India: Sfantul Apostol Toma

In liniștea caldei dupa-amiezi de octombrie, catecul ușor, cu inflexiuni specifice muzicii indiene, al femeii asezata pe jos in dreapta altarului nu are cum sa nu-ți atragă atenția… In biserică am ramas doar noi – eu, care fac cateva fotografii și ea, intrată tacut, de curand, in lăcașul sfânt… Ma ignora, stau asa fata in fata doar ea si Maica Domnului cu Pruncul din icoana pictata in anul 50 de catre Sfantul Apostol si Evanghelist Luca si pe care Sfantul Apostol Toma a adus-o cu el de la Ierusalim in India, in anul 52 dupa Hristos. Restaurata, icoana aceasta poarta amprenta gustului estetic indian, din care cauza pentru privitorul european este putin ciudata, dar peste ea a ramas binecuvantarea Maicii Domnului  si cu siguranta, in cele 20 de secole de cand se afla pe subcontinentul indian, icoana aceasta a facut multe minuni – pentru ca altfel nu se explica comuniunea dintre femeia din fata mea si Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, evlavia si linistea sufleteasca, dragostea si recunostinta pe care cantecul indiencei le exprima, dincolo de cuvinte…

Momentul de liniste sufleteasca, de ragaz, ca de secventa de film oprit in loc, trait alaturi de crestina din biserica Sf Ap Toma m-a uimit… Adevart este ca in India, timpul are alta masura – ei sunt milionari in timp, atata vreme cat isi permit sa strabata cu masina 180 km in 6-7 ore (din Sri Lanka, trecand prin toata India de la sud la nord si pana in Nepal, tot traficul pe sosele – fara reguli de circulatie, fara semafoare, politai si chiar fara carnete de conducere, dar cu maxim respect al participantilor la trafic, unii fata de altii, cu infinita toleranta si total fara nervi, tot traficul se desfasoara cu… 30 km pe ora!). Este adevarat si ca, cel putin pentru femei, India ramane o societate traditionalista, indiferent de ce religie imbratiseaza fiecare, portul tuturor fiind de secole acelasi: extrem de elegantul sari si voalul care de cele mai multe ori le acopera capul ( am vazut si maturatoare de strada imbracate la fel de imparateste, am vazut foarte multe femei pe motocicleta imbracate tot astfel!), asa incat iti poti da seama cu greu daca femeia din fata ta este crestina sau nu. Intr-o lume a culorilor care te incanta la nivel de strada, nu poti identifica, european fiind, crestinii indieni; și totusi acestia exista si sunt o comunitate inchegata si cu credinta si traditii puternice, pastrate intacte din primele vecauri crestine si pana in prezent. Biserica Ortodoxa Malankara Indiana, are 24 milioane de credinciosi (mai mult decat populatia Romaniei), dar acestia reprezinta doar 2% din totalul populatiei de 1,2 miliarde locuitori. Crestinii ortodocsi (necalcedonieni) indieni afirma ca au indiscutabil increstinare apostolica, Sf Ap Toma Geamanul, Toma Necredinciosul fiind cel care i-a luminat in chiar primul secol, aducand Cuvantul Evangheliei lui Hrisos in pamantul unor popoare atat de salbatice, incat si astazi, in proportie de 98%, populatia Indiei este inchinatoare la idoli.

