Vindecare la Apa Iodanului

Luni 5 martie 2012. In peniltima zi a programului nostru in Tara Sfanta, cu grupul de seniori din Bihor, dimineata am vizitat locul Botezului Domnului de langa Ierihon si ne-am scaldat putin in apa Iordanului. Aici este locul in care poporul ales a intrat in Tara Fagaduintei („ce ți-e ție Iordane ca te-ai intors inapoi? … De Fața Domnului s-a cutremurat pamantul, de fața Dumnezeului lui Iacob…”),  aici este locul in care Sfantul Prooroc Ilie s-a urcat la cer in caruta de foc si tot aici este locul in care Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a cerut sa fie botezat cu apa, prefigurand taina botezului intru Duhul Sfant.

Apa este rece ( pe 1 martie, cand am ajuns la Ierusalim, ningea la Biserica Sfantului Mormant!)  si tulbure ( nicodata nu tin minte sa fi vazut apa Iordanului limpede, curata, nici macar in ziua de Boboteaza, cand minunea intorcerii cursului sau din aval in amonte este evidenta…). Dar chiar si asa ne bucura micuta procesiune in care preotii din grup ne binecuvanteaza cu apa din albia sfintita, acum 2000 de ani, prin atingerea de trupul Domnului!

Plecam inviorati si la cateva minute distanta de mers cu autocarul, ajungem la Muntele Carantania, multele Ispitirii, parcurgand exact drumul Mantuitorului: „ Iar Iisus, plin de Duhul Sfant, s-a intors de la Iordan si a fost dus de Duhul in pustie, timp de 40 de zile, fiind ispitit de diavol. Si in aceste zile nu a mancat nimic; si sfarsindu-se ele, a flamanzit…” Urcand agale Muntle Ispitirii, numai ce-l vad pe baciul Ioan ( Magui Ioan din satul Sacalasau din Bihor)  ca se opreste mirat in loc, privindu-si mana – o deschide, o inchide, repetand mirat gestul…  Vin din urma si ma opresc, intreband daca pot ajuta. Cui ii sta mintea la ajutat? Baciul Gheorghe si-a chemat fiica si ii arata: poate misca normal mana dreapta, care pare pe deplin vindecata! Asa, dintr-o data, pe ne-simtite, pe ne-gandite…

Insist si aflu povestea din spatele bolii vindecata prin credinta: baciul Ioan Magui s-a inscris intr-adevar ultimul in acest pelerinaj, pentru ca era prea slabit dupa o opereatie suportata in urma doar cu vreo trei luni, dar si avand o teama, ca „s-a scormonit ” ( s-a zvonit) ca in Tara Sfanta incepe razboiul! Pana la urma s-a hotarat sa vina, numai cu gandul ca trebuie sa ajunga la Iordan. Fiica sa, doamna Szabo, povesteste ca o matusa care a lucrat in Israel vreo  6 ani, s-a tamaduit si ea de durere de picior, doar facand baie in Irdan! Asa incat i-a sfatuit pe toti sa vina la Locurile Sfinte, iar baciul Ioan s-a mobilizat, numai datorita acestei marturii!

Acum un an, in 3 februarie 2011, sotia sa a murit brusc, dupa 50 de ani de casnicie fericita! A murit in cateva secunde, la cativa metri dupa ce a lasat in urma poarta casei, mergand pe ulita! Șocul a fost imens, baciul Ioan a plans mult ca a ramas singur, l-a cuprins o durere mare si de atunci nu si-a mai putut folosi mana dreapta, care a inceput sa tremure continuu! Acum fiind si slabit dupa operatie, l-au luat copiii la ei peste iarna si ajunsesera sa ii dea mancarea cu lingura in gura, ca sa nu se verse ciorba… Doctorii nu i-au dat de capat, ca nu era boala fizica, era boala pricinuita de o durere prea mare… Si-a dorit mult sa vina si el la Iordan sa se tamaduiasca, precum ruda aceasta a lui, si pana la urma si-a infrant si terama de razboi! Bucuria la Iordan a fost mare, chiar daca apa a fost rece, si „ uite ca acum, dupa o ora si ceva, ma uit la mana si nu-mi vine sa cred: uite asa stateau degetele adunate si nu le puteam desclesta si tremurau – si uite acum!!! ” Rade fericit, mai urca panta Muntelui Carantania si iar se oprete si se uita la mana sa! Iar sus spre varf, se intalneste cu domnul Valer Burca – organizatorul acestui grup din Bihor –  si cu mana dreapta ii strange mana, ferm, in semn de multumire! Oricate ispite are un organizator de pelerinaje, cand strange o mana tamaduita de Dumnezeu in locurile sfinte, gandeste ca Dumnezeu poate se va milostivi si de el putin si-i va mai ierta din pacate… „Gustati si vedeti ca bun este Domnul; fericit barbatul care nadajduieste in El! „.

 

A consemnat Maria Chirculescu

Miriam Turism