Sf Ioan Maximovici, fãcãtorul de minuni din Lumea Nouã

Sfântul Ioan Maximovici s-a nãscut în anul 1896 (generația bunicilor mei) la Harkov,  langã Lavra Sviatogorsk , in estul Ucrainei de astãzi, adicã la distanțã de 1185 km de București ( egală cu distanța București – Atena), într-o familie nobiliarã rusã de vițã veche. În timpul revoluției bolșevice, în anul 1921, întreaga sa familie ( cu șase copii, cinci baieți și o fatã, el fiind cel mai mare) emigreazã la Belgrad și aici tânãrul Mihail studiazã la Facultatea de Teologie pe care o absolvã în anul 1925; în 1926, la vârsta de 30 de ani, depune voturile monahale și primește numele de  Ioan, dupã ruda sa îndepartatã Sf Ierarh Ioan de Tobolsk ( sec 17-18), mare fãcãtor de minuni, luminãtorul Siberiei și cel care a trimis prima misiune ortodoxã în China.

Familia Maximovici, familie de sfinți misionari

Pornind din aceste locuri apropiate nouã – Europa de Est –  smeritul cãlugar Ioan Maximovici,  devenit fãrã voia sa episcop al Bisericii Ortodoxe din afara Rusiei și apoi (precum Moise care și-a scos poporul din Egipt), în calitate de Arhiepiscop de Șanhai, Bruxelles și San Francisco – conducãtorul spiritual al unei comunitãți a rușilor albi emigrați din Rusia și stabiliți într-un final în SUA, mare fãcãtor de minuni încã din timpul vieții sale, a ajuns astãzi să fie venerat între primii sfinți ortodocși ai Americii de Nord! Pentru cã nici în aceastã lume nebunã de sfârșit de secol XX făclia nu poate fi ascunsã sub obroc!

Filon ortodox adânc, transmis în familie peste generații (Sf Ioan de Tobolsk i-a dat nu numai numele de monah, dar și traseul sãu duhovnicesc întru sfințenie), nu doar arc peste timp ci și peste spații geografice ample (strãmoșul – misionar în Siberia și China, strãneportul – misionar în America), destinul Sfântului Ioan Maximovici ne demonstreazã o datã în plus cã Domnul a fost și este același, și în timpul lui Moise ca și astãzi, și cã „împãrãția Ta este împãrația tuturor veacurilor, iar stãpanirea Ta din neam în neam” ( Psalmul 144). Și cã sfințenia a fost și este posibilã, în orice timp sau loc de pe pământ!

Revoluția bolșevicã a însemnat nu numai instaurarea unui regim ateu în spatiul fostului imperiu țarist, ci și dizlocarea unui mare numãr de creștini practicanți de viță nobilã din Rusia și plecarea lor cãtre toate continentele, ortodoxia fiind astfel rãspânditã într-un apostolat al secolului 20, în care Sfântul Ioan Maximovici și-a avut misiunea sa , pe deplin asumatã! Sã nu uitãm cã, pe perioada șederii sale în Europa de Vest ca episcop de Bruxelles și Paris, a redat sinaxarului nostru sfinți uitați ai primelor veacuri creștine, de panã la Marea Schismã, arãtand cã atât Franța cât și întreaga Europã de Vest, astãzi catolicã, a avut stramoși ortodocși!

În vizită la San Francisco: catedrala, biserica veche, casa parohialã Sf Tihon

Ca șofer experimentat, în colinarul și întortocheatul San Francisco poți avea surprize majore, foarte neplãcute, te poți lesne rãtãci cu atatea sensuri unice ( strãzile din San Francisco sunt celebre, au dat chiar numele unui film american de prin anii ’70). Cu toate acestea, catedrala ortodoxã rusã cu hramul Maica Domnului Bucuria Tuturor Necãjiților, cea care adãpostește moaștele Sfântului Ioan Maximivici (trecut la Domnul în anul 1966) nu este greu de gãsit. Ajungem și noi acolo într-o dupã-amiază, lãsãm mașina la o parcare cu plată (doar pentru o ora) și reușim sã intrăm , cu puțin înainte de începerea slujbei de seară; este ora 18. Ne minunãm de dimensiunea catedralei destinatã celei mai mari eparhii ortodoxe din America , catedralã finalizatã cu intervenția directã a Sf. Ioan, la puținã vreme dupã numirea sa în anul 1962 ca Arhipeiscop de San Francisco. În partea dreaptã în interiorul catedralei se aflã racla cu sfintele sale moaște, despre care știm că au facut și fac continuu atâtea minuni (mai ales tãmãduiri de boli trupești și sufletești, dar și rezolvarea de mari probleme personale…).  Ne rugãm cu evlavie și ne vine greu să credem că Domnul ne-a învrednicit să ne închinãm Sfântului Ioan Maximovici, marele tãmãduitor și fãcãtor de minuni ajuns din Rusia aici, la capătul lumii… La pangar , aflând ca suntem din Romania ortodoxã, Pãrintele Andronic  schimbã daruri cu Pãrintele Isaia si apoi încercãm o scurtã conversație, întrebandu-l cum putem ajunge la catedrala veche, în care a slujit Sfântul Ioan și la care știam că se fac rugãciuni de binecuvântare, sub mantia arhiereascã, pãstratã intactã! Pãrintele Andronic se uitã la ceas și ne spune: acum plecați într-acolo, imediat se va închide vechea catedralã a Maicii Domnului, doar ieromonahul James Corazza slujeste acolo, singur! Il rugăm sã dea un telefon, sã intervinã pentru noi, cei sosiți de atât de departe, dar pãrintele rãspunde categoric: nu, mergeți cu Domnul chiar acum și va fi bine!

