Greu de imaginat : Sfantul Prooroc Ilie a trait in Epoca Fierului, intre anii 910 – 860 Inainte de Hristos ! Si cum Vechiul Testament indica doar atat : Ilie Tesviteanul , prooroc din Tara Galaadului, cu prima ocazie am plecat spre Iordania – de la granita direct spre Ajlun, satul Lesteb ( Lisbi) – acolo unde speram sa gasim locul nasterii sfantului prooroc. Veniti din Israel, dupa o saptamana incarcata de puternice trairi personale prilejuite de intalnirea cu locurile vietii si patimilor Domnului nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumenzeu, aflarea la Tesva a unui simplu site arheologic pustiu a trezit mirare si dezamagire. Asa va fi oare toata Iordania crestina ? Au aparut si intrebari de genul : noi unde ne rugam, cui dam pomelnicele, ce facem aici, vizitam situri arheologice in loc de biserici !?!? Si totusi, la finalul celor trei zile de pelerinaj crestin in toleranta Iordanie musulmana, aveam sa-i intelegem caldura, forta si importanta duhovniceasca, dincolo de aparentele arheologice seci. In tara eminamente ne-crestina, Domnul si-a tinut ascunse vestigiile, pentru a ni le revela acum putin cate putin…

Asadar, iata-ne mergand catre Mar Elyas ( 9 km nord-vest de Ajlun), strabatand un peisaj plin de dealuri domoale cu vegetatie mai rara, cu specii necunoscute noua. Dupa aflare indicatorului catre Mar Elyas ajungem la baza dealului ( 900 m altitudine), iar soferul musulman al autocarului ne face o dovada de calda omenie, luand decizia sa urce masina cu spatele pe coama dealului, pe drumul foarte ingust de tara, care sigur nu avea cum sa-i permita sus la destinatie sa intoarca ! Nu imi amintesc ca alta data, in vreo situatie similara, vreun alt sofer sa fi procedat atat de … crestineste, dovedind ca ii pasa de varsta si efortul pelerinilor din grup!! Sus pe culme aflam ca Ministerul iordanian al Turismului si Antichitatilor patroneaza arealul dezvoltat dupa toate regulile unui santier arheologic. Intram si nu mica ne este mirarea cand gasim in dreapta, adanc muscata din deal, ca o rana la vedere, amprenta altarului unei biserici crestine vechi ( Mica Biserica), anterioara enormei biserici crestine din secolele 6- 7 decopertata in imediata vecinatate, pe platoul de deasupra. Biserica de mari dimensiuni ( 1340 mp)  – numita acum Biserica Mare – a avut pardoseala ornata cu mozaic ce se pastreaza pe alocuri pana astazi, intr-unul dintre acestea fiind pomenit numele Sfantului Prooroc Ilie. Adaugat la faptul ca in zona numele de Ilie este larg raspandit, oficialii – care au inceput excavatiile in anul 1999 – au ajuns la concluzia ca aici era un loc de inchinare in cinstea Sfantului Prooroc, iar micuta localitate Lesteb, aflata la jumatate de kilometru catre vest, este chiar Tesva Galaadului, localitatea sa de origine ! Ne inchinam, facem poze in dupa-amiaza tarzie si, pentru dragostea gazdelor noastre – angajatii siteului arheologic, care se grabesc sa ne prepare ceai sau cafea, la alegere, intr-o baraca improvizata langa Biserica cea Mare – zabovim un pic, incercand sa intelegem ca ne aflam chiar in locurile in care Sfantul Ilie a copilarit.

Crescand Sfantul Ilie, auzind si vazand faradelegile ce se faceau in poporul cel razvratit al lui Israel, a mers plin de ravna la Ahab, imparatul cel fara de lege din Samaria, casatorit cu pagana Izabela cea care a adus in regat inchinarea la idolul Baal. L-a mustrat pe rege pentru ratacirea cu care se pierdea nu doar pe sine ci intreg poporul si, vazand ca imparatul nu asculta sfaturile sale, Sf Ilie a adaugat si fapte cuvintelor sale, zicand : « Viu este Dumnezeul puterilor, Dumnezeul lui Israel, inaintea Caruia stau eu, ca nu va fi in anii acestia roua si ploaie din cer pe pamant, decat numai prin cuvantul gurii mele ! ». Asa incat Domnul a inchis cerurile timp de trei ani, trimitandu-l pe sfantul Sau prooroc sa vietuiasca in timpul cumplitei secete la paraul Cherit din fata Iordanului ( pe celalalt mal, in actualul Israel), avand apa de baut din parau si hrana adusa de corbi, din porunca Domnului. In acest fel, pe de o parte l-a ferit de pieire prin infometare si de mania reginei  Izabela, pe de alta parte l-a smerit, aratandu-i cum corbii salbatici, lacomi, mancaciosi, uratori de proprii pui se ostenesc sa-i aduca carne, pe cand el nu se milostiveste de oameni, dobitoace si pasari care pier din cauza secetei, pentru cuvantul ravnei sale. Manastirea Sf Gheorghe Hozevitul, straveche asezare monahala din sec V, ridicata pe stanca deasupra paraului Cherit / Horat, se afla intr-un defileu adanc si verde, intre pereti galbeni de stanca golasa, care ascund multe pesteri sapate de pustnici. Intr-una dintre ele  s-a rugat Sf Ana, mama Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, pentru a fi invrednicita de prunc si tot in acesta pestera s-a nevoit o vreme Sf Ioan Iacob Romanul, sfantul nostru trecut la Domnul in anul 1960.

