„Ziua soarele nu te va arde, nici luna noaptea, Domnul te va pazi pe tine de tot raul; pazi-va sufletul tau. Domnul va pazi intrarea ta si iesirea ta de acum si pana in veac” ( Psalmul 120)

In multe si uimitoare feluri proslaveste Domnul pe alesii sai! In calendarul primei luni a anului civil, intre 15 si 19 ianuarie, sarbatorim in succesiune patru mari sfinti egipteni: parintii pustiei, primii eremiti ai lumii – Sf Pavel Tebeul, Sf Antonie cel Mare, Sf Macarie Egipteanul – dar si pe Sf Ierarh Atanasie cel Mare Patriarhul Alexandriei.  Toti acestia nu doar ca s-au cunoscut ( fata catre fata sau in duh) dar insasi succesiunea zilelor lor de pomenire spune cursiv, cronologic, povestea vietii lor. Astfel:

Spre sfarsitul vietii sale, Sf Antonie cel Mare, cel care „facuse din pustie cetate „ ( atat de multi uncenici venisera sa locuiasca langa avva lor) s-a rugat la Domnul timp de cinci ani sa-i arate daca exista un rugator mai sporit si mai desavarsit decat el. Si intr-o zi a auzit un glas zicandu-i : „ Antonie, este un rob al lui Dumnezeu mai sporit si mai desavarsit decat tine, la care de vei merge, il vei afla in pustiul cel mai dinauntru. Deci scoala-te degraba si te sarguieste a merge la dansul, mai inainte de a se duce el la Domnul”. Auzind acestea, batranul Antonie a plecat indata la drum, in arsita zilei. Dupa doua zile de mers in pustiu neumblat si o noapte de rugaciune pentru a fi calauzit de Domnul, a ajuns la pestera in care locuia Sf. Pavel. In bucuria intalnirii, parintele Antonie a zis: „Bucura-te Pavele, vasul alegerii si stalpul cel de foc, locuitorule al pustiei”. Iar cuviosul Pavel, cel acoperit cu frunze de finic, i-a raspuns: „Bine ai venit soare, care luminezi toată lumea, povăţuitorule al celor ce se mîntuiesc, gura lui Dumnezeu, care din pustie ai făcut cetăţi şi pe diavolul l-ai gonit dintr-însa. De ce te-ai ostenit atîta pentru un om păcătos şi nevrednic? Iată, vezi un bătrîn învechit de zile şi cu cărunteţile acoperite; vezi un om care îndată va fi praf şi cenuşă, dar de vreme ce dragostea toate poate să le facă, spune-mi, te rog, cum se află neamul omenesc acum? Cum împărtăşeşte lumea? Se mai află cei ce se ţin de rătăcirea idolilor, şi mai sînt prigoniri asupra creştinilor?”. Iar Antonie a zis: “Cu rugăciunile tale lumea se ţine; prigoanele contra creştinilor au încetat şi Biserica laudă pe adevăratul Dumnezeu. Dar de vreme ce ai pomenit de prigoane, mă rog ţie pentru Domnul, să nu ascunzi de mine cele despre tine şi toate să-mi spui: pentru care pricină ai ieşit din lume şi ai venit în această adîncă pustie?”  Astfel, Sf Antonie a aflat ca Sf Pavel era originar din Tebaida, provenea dintr-o familie foarte bogata dar, la moartea parintilor sai, cumnatul sau (sotul surorii sale) vrand sa-i ia mostenirea, a hotarat sa-l piarda, facand cunoscut conducatorului pagan faptul ca Pavel este crestin, pentru a fi chinuit si omorat; era pe vremea imparatilor Deciu si Valerian (249 – 259). Pavel a lasat toata averea si a fugit in pustia adanca unde, povatuit de Dumnezeu, a gasit o pestera, un izvor si un finic cu fructele caruia se hranea. In acel loc a vietuit timp de 91 de ani, timp in care in fiecare zi Domnul ii trimitea un corb cu o jumatate de paine, ca hrana. Venind vremea mesei, corbul a aparut, insa acum, pentru prima data, in mod minunat, a adus o paine intreaga, Domnul binecuvantand astfel intalnirea celor doi eremiti. Au stat apoi de vorba toata noaptea, iar dimineata Sf Pavel i-a spus Sf Antonie ca vremea trecerii sale la Domnul a sosit si l-a rugat sa mearga inapoi la manastirea sa si sa-i aduca mantia pe care Atanasie episcopul i-a lasat-o, pentru a inveli trupul sau. In fapt, de aceea a si fost trimis Sf Antonie de Domnul, pentru a ni-l descoperi pe Sf Pavel si  a-l ingropa crestineste. Sf Antonie a plecat in graba spre manastirea sa, mergand inapoi cale de doua zile, a luat mantia fara sa-si acorde ragaz de odihna, de masa sau de povestit cu ucenicii sai si a plecat imediat sa indeplineasca porunca, vrand sa il mai prinda in viata pe Sf Pavel. Dar a doua zi de mers, la ceasul al treilea, a vazut in vazduh duhul Sf Pavel urcand la cer. Cand a ajuns la pestera, Sf Pavel era in genunchi, cu mainile ridicate spre cer, in rugaciune – asa murise. Cu multa plangere si tanguire sarutand sfantul trup, l-a invelit in mantia Sfantului Patriarh Atanasie, i-a facut slujba crestineasca de ingropare, dar s-a gandit cum anume sa-i sape groapa, neavand nici o unealta. Atunci au venit racnind, din pustia cea mai dinauntru, doi lei care au sapat groapa sfantului Pavel. Dupa ingropare, Sf Antonie s-a reintors in manastirea sa si a luat haina Sf Pavel cea impletita cu frunze de finic, pe care o cinstea imbracand-o numai de doua ori pe an, la praznicul Sfintelor Pasti si in ziua Cincizecimii.

