pelerinaje in rusia pelerinaje in ucraina pelerinaje in grecia pelerinaje in israel pelerinaje in egipt pelerinaje in europa pelerinaje pe alte continente pelerinaje in romania

Franta: Sf Marta, Gazda Domnului


„Și iubea Iisus pe Marta și pe sora ei și pe Lazăr.” (Ioan 11,5)

Sfanta Marta, venerata de romanii din California

Daca nu as fi fost in anul 2009 in vizita la parohia romaneasca Adormirea Maicii Domnului din Anaheim, California, nu as fi inteles de ce Parinele paroh Cornell Avramescu mi-a cerut sa inseram in programul pelerinajului din toamna anului 2010 (Italia primelor veacuri crestine) si vizitarea sudului Frantei. Aflase ca acolo, la Tarascon, se gasesc moastele Sf Marta din Betania, gazda Domnului, sora Mariei si a lui Lazar cel inviat a patra zi, la care ei, romanii din parohia situata in zona Los Angeles, au o evalvie deosebita

Gospodar desavarsit, administrator fara cusur, cu reguli stricte in parohie si in slujirea in biserica ( in care si daca tusesti parca agresezi ritualul), cu actiuni de implicare sociala ( mese duminicale, ajutorarea romanilor cu nevoi, editarea unui buletin lunar gratuit, organizare de pelerinaje in locurile sfinte…) de peste 25 de ani Parintele Cornell Avramescu reuseste sa coaguleze o comunitate de romani raspandita pe o arie de sute de kilometri distanta, in suburbiile metropolei caiforniene. Toate aceste actiuni ale Sfintiei Sale, permanentizate in timp, au facut posibil ca la Anaheim sa se ridice din temelii o biserica romaneasca ce poate primi pana la 500 de credinciosi – lucru uimitor stiind inclinatia romanilor de a nu fi foarte uniti, de a nu constitui comunitati puternice in afara tarii. Abia acolo, unde Biserica Ortodoxa este implantata in pamant strain si arid duhovniceste, am inteles pentru prima oara ca lucrarea Martei – organizatorica, aceea de a darui si hrana fizica si suport concret, alaturi de hranaduhovniceasca – este deosebit de importanta in general si chiar absolut obligatorie in Biserica din diaspora. Sunt putini emigranti care au timpul, resursele sau disponibilitatea necesara de a pune umarul la zidirea Bisericii, chiar de la inceput sau in orice conditii. A te stradui sa fii gazda primitoare in Casa Domnului iarasi si iarsi, pentru a salva suflete, este intr-adevar o lucrare ce trebuie pusa sub semnul Sfintei Marta!

Iata-ne asadar in sudul Frantei, la final de octombrie 2010, impreuna cu grupul de pelerini romani-californieni, incercand sa ajungem la Tarascon – oraselul protejat de Sfanta Marta si in care stiam ca se afla sfintele sale moaste. Facand documentarea pentru pelerinaj aflu insa si uimitoarea legenda locala care sustine ca increstinarea vestului Europei s-a facut in chiar primii ani ai secolului intai, prin lucrarea prietenilor Domnului.

Istorie crestina si traditie provensala

În 41 d.Hr., Irod Agripa Intaiul, fiul mezin al lui Irod cel Mare, devine rege al iudeilor, cu sprijinul romanilor si imediat dupa un an  incepe persecutia comunitatii decredincioşi crestini, Il ucide pe Iacob, fratele lui Ioan, apoi il prinde si il intemniteaza pe Petru, dar acesta reuseste să scape cu ajutorul unui înger.