Faptele Sfantului Apostol Toma in India

Dupa Inaltarea Domnului, Apostolii au tras la sorti, pentru a vedea incotro o va apuca fiecare pentru a vesti Cuvantul lui Dumnezeu; lui Toma i-a revenit sarcina sa mearga pentru a lumina tinuturile intunecate de paganism locuite de indieni (India), parti ( azi Armenia, Irak, Siria, Iran, Afganistan), mezi (Iran), persi (Iran), hircanieni (Iran, Turkmenistan) si bactrieni (Uzbekistan); se pare ca a fost singurul apostol care a propavaduit majoritar in afara Imperiului Roman. Cum Toma era la inceput inspaimantat la gandul de a merge la neamuri atat de salbatice, Domnul Iisus i s-a aratat, intarindu-l si fagaduindu-i ca Insusi il va insoti. Cand Gundafor, regele Indiei, a dorit sa ridice cel mai frumos dintre palate lumii, a trimis un evreu, Abban (Hebban) in Palestina, pentru a gasi un arhitect bun, cu experienta in constructia palatelor romane. Domnul Iisus i s-a aratat lui Abban in piata, propunandu-i sa-i vanda un rob al Sau, constructor, contra sumei de trei livre de argint, iar la vanzare a semnat un act in care scria: „ Eu, Iisus, fiul lui Iosif tamplarul, vand pe robul Meu Toma, lui Abban”. Plecand cu vaporul catre India, cei doi – Abban si Toma – au facut o escala in cetatea Andrapolis ( considerata insa azi ca fiind tot in India), unde, fiind invitati la nunta fiicei imparatului, Sf Ap Toma a convins tanara pereche sa-si continue viata in feciorie si inchinandu-se Domnului Iisus ( mai tarziu vor fi botezati de catre Sfantul Apostol, fecioara numita Pelaghia sfarsindu-si viata ca mucenita, iar tanarul numit Dionisie devenind episcop). In India, regele Gundafor i-a incredintat Sf Ap Toma sume foarte mare de bani, timp de doi ani, pentru constructia palatului, pe care insa acesta le-a impartit in totalitate saracilor. Cand regele Gundafor a venit sa isi vada palatul, Sf Ap Toma i-a spus ca intr-adevar i-a construit un palat de o neasemuita frumusete, dar pe care regele nu il poate vedea in timpul vietii, ci doar dupa ce va parasi aceasta viata, palat in care va locui cu bucurie, in veci! Regele, considerand ca Toma si-a batut joc de el, l-a trimis la inchisoare, impreuna cu Abban, care il adusese. La scurta vreme, fratele regelui, Gad, a murit si, ajuns in cer, ingerul Domnului l-a lasat sa aleaga in ce casa doreste sa locuiasca. Vazand un palat foarte frumos, a cerut ca acolo sa fie lasat sa stea, dar ingerul i-a zis: acel palat apartine fratelui tau Gundafor si a fost construit din banii regelui, de catre Toma. Domnul i-a permis lui Gad sa se intoarca pe pamant si sa ceara fratelui sau sa-i vanda palatul cel minunat. Fratele reinviat i-a povestit toate acestea regelui Gundafor care, convins acum de existenta si atotputernicia Domnului si de faptul ca Toma constructorul este apostolul Sau, asa incat i-a eliberat din temnita pe Toma si pe Abban si, impreuna cu fratele sau Gad, s-a botezat.

Cum in istoria Indiei, pana in sec al 19-lea, nu a existat nici un rege cu numele Gundafor, cartea Faptele lui Toma, care relateaza toata aceasta istorie, s-a considerat ca este pura fictiune, fara nici o valoare istorica. Insa in anul 1834, in nord-vestul Indiei (Punjab) si in Afganistan s-a  decoperit un mare numar de monezi care aveau inscris, pe o parte, numele regelui Gundafor in limba greaca, iar pe verso in Pali. De asemenea, s-au descoperit si monezi cu numele fratelui sau, Gad – toate acestea datand de la mijlocul secolului intai dupa Hristos, adica exact in perioada in care Sf Ap Toma si-a inceput misiunea sa asiatica. Arheologii au fost intrigati de faptul ca a fost posibil ca numele unui rege complet sters din istoria Indiei sa fie pastrat aproape un secol dupa moartea sa, in teritorii din afara tarii, ca apoi sa fie mentionat intr-un document scris, pastrat 18 veacuri! Insa daca se ia in consideratie traditia crestina, cea legata de faptele Sf Ap Toma, ramasa vie in intreg arealul in care acesta a propavaduit, situatia este pe deplin explicabila. Minunile descrise sunt cu siguranta nu doar perfect posibile, dar si (poate) necesare pentru convertirea acestor popoare atat de adancite in paganism din Asia. Faptul ca in prezent in nord-vestul Indiei nu mai exista centre crestine puternice nu inseamna ca ele nu au existat, in decursul istoriei semnalandu-se si situatii in care, din diverse motive, s-au consemnat convertiri in masa la islam sau la budism – de exemplu in Africa (Egipt, Etiopia), Arabia, Persia, Asia Centrala sau China.

