Sambata 2 iulie 2011, a 9-a zi din pelerinajul de 21 de zile in Rusia si Ucraina. Pe vaporul care ne-a adus, seara,  de la Manastirea Valaam catreţãrmul Lacului Ladoga, singurul loc ramas liber a fost langa Teodora.  Asezandu-ma, am intrebat-o : „unde este colega ta [ de camera si de bancheta in autocar]”? Raspunsul ei mi- a trezit curiozitatea : „de cand s-a facut bine la Solovet, n-o mai prind, nu mai sta locului! Pana acum trebuia sa am mereu grija de ea, sa nu cada pe undeva, acum e tare iute, e curioasa, merge peste tot. Nici acum pe vapor nu stiu unde este!”  Intrigata, la coborarea in portul Sortavala, m-am dus langa domana M.C. si am intrebat-o ce se intamplase cu ea la Manastirea Solovet – cea mai nordica manastire a Rusie, aproape de Cercul Polar de Nord, pe care o vizitasem in cele trei zile anterioare.

M.C., o doamna de varsta medie, foarte agitata in primele zile de pelerinaj, a inceput sa-mi povesteasca:

– Dupa un accident, in aceasta primavara, in lunile mai-iunie, am inceput sa am ameteli, sa lesin, sa am stari de cadere… In ultimii doi ani mi-am propus sa fac acest pelerinaj in Rusia, m-am pregatit, in ultimul an am facut aproape zilnic acatistul Sf Serafim de Sarov, rugandu-l sa-mi scoata in cale un pelerinaj in care sa ajung la Serpuhov (Potirul Nesecat), la Diveevo ( Sf Serafim) si la Murom, la Sfintii Petru si Fevronia [era clar faptul ca doamna era documentata, stia unde dorea sa ajunga si pentru ce!]. Chiar imi doream foarte tare! Dar in ulima zi inainte de plecare am vrut sa renunt, chiar daca pierdeam banii, pentru ca nu ma simteam in stare sa rezist la drum  – in ulima vreme ma sculam dimineata cu o paloare cadaverica, nu puteam umbla, ma gandeam ca voi incurca lumea… Medicii nu stiau ce am, facusem analizele ( tiroida, neurologie) dar cauza starilor mele de slabiciune si lesin nu s-a putut afla. Am plecat la drum bolnava – bolnava, fara sa spun despre starea mea reala alor mei, sa nu se ingrijoreze.

Dupa ce m-am spovedit si impartasit la Manastirea Solovet la Parintele Gherman, intr-a sasea zi de pelerinaj ( in ziua in care, pe stil nou, noi iisarbatoream Sf Ap Petru si Pavel), starea mea s-a schimbat total: mi-au disparut si durerile de cap! Am putut sa fac fata pelerinajului si sa ma bucur de tot, am parcurs toate obiectivele [intr-adevar, doamna MC nu a solicitat atentie speciala pana la terminarea programului de pelerinaj de trei saptamani, un tur de forta cu un parcurs de 11.000 km!].

–  Puteti povesti ceva din intalnirea cu Parintele Gherman, unul dintre marii nevoitori si duhovnici ai Rusiei de azi? Marele nostru avantaj, al romanilor, este ca acolo, intre gheturile Marii Albe, unde doar vara, trei luni pe an este posibila legatura pe apa cu Arhipeleagul Solovet ( in restul timpului marea este inghetata, dupa cum ii arata si numele), Parintele Gherman ne vorbeste limba, fiind moldovean ; cum altfel ar fi posibila spovedania, cu traducator?

– Da, pot spune cate ceva. Parintele Gherman este foarte bland, vorbeste incet… In timp ce ii spuneam ca ma doare capul, mi-a prins capul intre maini si barbia sa, mi l-a masat, a apasat cu degetele pe frunte si m-a intrebat: Stii de ce a purtat Mantuitorul coroana de spini? Apoi mi-a vorbit de Sf Serafim de Sarov( tocmai de el!!) La urma m-a imbratisat si atunci mi-a luat toata starea de rau… Mi-a spus sa-mi port crucea cu rabdare, ca Domnul nu m-a uitat si are grija de mine, dar sa-mi duc crucea cu rabdare si cu foarte multa rugaciune.. Apoi parintele m-a rugat sa ma rog pentru el si pentru fratele sau: Egumen Gherman si Egumen Zosima – Sfintia Sa, care mi-a luat raul cu mana, m-a rugat pe mine, pacatoasa, sa ma rog pentru el!