In anul 42 (sau 48, dupa alte surse) un mic grup de familii din Betania, din care faceau parte: Lazar, sora sa Marta, prietenul sau Maximin, Marcella roaba lor, Maria Magdalena, Maria Jacobita, Maria Salomeea, Sidonius – orbul din Ierihon, Parmena – unul dintre cei 7 diaconi, Iosif din Arimateea si alti cativa ale caror nume istoria nu le-a pastrat, au fost escortati la portul Iope ( Jaffa de astazi, Tel Aviv) si au fost imbarcati pe o nava fara panze si vasle, trimisa in larg pe Marea Mediterana ( conformtraditiei provensale). Este mai degraba credibil ca au fost imbarcati pe o nava de linie, dandu-se capitanului instructiunea de a fi lasati pe un tarm indepartat, de undeacesti apropiati ai Domnului Iisus sa nu se mai poata reintoarce. Exilatii plecati din Cezareea Palestinei au fost debarcati in Delta Rhonului, poarta de intrare catre Gailainterioara, port pentru navele comerciale, escala pentru calatori si piata de desfacere pentru comercianti. Aici  exista dejat orasul Ra, numit dupa numele zeului soareluila egipteni, loc in care s-au adunat multi straini, printre care si o colonie evreiasca. Spre aceasta colonie, probabil, s-au indreptat Maria Jacobita si Maria Salomeea (actualmente localitatea poarta numelede Saintes Maries de la Mer – „Mariile Marii” – situata langa Arles. Despre Sf Lazar si Sf Maria Magdalena se spune ca au merscatre actuala Marsilia, convertind populatia locala la crestinism ( Sf Lazar – primul episcop al Marsiliei), dupa care Sf Maria Magdalena a urcat spre munte,propavaduind alaturi de Sf Maximin. Sfanta si-ar fi trait ultimii 30 de ani din viata intr-o pestera in Muntii Sainte Baume („baumo” inseamna „pestera” in limba provensala;pestera sfanta). Sfanta Marta s-a indreptat catre nordul tarmului in care a esuat barca, propavaduind la Tarascon – a carei protectoare este.

Tadintie, legenda… Franta este incredintata ca a fost increstinata din chiar secolul intai, de catre prietenii Domnului. Daca dovezile din Evul Mediu nu sunt toatecredibile, exista insa si atestari mai vechi, din secolele I –II, care sprijina traditia…

Pelerinaj ortodox in sudul Frantei

« Inca din timpurile apostolice, credinta ortodoxa a lui Hristos a fost propavaduita in Galia, in ceea ce este acum Franta. Bisericii Ortodoxe ii apartinea Sf Martin de Tours, acelasi lucru este adevarat si pentru marele Sfant Ioan Casian,  intemeietorul manastirii de langa Marsilia – unde pentru multi ani a dat pilda de viata ascetica -, cat si pentru Sf Gherman al Parisului si pentru Sf Genevieva, impreuna cu multi-multi altii. De aceea, credinta ortodoxa nu este straina poporului francez. Ea este credinta lui, marturisita aici in Franta din vechime, de catre stramosii lui ; este credinta parintilor lui. » ( Sf Ioan Maximovici)

Sf Ioan Maximovici, arhiereul rus care a locuit o vreme la Paris alaturi de comunitatea rusa, ne da astfel cel mai bun argument pentru a porni la cercetarea din punct de vedere ortodox a Frantei, tara in care in anul 2007 religia ortodoxa nu exista, conform unui sondaj organizat neoficial, pt ca statul francez interzice recensaminte cu caracter religios. 31% dintre francezi s-au declarat atei, 51% catolici (desi doar jumatate dintre acestia cred in mod ferm in existenta lui Dumnezeu), 4% musulmani, 3% protestanti, 1% evrei, iar restul de 10% nu se pronunta. Chiar daca statul este laic, sarbatorile oficiale corespund cu sarbatorile din calendarul catolic, iar 90% din scolile private din Franta sunt… scoli catolice! Atata vreme cat numarul celor care se declara catolici este in scadere vertiginoasa ( erau 67% in 1994), nu ne mai intrebam daca numele scolilor private pastreaza doar un caracter formal.

