Pentru crestinul sosit in Tara Sfanta cautand urmele pasilor Domnului Iisus Hristos – pasii pamantesti ai Dumnezeului nostru, Cuvantul intrupat – forfota continua a orasului in care evreii de cult mozaic si arabii musulmani sunt in permanenta stare de alerta si potential razboi este naucitoare! Ce remarci mai intai este desfasurarea masiva de forte ale armatei israeliene: filtre la intare si iesire din Ierusalim si Ierihon ( locul sederii noastre), fete si baieti in uniforma pe toate strazile ( am aflat ca in aici armata este obligatorie, 3 ani pentru baieti si 2 ani pentru fete), masini ale armatei aliniate cu ostentatie, strazi inchise pentru circulatie ( s-a anuntat intr-o seara un atentat cu bomba intr-un cartier, care,  dupa cum aveam sa aflam a doua zi, a si avut loc facand 15 victime), garduri triple de separatie intre teritoriile palestiniene si cele evreiesti, pe tot parcursul tarii…

Pe de alta parte, la fel de socant este spiritual comercial al tuturor, evrei si arabi deopotriva, care sunt ferm hotarati sa faca bani de pe urma turistilor crestini, insistand pana la oboseala ( a lor si a noastra) pentru vinzarea diverselor nimicuri pe post de suveniruri. Casa Domnului, plina de vanzatori si zarafi…

Si daca pamantul acesta este sfant atat pentru evreii de cult mozaic ( Israel) cat si pentru arabii musulmani (Palestina), care isi disputa cu agresivitate fiecare palma din teritoriu, pentru crestinii sositi in pelerinaj… vorbesc pietrele. “Daca vor tacea acestia [ucenicii], pietrele vor striga.” ( Luca, 19, 40)

Piatra pe care a fost ispitit Domnul Iisus, de pe Muntele Carantania

“ Iar Iisus, plin de Duhul Sfant, s-a intors de la Iordan

si a fost dus de Duhul in pustie,

timp de patruzeci de zile, fiind ispitit de diavolul. Si in aceste zile nu a mancat nimic; si, sfarsindu-se ele, a flamanzit. Si I-a zis diavolul: Daca esti Fiul lui Dumnezeu, zi acestei pietre sa se faca paine.

Si a raspuns Iisus catre el: Scris este, ca nu numai cu paine va trai omul, ci cu orice cuvant al lui Dumnezeu.

Si suindu-l diavolul pe un munte inalt, I-a aratata indata toate imparatiile lumii.

Si I-a zis diavolul: Tie iti voi da toata stapanirea aceasta si stralucirea lor, caci mi-a fost data mie si eu o dau cui voiesc; deci daca Tu Te vei inchina inaintea mea, toata va fi a Ta. Si, raspunzand, Iisus i-a zis: Mergi inapoia Mea, satano, caci scris este: Domnului Dumnezeului tau sa te inchini si numai Lui Unuia sa-I slujesti.

Si L-a dus la Ierusalim si L-a asezat pe aripa templului si I-a zis: Daca esti Fiul lui Dumnezeu, arunca-Te de aici jos; caci scris este: ca ingerilor Sai va porunci, pentru Tine, ca sa te pazeasca; si Te vor ridica pe maini, ca nu cumva sa lovesti de piatra piciorul Tau. Si raspunzand, Iisus i-a zis: S-a spus: Sa nu ispitesti pe Domnul Dumnezeul tau. Si diavolul, savarsind toata ispita, s-a indepartat de la El, pana la o vreme.” ( Luca 4, 1-13).

La est de Ierihon ( in care se afla Asezamantul Romanesc unde am fost cazati) curge apa Iordanului, acolo fiind locul Botezului Domnului nostru Iisus Hristos. Muntele Carantania – Muntele Ispitirii, piatra seaca, fara pic de vegetatie, strajuieste Ierihonul la sud-est, fiind vizibil din camerele Asezamantului, ca un mesaj mut, permanent prezent, de a intelege ca ispite toate framantarile si discutiile inutile de pe durata acestui pelerinaj si a le depasi prin rugaciune.

Caranta semnifica cifra 40 in limba latina, saranta inseamna acelasi lucru in limba greaca ( de aici, in romaneste am preluat “sarindar”). Muntele Carantania, de care vorbeste Sf Ap Luca la cap 4 al sfintei sale evanghelii, se traduce asadar prin Muntele celor Patruzeci de Zile, pe care se afla Manastirea Ispitirii. Vechea traditie crestina leaga acest loc de pustiul in care Iisus a postit timp de patruzeci de zile dupa Botez si S-a lepadat de satana. Prima manastire de pe culmea acestui munte a fost construita in anul 340 de Sf Hariton, de aici, de pe varful muntelui fiindu-I aratata toata frumusetea imparatiei lumii ( zona Ierihonului, orasul-oaza a palmierilor in pustiu, loc de rascruce de drumuri comerciale, cel mai vechi oras atestat al lumii). Manastirea Sf Hariton a fost distrusa de catre persi si si-a incetat existenta, abia la sfarsitul sec XIX Patriarhia construind la mijlocul muntelui, pe locul postirii si al ispitirii, o noua mananstire. Este manastirea pe care am vizitat-o urcand pe cararea lata muntele aparent abrupt si la care se poate ajunge si cu cele trei telecabine care functioneaza permanent. In present, manastirea este locuita doar de un calugar sarb, care ne-a deschis poarta masiva doar dupa ce a primit telefon de la ghidul nostru, parintele Roman.

Impresionante sunt nu doar coridoarele si biserica sapate in piatra pe mijlocul versantului Muntelui Carantania,

cat mai ales micul paraclis in care se afla piatra pe care a stat Domnul Iisus cand a fost ispitit.

Expresia chipului Mantuitorului nostru in acest loc si moment al vietii sale pamantesti, dupa postul de 40 de zile succedand Botezul – chip bland dar care exprima hotararea celui care biruie, interiorizat, intors catre sine dar in acelasi timp dand binecuvantare, iubitor si in acelasi timp mustrator – expresia aceasta vie, de postitor-jertfitor pentru pacatele noastre,  ne-a urmarit multa vreme…

Ne-am rugat fiecare, pe rand, pe piatra ispitirii, pentru noi si pentru cei dragi pe care ii purtam mereu in gand… Fie ca  Domnul, cel care a cunoscut slabiciunile si neputinta noastra si care a trecut prin aceste momente si s-a lepadat de satana, sa ne intareasca si sa ne sprijine pe toti in momentele grele de ispita – fara de care nu se poate pe calea mantuirii.

Maria Chirculescu

www.miriamturism.ro