Mai departe, cartea faptele lui Toma vorbeste despre plecarea Sf Apostol Toma catre alte meleaguri indiene, cufundate in adancurile paganatatii, in Milapur si Kalamida, in sudul Indiei, acolo unde domnea regele Mazdai. In urma convertirii la adevarata credinta a unui mare numar de supusi ai regelui, chiar si a reginei Tertiana si a rudei sale Migdonia – sotia unui prieten al regelui, regele il condamna pe strainul Toma la moarte in chinuri, sfarsitul mucenicesc find primit cu bucurie de catre Sfantul Apostol, ca o slobozire si o rascumparare din trup si o trecere spre viata cea vesnica, cu negraitele sale bunatati. Ultimele cuvinte ale Sfantului Apostol au fost: ”O Doamne, Dumnezeul meu! … Iata am facut lucrul pe care mi l-ai cerut sa-l fac si am implinit poruncile Tale. M-ai vandut ca pe robul Tau, da-mi astazi slobozenia!”. Moartea muceniceasca a Sfantului Apostol Toma s-a petrecut in sud-vestul Indiei, in Mylapore, azi un district al metropolei  Chennai ( Madras), in data de 21 decembrie  72 dH, pe colina numita de atunci Muntele Sf Ap Toma.

Comunitatea crestina din sudul Indiei este puternica, cu o bogata traditie, pastrata neschimbata indiferent de trecerea a 19 secole de la infiintarea ei, ramanand una dintre comunitatile cele mai respectate in mozaicul cultural al imensului stat indian ( al doilea stat din lume dupa numarul populatiei si statul in care isi au originile religiile si filozofiile orientale: brahmanismul, hinduismul, sikhismul, budismul si jainismul).

Chiar daca nu exista alte dovezi scrise ale activitatii Sf Apostol Toma in India intre anii 52 si 72 dH, decat scrierea Faptele lui Toma, datand din jurul anului 200, scrisa in limba siriaca in Edessa (Mesopotamia, azi orasul Sanli Urfa din sudul Turciei) si transmisa integral pana in zilele noastre in versiuni in limbile armeana, etiopiana, latina si slavona, totusi referiri la calatoriile, activitatea misionara si minunile savarsite de catre Sfantul Apostol in India si in zonele asiatice invecinate apar si in scrierile urmatorilor sfinti parinti din primele veacuri crestine: Sf. Clement din Alexandria (+ 217), istoricul Eusebiu din Cezareea (+340), Sf Efrem Sirul ( + 373 si care i-a dedicat Sf Ap Toma cateva imnuri), Sf. Grigore de Nazians (+389), Sf. Ambrozie al Mediolanului (+397), Sf. Ieronim (+420), Sf. Paulin de Nola (+431), Sf. Grigore din Tours (+594), Sf Isidor din Sevilia (+630) etc.

Chennai, pe urmele Sf Ap Toma : My Lord and my God!

In Chennai ( fostul Madras), in sud-estul Indiei, prezenta Sfantului Apostol Toma este extrem de vie! Aici este locul martiriului sau, locul in care si-a terminat misiunea de propavaduire, aici este locul in care se gasesc micuta pestera in care s-a adapostit, urma pe piatra a mainii sale si a piciorului sau, un copac pe care l-a plantat, o cruce pe care a sculptat-o in piatra, icoana Maicii Domnului cu Pruncul Iisus pe care a adus-o de la Ierusalim, izvorul din pestera sa, cu apa tamaduitoare, locul martiriului sau, mormantul (acum gol), varful lancei cu care a fost strapuns – si poate multe alte asemenea dovezi, pe care noi nu am fost vrednici sa le descoperim, dar care au pastrat vie, peste secole, imaginea sa, ca apostol al lui Hristos, Luminator al Indiei! Pentru ca nu este putin lucru ca, intr-un loc in care milioane si milioane de oameni, un popor numeros si cu certa inclinatie catre viata spirituala, care si azi se inchina la 330 milioane de zieitati de toate cateogoriile, inclusiv naturii / creatiei Domnului, ramanand totusi in intunericul paganitatii, nu-i putin lucru, asadar, sa aduci Lumina Creatorului, sa li-l faci cunoscut pe singurul, adevaratul Dumnezeu!