Venind din Italia pe Coasta de Azur, dupa Nisa parasim tarmul stancos si extrem de pitoresc si ne indreptam spre Saint-Maximin-la-Sainte-Baume, in interiorul Alpilor Francezi,  in cautarea urmelor Sfintei Maria Magdalena. Acolo, intr-o micuta localitate care astazi cuprinde doar 15.000 locuitori, aflam cea mai mare catedrala gotica din sud-estul Frante, care este inchinata si adaposteste moastele (craniul) sfintei, coniderata aici a fi sora Martei. La Marsilia ne inchinam Sfantului roman Ioan Cassian, unul dintre fondatorii monahismului occiental, intr-o impresionanta catedrala care a inceput a fi construita in secolul V pe locul unei vechi necropole greco-romane, peste care  s-a descoperit o fundatie paleocrestina, partial rupestra, care a adapostit mormintele primilor martiri crestini din aceasta regiune (sec IV). Dupa Sf Grigore de Tours, debutul crestinismului in Galia ar fi avut loc in secolul al III-lea, iar descoperirile arheologice atesta prezenta unei comunitati crestine active la inceputul secolului IV, ceea ce ar lasa insa la rang de legenda prezenta Sf Lazar si a Mariei Magdalena in aceste locuri, in primul veac. Parerile sunt impartite, in functie de sursa istorica invocata. Ne continuam periplul crestin la Saintes Maries de la Mer, micuta si extrem de pitoreasca localitate pe malul Marii Mediterane, locul in care traditia spune ca au debarcat prietenii Domnului, aducand aici Cuvantul Evangheliei. Si aici, in locul in care se pastreaza moastele Sf Maria Iacobita – mama Sf Ap Iacob cel Mare – si Sf Maria Salomeea –  mama Sfintilor Apostoli Iacob si Ioan, fii lui Zevedeu-, gasim fixate in perete multime de placute cu multumirile celor ajutati in nevoi si vindecati prin rugaciunea catre ele.

Tot mai impresionati de multimea dovezilor unei vieti crestine active in aceasta zona, din chiar primele veacuri dupa Hristos ( „cauta si vei afla”), dar derutati de ideeaunei posibile denaturari a vietilor sfintilor operata de Biserica Catolica in Evul Mediu ( moastele Sfintei Marta s-au redescoperit in anul 1187, ale Sf Maria Magdalena in 1279 si ale Sfintelor Marii Jacobita si Salomeea in 1448), plecam spre Tarascon, motivatia primordiala a pelerinajului nostru in Franta.

Sfanta Marta, Tarascon

Sfinta Marta nu are zi de pomenire distincta in calendarul ortodox ( este sarbatorita doar in 4 iunie, impreuna cu sora sa Maria) si deci nu avem un sinaxar din care sa cercetam viata acesteia, asa cum este in cazul Sf Maria Magdalena sau al Sf Lazar. Asadar, de ce nu am crede traditia franceza, mai ales ca la fata locului prezenta ei este absolut coplesitoare? Din cate stiu, nici nu un alt loc din lume nu si-o revendica.

Orasul Tarascon are astazi doar 13.500 locuitori si un aer provincial, de loc in care nu se intampla nimic… Si totusi, castelul medieval din sec 15, turnul vechi si catedralele medievale din piatra vorbesc de o anume glorie apusa a asezarii. Situat pe malul Ronului, la intersectia drumurilor dintre Avignon, Carmague si Luberon, Tarascon este si astazi asociat cu legendele de inceput de veac crestin si totul se leaga de Sfanta Marta. Mai intai ajunsa in Avignon, Marta cea care propavaduia Cuvantul Adevarului a fost chemata de tarasconezi pentru a-i ajuta in necazul pricinuit lor de un monstru, un animal imens care locuia in padurile si mlastinile din apropiere si care ii teroriza, atacand oameni si animale ( oamenii de stiinta au descoperit in apropiere fosilele unor animale inaripate si lungi cat balenele, care prezinta toate caracteristicile Tarascului – monstrul legendar). Marta, inarmata doar cu crucea si cu apa sfintita, a plecat in padure sa il caute si, ajungand la vizuina sa, l-a domolit in numele Domnului nostru Iisus Hristos, apoi l-a legat cu centura sa si l-a predat tarasconezilor. A fost dovada suprema a sfinteniei ei si argumentul final care a dus la increstinarea intregii populatii. Marta si-a petrecut finalul vietii in Tarascon, intr-o casa modesta, inconjurata de femei pioase, creind astfel prima comunitate crestina din zona. Traditia spune ca la 67 de ani, cand a murit (in anul 84 e.n.), era la fel de frumoasa ca la 30 de ani, cand a venit in Provence. A fost inmormantata in chiar casa ei, intr-un sarcofag monolit de calcar pe care s-a gasit inscriptïa: Beata Marta jacet hic ( Preafericita Marta odihneste aici). Sfanta Marta a intarit credinta locuitorilor facand multe alte minuni in timpul vietii ei, dar si dupa moarte: Tarasconu a fost aparat de ciuma de noua ori, in timp ce in localitatile din imediata vecinatate populatia era decimata de boala; au fost stopate incendii mari, copii au fost salvati de la inec, un copil de 10 ani paralizat de ambele picioare s-a vindecat pe loc, atingand doar mormantul sfintei… Se spune ca si regele Clovis, unificatorul Frantei si primul ei rege crestin, a fost tamaduit de o boala grea prin inchinarea la sfintele moaste ale Martei, in jurul anului 500.

