stiu sa primeasca Sfanta Impartasanie si ne bucuram cand unul dintre noi, venit in pelerinaj cu duhovnicul care l-a spovedit seara, se impartaseste acolo, in comuniune cu ei in sfanta biserica din Moscova; participam la procesiunea de pe Kamilafka ( drumul care imprejmuie manastirea Sf Serafim de Sarov, de-a lungul santului) spunand odata cu toti participantii de acolo aceeasi si aceeasi rugaciune catre Prea Sfanta Nascatoare de Dumnezeu – simtind cum ne conectam la rugaciune ca la o realitate perceputa cu un alt simt, nou, uluitor ( simti, “vezi” ca Sf Fecioara este chiar acolo, cu tine!); te intorci acasa dupa doua saptamani de intensa traire ortodoxa in oboseala celor 8000 de km parcursi – jertfa fara de care nu se poate sa primesti nimica, simti ca Domnul ti-a facut un DAR DUHOVNICESC pe care ti-e teama sa nu-l pierzi prin pacate sau nebagare de seama, simti ca, poate, intelegi mai mult, simti ca poate esti diferit de cel de la plecare, te rogi pentru problemele tale si ale familiei tale… si te ajuta, de ziua Sa, si Sf Ioan cel Nou de la Suceava! Cel venit de departe din Bizant, ca sa moara pentru Hristos pe pamant romanesc ( Cetatea Alba); cel ce a primit ca sfintele sale moaste sa ramana, dupa groaznica sa patimire muceniceasca, pentru alinarea durerilor noastre , in Moldova de acasa…

Pana la urma, Patria sfintilor este Cerul, pana la urma, sfintele lor moaste ne sunt date ca sa nu uitam sensul vietii noastre: Inaltarea catre Domnul!

II multumesc Sf Ioan cel Nou de la Suceava ca ne strajuieste mantuirea noua, romanilor; ii multumesc Sf Ioan – Rusul cel plecat la tainic apostolate in Turcia si avand sfintele moaste in Grecia, ca m-a calauzit tainic de atatea ori in rezolvarea problemelor mele de viata. Le multumesc tuturor sfintilor pe care i-am vizitat si catre care m-am rugat, indiferent de locul in care se afla sfintele lor moaste, ca mijlocesc pentru noi catre Domnul. Se simte rugaciunea lor pe viata mea…

Este bine, este tare bine sa poti fi pelerin; intelegi multe, Dumnezeu deschide inimile si poate ne ajuta sa sarim, sa ardem etape duhovnicesti… Dar pentru cine nu poate, nu are cum sa calatoareasca prea departe, Sf Ioan cel Nou este la Suceava, Sf Dimitrie Basarabov este la Patriarhie in Bucuresti, iar ajutorul lor este nepretuit si grabnic!

Slava lui Dumnezeu intru Sfintii Sai! Amin!

Maria Chirculescu,

Miriam Turism