Crestinii care ajung in Chennai cautand urmele pasilor Sfantului Apostol Toma se indreapta catre trei centre, toate trei afisand ca un lait-motiv aceeasi exclamatie: „ My Lord and my God!”– referire directa la momentul la care „necredinciosul ” Toma, dupa ce pune degetul pe rana din coasta a Mantuitorului, I se inchina, exclamand cu bucurie „Domnul meu si Dumnezeul meu!” (Ioan, 20,28), intarind astfel tuturor credinta in Invierea Fiului lui Dumnezeu in trupul cu care a patimit, biruind moartea – suprema biruinta a Luminii asupra intunericului! Cele trei locuri de pelerinaj din Chennai sunt:

• Muntele Mic ( Chinnamalai) cu pestera in care Sf Ap Toma a locuit, ascuns de urmaritorii sai. In pestera micuta se pastreaza, in apropierea „ferestrei” urma mainii sfantului apostol, o palma mare, care te face sa te gandesti la statura sa impunatoare… In imediata vecinatate se afla o alta grota, foarte mica, din care Sfantul Apostol scotea apa (izvorul tamaduitor al Sf Ap Toma) si tot aici , la intrare, in interior, se afla sculptata pe piatra o cruce despre care se spune ca uneori sangereaza, iar petele rosii aparute nu pot fi scoase cu nici un fel de substanta de curatat! Afara, in fata acestei mici grote, este o lespede de piatra cu urma talpii sfantului Apostol. Mica bisericuta a fost construita in anul 1559. Cei doi paznici crestini, un barbat si o femeie, au fost foarte prietenosi, impresionati probabil ca venim tocmai din Romania sa ne inchinam apostolului „lor”.
• Muntele Sf Toma, o colina situata la periferia orasului, in apropierea aeroportului, colina care expune o panorama foarte frumoasa a Chennaiului, este locul pe care Sf Ap Toma a fost martirizat. Locatia se numea Mylapore si in secolul intai era, intr-adevar, situata cam la o mila in  afara cetatii. Intreg muntele este acum un complex al Bisericii Ortodoxe Indiene, cuprinzand biserici, scoala confesionala, cimitir, statui crestine de mari dimeniuni, un fel de parc in miniatura – totul sub deviza mare, afisata chiar de la intrare ”Domnul meu si Dumnezeul meu!” De asemenea, sunt cateva panouri extrem de mari, care exprima intentia comunitatii crestine de a constru acolo o catedrala de mari dimensiuni, care va domina orasul, solicitandu-se ajutorul sponsorilor. Biserica veche 9 prima d ela intrare) este construita din anul 1523 de catre portughezi. Noi am intrat in biserica micuta in care se afla icoana Maicutei Domnului pictata la anul 50 de catre Sf Ap si Ev Luca, precum si sfinte moaste ale Sf Ap Toma. In biserica erau cativa copii, probabil in pauza, de la scoala din apropiere. In timp ce noi romanii faceam acatistul Sf Ap Toma, a intrat o tanara indianca crestina care, ignorand prezenta noastra, s-a inchinat pe rand, cu lacrimi in ochi, la fiecare dintre icoanele sfintilor apostoli, facand inconjurul bisericii, pentru ca la urma sa mearga la statuia de mai mari dimensiuni a Maicii Domnului, aflata intr-o nisa, in dreapta noastra. Era vadit emotionata, venise cu mare evlavie sa se inchine aici… Dupa terminarea acatistului am regasit-o afara, singura, privind linistita la panorama orasului. M-am apropiat de ea si am schimbat cateva cuvinte ( observandu-i si metania, identica cu a noastra, de la incheietura maninii) dar era evident ca dorea sa ramana singura, asa ca am lasat-o cu rugaciunea ei… Inauntru, in biserica, indianca de curand sosita probabil ii canta si acum Maicii Domnului… Coborand colina, am intrat in vorba cu o batrana cersetoare care mi-a zambit frumos, iar la intrebarea mea adresata ghidului daca ea este sigur crestina ( dupa aspect nu iti puteai da seama), acesta mi-a raspuns ca da, sigur, pentru ca in acest loc nu vin DECAT crestini. Desi Iisus este venerat ca si profet si de catre budhisti, dar fiind considerat una dintre nenumaratele lor zeitati!