15 ianuarie – Sf Pavel Tebeul (228 – 343). Sf Pavel este asadar intaiul vietuitor al pustiei ( primul pustnic /eremit / anahoret), cel care din cei 115 ani ai sai a petrecut 91 in deplina liniste si in inlaturarea tuturor dorintelor, in pestera sa din adancul desertului egiptean.

17 ianuarie – Sf Antonie cel Mare (251- 356) este socotit a fi incepatorul vietii calugaresti, intemeietorul monahismului, impreuna cu Sf Pahomie cel Mare. Pe cand avea 20 de ani a intrat intr-o duminica in biserica si ascultand pericopa evanghelica „ De voiesti sa fii desavarsit, du-te vinde averile tale si le da saracilor si vei avea comoara in cer si vino si urmeaza Mie” ( Matei 19.21) le primeste ca si cum i-ar fi fost adresate direct si, dupa moartea parintilor sai, procedeaza ca atare; isi incredinteaza sora unei comunitati de fecioare si se retrage la marginea satului, intr-o coliba, in singuratate si rugaciune. La varsta de 35 de ani se stabileste la marginea desertului, unde locuieste ascetic timp de 20 de ani, impotrivindu-se de multe ori atacurilor directe ale diavolilor. Devenind parintele spiritual al multor calugari din desertul egiptean ( inclusiv din Nitria si Schitia), la 61 de ani se aseaza in „muntele cel dinauntru”, unde traieste pana la varsta de 104 de ani. Si-a parasit acest loc de vietuire doar pentru a-si vizita ucenicii si pentru a face o calatorie in Alexandria, pentru a-l sustine pe Sf Atanasie Patriarhul, persecutat de arieni. Inainte de a trece la Domnul, a poruncit ucenicilor sai sa nu spuna nimanui unde ii este mormantul, iar haina sa sa fie trimisa ucenicului sau Atanasie cel Mare, iar cojocul – episcopului Serapion. La moartea sa, prietenul si biograful sau Sf Atanasie cel Mare spune ca mii de oameni se adunasera in jurul avvei Antonie cel Mare , in adancul desertului, pentru a primi invatatura.

Desi in lumea crestina se considera ca Sf Antonie este primul pustnic al lumii, in Egipt se spune ca Sf Antonie si Sf Pavel Tebeul reprezinta doua fatete ale aceleiasi medalii, una foarte cunoscuta, cealalta indeobste ascunsa, dar la fel de valoroasa. Icoana reprezentand intalnirea celor doi mari pustnici ai lumii este raspandita in intreg Egiptul si este usor de recunoscut, datorita corbului care aduce painea intreaga. Sf Pavel Tebeul este reprezentat intotdeauna cu mainile ridicate in rugaciune si avand la picioare cei doi lei care i-au sapat mormantul, iar Sf Antonie este imbracat in haine monahale.