In timpul invaziei sarazinilor sositi din Spania, locuitorii au luat sfintele moaste atat de dragi lor si le-au ascuns cu grija pentru a nu fi profanate, umpland sarcofagul cu pamant si cioburi de ceramica; moastele au fost mutate in mai multe sarcofage, dintre care cel mai cunoscut este cel din secolul V, din scoala arlesiana, aflat acum chiar in mijlocul bisericii de la subsolul catedralei Sfintei Marta. De fapt, conform cercetarilor arheologice actuale, biserica a fost inaltata pe fundalul unei bisericii crestine din vremea romanilor ( casa Sfintei Marta?)  in anul 1187 –  an in care s-au descoperit relicvele sfintei. Dupa aceasta data, mai mult ca oricand Tarasconul a devenit loc de pelerinaj, printre cei mai celebrii pelerini numarandu-se: Clovis (sec VI), Louis IX (sec X), René I, Louis XI, François I, Charles VIII, Henri II, Louis XIV si Ana de Austria, Richelieu, Mazarin…

In imediata vecinatate a bisericii care adaposteste moastele sfintei, Regele Rene I a construit la anul 1400 castelul ramans pana astazi unul dintre cele mai frumoase si mai bine conservate monumente de acest tip din Franta. La fel de firesc, aici s-au localizat manastiri crestine, inchinate sfintei Marta si nu numai. Intreg orasul Tarascon o venereaza si se simte protejat de ea, ii dedica sarbatori populare si multe femei ii poarta si astazi numele. Actualul bust-relicvariu din lemn aurit a fost facut in anul 1867 de catre un artist parizian, sfintele moaste ale Sf Marta fiind recunosute ca fiind facatoare de multe si mari minuni, pe durata intregii ere crestine, de 2000 de ani.

Am ajuns in Tarascon, am parcat autocarul intr-o parcare langa un parc micut si am vazut doua biserici gotice impunatoare, nu departe una de cealalta. Ni s-a spus ca ambele sunt inchinate Sfintei Marta, asa ca am pornit catre cea de langa castel. Si am constata cu bucurie ca Sfanta Marta ne daduse gandul cel bun, aici afland noi statuia-relicvariu care adaposteste moastele Sf Marta, iar la subsol, in cripta, mormantul acesteia cu celebra inscriptie pe sarcofag: Aici odineste  Preafericit Marta! Ne rugam ei pentru familia noastra, ea reprezentand prin excelenta gospodina, primitoarea de straini in casa calda, gazda care te hraneste… Este protectoarea hotelierilor si a femeilor casnice, a tutror celor care gazduiesc ( in spitale, azile…), iar rugaciunile catre ea ajuta impotriva barfei, viclesugului, calomniilor, dar mai ales impotriva fricii de moarte si a mortii subite ( se spune ca Marta a fost cea mai ravnitoare rugatoare in timp ce corabia cu prietenii Domnului a plutit pe mare, in deriva).

În limba aramaică, cuvântul marta înseamnă “stăpână”, “doamnă”; încă din vechime a devenit şi nume de persoană. Marta tradus în limba greacă se spune Despina, iar în limba latină Domnica, toate exprimând înţelesul că respectiva persoană este fiică, soţie, mamă dintr-o familie domnitoare.Si desi atributul ei nobiliar a devenit nume propriu, Marta gazda Domnului a stiut sa se smereasca in a doua parte a vietii sale, devenind… Maria.

Veniti in sudul Frantei sa caute urmele pasilor Sfintei Marta, Parintele Cornell Avramescu si enoriasii sai i-au aflat si pe Sf Maria Magdalena si pe Maria-Salomeea, pe Maria–Jacobita si pe alti prieteni ai Domnului… Asadar raspunsul, darul Martei catre crestinii care traversasera oceanul ca sa i se inchine a fost unul extrem de generos! Merci Marthe!

Maria Chirculescu

Miriam Turism

Tags: , , , , ,