• Catedrala Sf Ap Toma este intr-un alt punct din Chennai, totusi nu departe de celelalte doua locatii. A fost construita in anul 1606 peste mormantul ( gol) al Sf Ap Toma si este o mandrie pentru crestinii indieni sa afirme ca in lume exista doar 3 catedrale construite direct peste morminte ale unor apostoli: Catedrala Sf Petru de la Roma , catedrala Sf Iacob cel Mare de la Santiago de Compostella (Spania) si aceasta catedrala a Sf Ap Toma din Chennai. Dar pana sa gasim intrarea catre mormantul sfantului apostol (aflata in spatele catedralei) am intrat pentru cateva minute in catedrala, unde urma sa se oficieze o nunta crestina. Conform ritualului lor, mireasa imbracata in rochie alba de mireasa ( modelul cunoscut!) era in fata altarului si astepta, linistita, venirea alaiului cu mirele, in biserica fiind la acel moment doar cateva persoane, probabil din familia ei. Nu ne-am putut abtine sa nu facem cateva fotografii ale participantelor la ceremonie, imbracate in traditionalele sariuri pline de culoare… Am coborat apoi treptele catre mormantul sfantului apostol, loc in care se fac multe minuni si in ziua de astazi, apoi am mers in micutul muzeu alaturat, in care am descoperit, expus intr-o vitrina, varful lancei cu care a fost omorat sfantul apostol, precum si sfinte moaste ale acestuia. Presa vremii a consemnat ca in timpul puternicului tsunami din anul 2004, cand coastele Chennaiului au fost maturate de valuri uriase, ucigase,  aceasta catedrala, in care deja erau adapostite persoane ramase fara adapost, nu a fost nicicum atinsa, desi se afla la doar cativa metri de mare, iar apa a lovit toate cladirile dimprejur. Minunea este pusa pe seama Sf Ap Toma, despre care se povesteste ca la un moment dat a scos din apa un copac urias, cazut acolo si care nu a putut fi miscat nici de catre un elefant, dar sfantul apostol l-a tras folosind braul sau. Preotul paroh spune ca o bucata din acest copac a fost infipta de catre Sf Ap Toma exact in fata actualei catedrale, spunand ca de acest punct apa nu va trece niciodata!

Moastele Sf Ap Toma au fost luate de catre un negustor si duse la Edessa, Mesopotamia, in jurul anului 200 (ocazie cu care a fost scrisa acolo si cartea Faptele lui Toma). Au fost pastrate intr-un mormant in afara orasului, pentru ca in august 394 sa fie mutate in oras, intr-o biserica inchinata sfantului apostol. In anul 441 a fost donata o racla de argint, pentru a fi pastrate si venerate sfintele moaste.  In anul 1144 Edessa a fost cucerita de musulmani, iar racla a fost distrusa. Sfintele moaste, luate de cruciati, au stat pentru o scurta vreme in insula Chios, pentru ca la 6 septembrie 1258 sa ajunga in Italia, la Ortona, unde pot fi venerate si astazi, Sf Apostol Toma fiind protectorul acestui oras italian. Un deget al Sf Ap Toma se afla si la Biserica Sf Nicolae de la Bari.