Astazi, intre Manastirea Sfantului Antonie cel Mare si Manastirea Sfantului Pavel este o distanta de doar jumatate de ora de parcurs cu masina, insa in secolul IV, batranul Avva Antonie a strabatut-o in doua zile, pe jos.

In Manastirea Sf Pavel Tebeul ( construita in sec V deasupra pesterii in care a trait sfantul) regasim si astazi cele trei elemente care au facut posibila viata in adancul pustiului: pestera – situata la 3 metri sub pamant, este astazi tranformata in bisericuta si adaposteste moastele sfantului care a trait acum 16 secole! Izvorul, cu debit constant de 4 mc / zi,  care acum are 3 mici bazine, primul cu apa de baut si de gatit, al doilea pentru spalat, al treilea pentru irigat. Si finicul – acum este o intreaga gradina, in care exista insa, in mod surprinzator, si un palmier cu doua brate laterale, care par sa urce in rugaciune spre cer, ca oarecand bratele Sf Pavel!  In biserica principala inchinata Sf Arh. Mihail se afla particele din moastele Sf Patriarh Athanasie ( cu a carui mantie a fost inmormantat Sf Pavel) si ale Sf Ap si Ev Marcu, increstinatorul Egiptului si a nordului Africii.

In Manastirea Sf Antonie – prima manastire a lumii, ridicata imediat dupa moartea sfantului in „muntele cel dinauntru”, la Kolzum, nu departe de Marea Rosie – toti cei 120 de calugari poarta numele de „Antonie” in cinstea marelui lor protector, alaturi de un al doilea nume. In prima biserica a lumii crestine – Biserica Sf Antonie – sub altar se afla sfintele sale moaste, dar se respecta dorinta sfantului de a nu fi dezhumate. Izvorul Sf Antonie are un debit absolut constant si foarte puternic de apa, in mijlocul desertului fiind, indiferent de cat de secetoasa este perioada anului. Pestera in care a trait ca eremit se afla la 2 km distanta de manastire, dar este greu accesibila, datorita numarului foarte mare de trepte care trebuiesc urcate.

18 ianuarie – Sf Atanasie cel Mare ( 298 – 373) a fost patriarh al Alexandriei intre anii 326-373, timp de 46 de ani, din care 16 in exil, datorita persecutiilor arienilor. Teolog de mare anvergura, in ciuda vietii sale extrem de zbucuimate, Sf Atanasie a lasat o opera teologica deosebit de bogata, izbutind sa puna pe temelii solide credinta ortodoxa. La numai un an de la moartea duhovnicului si prietenului sau Antonie cel Mare scrie biografia acestuia, la acel moment facand cu siguranta un lucru radical: pe vremea sa era la moda sa se scrie viata unui om important, dar importanta era judecata dupa criterii strict lumesti. „ Punand biografia lui Antonie alaturi de cea a unor imparati si conducatori vestiti, Atanasie transmitea un mesaj limpede: acela ca spiritualitatea parintilor pustiei era profund inovatoare. Schimbarea adusa de ei era neobservata, neconsemnata de cartile de istorie, dar era o schimbare ce s-a dovedit revolutionara, inscrisa tacut in inimile oamenilor. Era un protest impotriva automultumirii lumii crestine. Atanasie isi instiinta cititorii ca pustia pune la incercare capacitatea acestor stareti de a trai si chiar de amuri pentru Dumnezeu. Pustia a fost aceea care a mai pastrat viu duhul arzator al muceniciei.” ( In inima Pustiei, Pr John Chryssavgis)

19 ianuarie – Sf Macarie cel Mare (295-392), ucenic al Sf Antonie cel Mare, Sf Macarie Egipteanul este unul dintre intemeietorii monahismului, manastirea sa din zona Wadi Natrun / Nitria adapostind si astazi moastele sale. Sf Macarie este cel de la care avem primele 4 rugaciuni de dimineata, in ultimele 16 secole sfinti si oameni obisnuiti incepandu-si fiecare noua zi daruita de Domnul cu cuvintele Sf Macarie cel Mare.

Maria Chirculescu

Miriam Turism

Tags: Antonie, Atanasie, Egipt, ianuarie, Macarie, Pavel Tebeul, sfintii lunii ianuarie