–  Practic, v-ati tamaduit in timpul spovedaniei?

–      Dupa spovedanie si impartasania de a doua zi la Manastirea Solovet nu am mai avut nimic: nici ameteli, nici stari de lesin, nici dureri de cap! De atunci ma simt bine, in putere si pot face orice! Puteam sa si mor, cat ma sinteam de bolnava, dar Domnul m-a ajutat sa le fac pe toate! Din acest motiv dau marturie acum, ca sa transmit un mesaj: rugaciunea catre sfinti si credinta te ajuta sa ajungi acolo unde iti doresti, altfel nu se poate!Domnul poate totul, prin nevoitorii Sai!

Maria Chirculescu

Miriam Turism

Manastirea Soloveţ a fost infiintata pe la anii 1400 de catre preacuviosii parinti Savatie, Zosima si Gherman. Cautand liniste deplina, de  sihastrie in nordul indepartat, conditii aspre de viata care sporesc si mai mult ascetismul, acesti intemeietori si organizatori ai manastirii sunt si primii locuitori ai insulei Solovet, pana atunci nelocuita. Pilda lor de viata ascetica a atras multi urmasi, viata monahala de aici aici a format multi asceti , a caror influenta s-a intins in toata Rusia. Dupa Revolutia Rosie, Stalin transforma manastirea Solovet in primul si cel mai crunt lagar de exterminare politica si religioasa, deportand aici milioane de condamnati ai regimului bolsevic, covarsitoarea lor majoritate ramanand necunoscuti ( preoti, monahi, intelectuali etc) . La conditiile naturale de viata extrem de dure de la Cercul Polar de Nord ( ger, izolare, umiditate, noaptea boreala 6 luni pe an) comunistii au adaugat  conditii de viata inumane, teroarea psihica, lipsa hranei (pentru un prizonier alocatie anuala de 240 ruble/an,adica 0,65 ruble pe zi); acest gulag (lagar de exterminare) a devenit in scurta vreme un model pentru sistemul gulagului sovietic care apoi s-a extins in intregul URSS. Lagarul a functionat intre anii 1920 – 1991, arhivele au fost distruse. Aspra nevointa duhovniceasca a ascetilor manastirii Solovet a fost urmata de chinul si jertfa de sange a potrivnicilor statului ateu, multi dintre ei refuzand sa-si lepede credinta. „… sufar pana acolo, ca sunt tinut in lanturi ca un facator de rele, dar cuvantul lui Dumnezeu nu se leaga” ( Timotei II, 2, 9). Pamantul rusesc udat de sangele mucenicilor crestini ai vremii noastre aminteste de prigoana primilor crestini ai Imperiului Roman ( de la Roma antica, doar aici s-a mai varsat atata sange pentru Hristos). Manastirea Solovet s-a redeschis din anul 1990 si, din mila Domnului, sirul calugarilor din aceasta izolata fortareata duhovniceasca dintre valurile Marii Nordului nu s-a incheiat…

Daca primii vieturitori ai insulei si intemeietorii Manastirii Solovet, in secolul XV, au fost Sfintii Savatie, Zosima si Gherman, la redeschiderea acesteia, in 1990, primii trei vietuitori au purtat aceleasi nume: monahii Gherman si Zosima ( frati de sange, originari din Moldova) si Monahul Savatie. La 25 oct 1990 Sfantul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse a hotarat redeschiderea Manastirii Solovet ca stavropighie, guvernatorul initial fiind numit Staretul Gherman Ciubotaru. Ulterior, in februarie 1992, prin decret al Patriarhului Alexei al II-lea a fost numit staret Arhimandritul Iosif Solovki. Parintele Gherman nevoitorul este astazi unul dintre marii duhovnici ai Rusiei pravoslavnice si ne primeste cu inima calda si vorba blanda, cu dor, pe noi romanii ajunsi in cautarea Domnului la Cercul Polar de Nord. Fratele sau, Parintele Zosima, este economul manastirii – cel care conduce vapoarele pe Marea Nordului si ii canta Domnului, navigand intre cer si ape…

Tags: duhovnic, Egumen Gherman, Manastirea Solovat, Marea Alba, Parintele Gherman, Rusia, Solovet, tamaduire