Fundamentul apostolic al Bisericii Ortodoxe Indiene, dat in primul rand de activitatea Sfantului Apostol Toma si intr-o mai mica masura a Sfantului Apostol Bartolomeu, insotitorul sau, este puternic sustinut de traditie si de mentiuni scrise din primele veacuri crestine, iar biserica indiana s-a dezvoltat ca biserica de sine statatoare. Istoricii de specialitate apreciaza ca ulterior, increstinarea tinuturilor dintre Tibru si Eufrat a avut o anume particularitate, in sensul ca expansiunea religiei crestine in aria semitica a fost facuta nu de catre crestini vorbitori de limba greaca, ci de vorbitori de limba aramaica, comunitatile evreiesti fiind foarte puternice mai ales in sud, la intersectia marilor drumuri comerciale maritime orientale.

Biserica Ortodoxa Indiana / Biserica Siriana Ortodoxa Malankara  s-a autodenumit inca de la inceputul existentei sale ca fiind Biserica Sfantului Toma, iar sfantul apostol este declarat astazi sfantul patron al Indiei, Sri Lanka si Pakistanului – dar si protectorul arhitectilor, constructorilor, dulgherilor, pietrarilor, topografilor, geometrilor, al teologilor, al nevazatorilor sau al… persoanelor care se indoiesc ( „necredinciosilor”). Este sarbatorit de catre biserica noastra in Duminica Tomii ( prima duminica dupa Pasti), in 6 octombrie (Sf Ap Toma) si in 30 iunie (impreuna cu toti ceilalti apostoli, la soborul Sfintilor Apostoli).  Biserica Indiana l-a sarbatorit timp de secole pe Sf Apostol Toma in data de  21 decembrie, data martiriului sau, dar pentru ca aceasta data este in Postul Craciunului, sarbatoarea a fost schim,bata la data de 3 iulie, data la care sfintele moaste au fost transferate din Mylapore (Chennai) in Edessa.

„Toma cel minunat a deschis izvorul dogmelor, Stapane, celor de Dumnezeu inteleptitiș ca de coasta Ta atingandu-se, indoite lucrari si indoite firi impreuna a cunoscut si a strigat: Tu esti Dumnezeul meu si Stapanul, Tu si Domnul maririi, Cel ce pentru mine trup Te-ai facut. ” (Stihira la Doamne strigat-am, 6 octombrie).

Maria Chirculescu

Miriam Turism

__­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­­__________________________________________________________________________

Biseriile Coptă (Egipt), Armeană, Siro-iacobită, Etiopiană, Eritreană și Indiană fac parte din grupa Bisericilor vechi-orientale. Acestea își păstrează în titulatura oficială numele “ortodox”, dar nu sunt comuniune liturgică cu Biserica Ortodoxă și nu se consideră o parte constituentă a acesteia; s-au despărțit de ortodoxia răsăriteană în secolul al V-lea, refuzând să accepte cel de-al Patrulea Sinod Ecumenic de la Calcedon, precum și pe cele care au urmat.Diferența principală este una ce ține de hristologie. Biserica Ortodoxă susține, conform hotărârilor Sinodului de la Calcedon, că Hristos are două naturi (φισισ – firi), omenească și dumnezeiască, “nedespărțite, neîmpărțite, neamestecate și neschimbate”. Bisericile necalcedoniene contestă această învățătură, fie într-o formă radicală numită monofizitism (Dumnezeu fiind considerat a avea o singură natură/fire, cea dumnezeiască), fie într-o formă mai moderată numită miafizitism (Dumnezeu fiind considerat a avea o singură natură, dar compusă).

Deși începând cu secolul al XX-lea se poartă un dialog teologic susținut între Biserica Ortodoxă și cele vechi-orientale, momentan el nu a dus la nici un rezultat acceptat universal de către cea dintâi.

____________________________________________________________________________________

 

Sursa: East of the Euphrates: Early Christianity in Asia by T.V. Philip

T. V. Philip, born in India and a lay member of the Mar Thoma Church, has worked and taught in India, Europe, USA and Australia. He is a church historian, and a former Professor at the United Theological College, Bangalore, India. Published by CSS & ISPCK, India, 1998.This material was prepared for Religion Online by Ted and Winnie Brock.