OK, facem ascultare, luãm val-vârtej mașina din parcare ( exact acum expira ora pentru care plãtisem) și ne îndreptãm spre bisericuța aflată nu foarte departe, pe care – și pe acesta! –  o găsim ușor! Ușa lateralã deschisã ne dã speranța cã Sf Ioan Maximovici ne vegheazã calea! Intrãm, e semiobscuritate, nu găsim pe nimeni! Înaintãm printr-un culoar îngust și ajungem în bisericã: destul de spațioasã, este aproape pustie, doar Pãrintele James citește, cu voce înceatã, rugaciuni deasupra mantiei de culoare violet așezatã peste douã credincioase. Așteptând sã ne vinã si nouã rândul pentru acest scurt și rar moment de binecuvântare, vine spre noi o doamnã bucuroasã, care ne salutã spunându-ne ca ea este nașa, tinerele sunt douã asiatice convertite de curând la ortodoxie și cã ea a botezat zeci de asiatici în Santa Rosa, orãșel aflat nu departe de San Francisco! Și pe toți îi aduce aici, spre întãrirea credinței, Sf Ioan fiind grabnic ajutãtor în tot felul de probleme și necazuri; sfântul este viu, implicarea sa în viața creștinilor este cel mai bun mod de a demonstra cã adevăratul Dumnezeu aici se aflã!  Convertiri in Lumea Noua, ca in Faptele Apostolilor!

Dupã ce ne ridicãm și noi de sub mantia arhiereascã a Sfântului Ioan Maximovici, Pãrintele James ne poftește politicos spre ieșire, s-a facut deja seară și biserica veche trebuie sã se închidã… Înainte de a ieși din curte, Pãrintele Isaia se gândește sã ofere un mic dar pãrintelui, așadar ne întoarcem în bisericã și îi aratã Pãrintelui James pliculețul minuscul cu pãrticica din papucul Sfântului Spiridon (Corfu) , pe care se gândise atunci, pe loc, sã i-o ofere. Graba de a pleca acasã dispare, Ieromonahul James Corazza devine dintr-o datã foarte atent cu noi și ne colpeșeste cu mulțime de informatii și amintiri! Aflãm astfel cã cea mai mare dorințã a sa – dar bine ascunsã în suflet de mulți ani, aproape uitatã –  este aceea de a merge… in Insula Corfu, pentru a se închina Sfântului Spiridon al Trimitundei! Dintre toți sfinții cu care este împodobit Sinaxarul ortodox, dintre toate darurile pe care am fi putut să i le oferim Sfinției Sale, Domnul i-a pus în gând Pãrintelui Isaia sã ofere exact  aceastã micuțã sfințenie de la Sfântul Ierarh Spiridon,  marele fãcãtor de minuni! „ In tinerețe, fiind de puțin timp convertit la ortodoxie, am zburat la un moment dat, împreunã cu fratele meu, cãtre o destinație oarecare din America. Vecina de banchetã în avion a fost o doamnã din Grecia, chiar din Insula Corfu, care ne-a povestit pe timpul zborului despre Sfântul Spiridon și modul în care acesta i s-a aratat ei într-o zi, când avea o mare problemã: la ușã i-a bãtut un bãrbat îmbrãcat cam ciudat, cu o pãlãrie mare pe cap, care i-a spus sã îl urmeze. Intrigatã, ea a făcut întocmai, mergând pe straduțele din cetatea veche din Corfu, pană în dreptul bisericii Sfântului Spiridon. Domnul acela a intrat in biserică, iar în dreptul catapetesmei… a intrat în icoană!”  Foarte impresionat de această arătare aievea a sfântului , tânarul american de curând convertit la ortodoxie a rămas cu dorința de a ajunge în biserica aceea în care s-a întâmplat minunea a cărei martoră fusese grecoaica, colega sa de zbor. De atunci au trecut ani, iar părintele din fața noastrâ este adânc mișcat de faptul că ține în mâini o părticică dintr-unul din papucii Sfântului Spiridon! „La schimb”, se oferă să ne conducă, prin ploaia care începuse afară, la Casa Parohială  Sf. Tihon, locul în care Sf Ioan Maximovici a viețuit, împreuna cu orfanii luați sub protecția sa ( orfelinatul Sf Tihon a fost înființat ca instituție înca din Șanhai și copiii l-au urmat în Filipine și apoi aici la San Francisco). Fără să fi îndraznit măcar cu gândul că vom ajunge și la cea de-a treia clădire care păstrează vie prezența Sfântului Ioan Maximovici în San Francisco, ne bucurăm că Sfântul ne călăuzește pas cu pas și… facem multe poze în acest loc binecuvantat, gândindu-ne și la cei de acasă care nu ne-au putut însoți la un drum atât de lung!

