pelerinaje in rusia pelerinaje in ucraina pelerinaje in grecia pelerinaje in israel pelerinaje in egipt pelerinaje in europa pelerinaje pe alte continente pelerinaje in romania

Giulgiul din Torino, 19 mai 2010


19 mai 2010, ora 6.50 dimineata, Catedrale di San Giovanni Battista, Torino – cu 10 minute inaintea deschiderii accesului pentru vizitatori. Ceea ce vedeti in imagine este cadrul filmat afisat permanent pe imensele monitoare TV din strada si din interiorul caterdralei, acolo unde este expus Giulgiul din Torino in perioada 10 aprilie – 23 mai 2010, timp de doar sase saptamani. Eveniment de exceptie, avand in vedere ca ultima data Giulgiul a fost expus pentru public in anul 2000, iar urmatoarea expunere este programata a fi in anul 2025. Si, cu toate acestea, in cele cinci saptamani de cand este deschisa expozitia si cu o saptamana inaintea inchiderii ei, doar aproximativ 1.800.000 vizitatori din Italia si din intreaga lume venisera sa se inchine Giulgiului sfant, doar de doua ori mai multi decat aduna Sfanta Cuvioasa Parascheva in cateva zile de sarbatoare la Iasi. Lumea crestina oare nu stie ca aici este Giulgiului in care Domnul nostru Iisus Hristos a fost infasurat dupa crucificare si inainte de Inviere?

Biserica Catolica, cea care detine Sfantul Giulgiu din anul 1204, de cand Cruciatii au cucerit Constantinolopul, nu se pronunta asupra autenticitatii Giulgiului din Torino, acceptand toate rezultatele (contradictorii) ale analizelor stiintifice facute in secolul  XX asupra acestuia. Misterul pare a ramane neelucidat si indoiala vatama sufletele multor crestini. Cu toate acestea, raritatea expunerii Giulgiului catre public ( in mod obisnuit, o data la 25 de ani), mediatizarea mondiala a evenimentului, organizarea exemplara, grija de a nu fi acuzati de intentii mercantile ( rezervare gratuita, lipsa in zona a oricaror puncte de comercializare a suvenirurilor legate de Sfantul Giulgiu), precum si unele afirmatii ale papilor in decursul istoriei lasa sa se inteleaga faptul ca ei stiu ca sunt in posesia uneia dintre cele mai pretioase sfintenii apartinand Mantuitorului nostru. Si totusi in Torino, in afara punctelor de informare turistica si a unui singur banner, nimic altceva nu pare a marca evenimentul.

Giulgiul din Torino este o panza de in de 4.36 m lungime si 1.10 m latime, pe care se pastreaza imprimata imaginea corpului lui Iisus, cu semnele de crucificare. In 1898 cavalerul Secondo Pia a fotografiat Giulgiul si a avut un soc: pe negativ a aparut mult mai clar imaginea Omului in suferinta. Dupa anul 1931, biologii si antropologii au primit incuviintarea sa ananlizeze panza sfanta si au constatat ca chipul aparut nu este pictat cu vopsele ( asa cum se credea, ca fiind un fals) ci este sange coagulat. Pe frunte – rani lasate de coroana de spini, la incheieturile mainilor si picioarelor – rani lasate de piroane (nu in palme ci la incheieturi, conform unei vechi metode de crucificare), in zona coastelor – urma rotunda a impungerii cu sulita, urme de rani pe sold, pe spate – multiple urme ale schingiuirii, toate acestea sunt vizibile…

18 mai 2010, seara. Vizitatori civilizati, unii veniti de foarte departe special pentru inchinarea la Giulgiul sfant, se supun linistiti tuturor regulilor organizatorice: traseul de peste un kilometru destinat celor care au rezervarea facuta pe internet sau telefonic este parcurs repede si in liniste, intrarea la filmuletul explicativ si apoi in biserica se face din 15 in 15 minute, astfel incat periodic aprox 600 de persoane simultan au acces pe trei cuoare paralele in fata Sfantului Giulgiu, expus ca un tablou imens, orizontal, deasupra tuturor. Nu ai cum sa il atingi. In difuzor, o doamna da scurte explicatii in limba italiana, apoi incepe o rugaciune ( meditatie, veneratie…). Unii fotografiaza fara bliz, altii filmeaza, dar cei mai multi se roaga…

Toate bune si frumoase, tot respectul pentru organizatori, dar si pentru vizitatori (pelerini ?). Si cu toate acestea, ceva ma intriga : peste tot sunt postate anunturi «  Blitul aparatului fotografic poate dauna Giulgiului ».  Aceeasi idee ca si la Notre Dame de Paris, in timpul procesiunii pentru Coroana de Spini a Mantuitorului, cand este interzis sa te apropii sau sa atingi Coroana, din cauza de … pandemie de gripa ! Gandul se iţeste si, recunosc, judec: daca venim la Mantuitorul – ne tamaduim, nu ne imbolnavim ! Daca venim la Mantuitorul, Cel care a pastrat timp de 2000 de ani panza de in cu sangele Patimilor Sale, secole de-a randul pierzandu-se urma Lintoliului – cum pot sa dauneze bietele flashuri unei asemenea lucrari dumnezeiesti, in esenta ramasa neelucidata stiintific? Capela Sixtina pictata de Michelangelo poate fi afectata de blitzuri, dar nu Giulgiul sfant !

Imi adun gandurile sa ma rog : da, in semiobscuritate, pentru o singura secunda, pricep ca insusi trupul ranit, batjocorit, coborat de pe Cruce al Domnului Iisus a fost infasurat in panza de acolo, din apropiere… Stiam ca El ma iubeste si a murit pentru invierea sufletului meu… Si, din tot periplul meu torinez, nimic altceva nu mai conteaza…  Da, Giulgiul este real, chiar pot depune marturie!

Maria Chirculescu

Miriam Turism