În Casa Parohială care a adapostit și Orfelinatul Sf. Tihon intri in primul rând în paraclisul cu catapeteasmă adusă din Rusia și cu vechi icoane pravoslavnice, din care patru se curață, treptat, singure ( cea a Sf Serafim de Sarov este una dintre ele). De mai mari dimensiuni este icoana Maicii Domnului care alaptează și la care Sf Ioan Maximovici se ruga cu mare credintă, de câte ori rămanea fără alimente pentru copiii din orfelinat (căci Maica Domnului, așa cum este reprezentată aici, hrănește Pruncul Sfânt!). Părintele ne spune că și astăzi vin persoane care au asemnea probleme și se roagă cu credință în fața acestei icoane a Maicii Domnului și ea niciodată nu îi lasă flămânzi!

Următoarea cameră este cea „ de protocol”, pe peretii căreia sunt multe fotografii în care Sfântul Ioan este imortalizat împreună cu oficialitățile vremii. Unul dintre cei care l-au cunoscut și l-au iubit afirma că Sf Ioan a fost unul dintre cei mai buni manageri de instituții, de proiecte, de oameni pe care i-a cunoscut vreodată, iar aceasta se întampla în SUA, țara eficienței maxime în afaceri!  Diferența o făcea faptul că Sfântul Ioan Maximovici cerea ajurtor de la Domnul prin rugăciune, rugăciunea și iubirea sa nemărginită pentru cei păstoriți reprezentând resorturile din spatele activitații sale „manageriale”.

 

 

 

Acasă la Sf Ioan Maximovici

Dar cea mai impresionantă cameră din întreaga casă parohială este ultima și cea mai micuță: chilia arhiereului, cu biroul la care iși rezolva zilnic corespondența (răspundea tuturor scrisorilor și adreselor primite, personal), cu pleiada sa de fotografii ( portretul părintilor săi, Boris și Glafira, trecuți la Domnul în Venezuela la sfârșitul anilor ’50 fiind așezat la loc de frunte) și cu fotoliul său, căci Sf Ioan Maximovici a renunțat să se odihnească în pat și s-a nevoit pentru puținul său somn nocturn într-un fotoliu, timp de 44 de ani, începând cu anul intrării sale în monahism!

Programul zilnic al Sf Ioan era foarte strict și împărțit astfel: 6 ore pentru slujire în biserică, 6 ore pentru rugaciune personală și studiu, 6 ore pentru cercetarea celor bolnavi și nevoiași (la Paris de exemplu era cunoscut în toate spitalele, „ sfântul desculț ortodox” era acceptat de toți medicii, inclusiv în saloanele de terapie intensivă, rugăciunea sa la căpătâiul bolnavilor având de cele mai multe ori efecte absolut miraculoase, inexplicabile științific) ;  iar această jertfă continuă, această viețuire în nevoință pentru Hristos – arhiereu ”nebun pentru Hristos” ! – deschizând inimile și netezind calea îngustă către Domnul.

Dormea foarte puțin pe durata nopții, se trezea foarte devreme pentru rugăciune; dimineața slujea Sfânta Liturghie în paraclisul din orfelinat sau la catedrală (toata viața sa a oficiat în fiecare zi Sfânta Liturghie!) ; de la ora 15 se slujeau Ceasurile, apoi avea activități în calitate de arhiereu; după-amiază târziu, lua o gustare ușoară impreuna cu cei care il insoteau, apoi urma slujba vecerniei. Dupa aceasta, de multe ori mergea la spitale, pentru ajutorarea bolnavilor. Mânca foarte târziu, pe la 23.30 – 00.30 și apoi se odihnea puțin în fotoliul său…

Târziu am plecat și noi, cu bucurie în suflet pentru faptul că ceea ce părea a fi o simplă vizită pentru închinare la moaștele Sfântului Ioan Maximovici, marele făcator de minuni și tămăduitor de la San Francisco, unul dintre cei mai iubiți și venerați sfinți tămăduitori ai secolului 20, s-a dovedit a fi cu mult mai mult, spre slava Domnului și a sfântului Său!

Și tot în chilia sa am aflat de o promisiune făcută de Sfântul Ioan Maximovici păstoriților săi:  dacă îi pomenim la cei decedați pe părinții săi (Boris și Glafira), și Sfântul Ioan Maximovici va mijloci pentru mântuirea noastră, în Împărăția Tatălui Ceresc!

Maria Chirculescu

Miriam Turism

Rugăciune către Sfântul Ioan Maximovici

O, Sfinte Vlădică Ioan Maximovici, roagă-te pentru noi, păcătoşii, la tronul Celui Preaînalt, ca să nu ne părăsească, ci să ne întărească în credinţă si răbdare pentru a ne duce crucile noastre până la sfârşit şi a ne împotrivi cu trezvie duhului pierzător al apostaziei, răspândit cu atâta înverşunare de către slugile antihristului în zilele noastre.