Pestera in care a vietuit Sf Ilie este situata chiar deasupra bisericii manastirii – este o grota larga, luminoasa, dar care ziua pastreaza racoarea ce face respiratia suportabila in arsita desertului ( ne aflam in pustiul Iordanului). Va imaginati cum poate fi sa stai sa te rogi pentru tine si ai tai in pestera in care, cu ravna de prooroc, s-a rugat chiar Sf Ilie ? Dar Israelul este plin de asemenea surprize !

Vazand ca vrea sa ii pedepseasca desavarasit si nu se milostiveste de poporul cel muncit, insetat si flamand care nu avea vina precum cei bogati si stapanitori, Domnul l-a trimis pe Sf Prooroc Ilie in Sarepta Sidonului, regiune care nu era in stapanirea regelui Ahab. A vazut astfel Sf Ilie cum se chinuie o femeie vaduva, saraca, cu un copil, ce nici in vreme de indestulare si belsug nu prea are ce manca – smerind si inmuind astfel ravna justitiara a proorocului.

Trecand cei trei ani de seceta, Domnul l-a trimis pe Sf Ilie la regela Ahab, care deja il cauta, plecandu-se spre pocainta. Scena intalnirii celor 900 de prooroci mincinosi, inchinatori la idoli, cu Sfantul Ilie Tesviteanul, singurul prooroc al Domnului ramas in Israel ( caci toti ceilalti fusesera ucisi) a avut loc in Muntele Carmel, loc care pastreaza si astazi amintirea confruntarii celor doua tabere cu altarele de jertfa, care avea sa demonstreze poporului pagan care este adevaratul Dumnezeu ( cel care va aprinde cu foc din cer altarul – zeul Baal sau Dumnezeul lui Ilie). De pe Muntele Carmel se vede ca in palma toata tara Galileii, inspre toate punctele cardinale, demonstratia facuta aici propagandu-se rapid in toate directiile. De frica Izabelei, care s-a umplut de manie pentru pierderea proorocilor sai, Sf Ilie – om asemenea noua, patimitor – a fugit in Beer-Seba in pamantul Iudeii ( la 77 km sud-vest de Ierusalim), apoi mai departe, pana la Muntele Horeb / Muntele Sinai, unde i s-a aratat Domnul, mangaindu-l si poruncind sa-l puna prooroc pe Elisei.

In urmatorii ani ai vietii sale, ani in care Domnul a facut sa piara toata casa imparatului Ahab si a Izabelei, Sf Ilie s-a intors si a stat in zona Muntelui Carmel, in nordul caruia este situata Haifa de astazi, acolo unde se viziteaza o alta pestera, Stella Maris, peste care a fost construita o biserica a ordinului carmelitilor inchinata Sfantului Prooroc.

Cand s-a apropiat vremea in care voia Domnul sa il ridice pe Sfantul Prooroc Ilie cu trupul la cer, Sf Ilie i-a spus Sf Elisei : « Tu sezi aici, ca pe mine m-a trimis Domnul la Ierihon ». Elisei a raspuns : « Viu este Domnul si viu este sufletul tau, ca nu te voi lasa ». Si au mers amandoi la Ierihon. De acolo au ajuns la apa Iordanului, pe care au putut-o trece cand Sf Ilie a luat cojocul sau, l-a invartit, a lovit apa cu cojocul iar apa s-a despartit in doua. Au ajuns astfel la ceea ce acum este siteul arheologic Betaraba dincolo de Iordan, la 600 m in interiorul actualei tari iordaniene, acolo unde se afla locul adevarat al Botezului Domnului, dar si pestera Sfintei Maria Egipteanca si dealul de pe care Sf Ilie s-a inaltat la cer. Sunt marturii scrise inca de la anii 530 D.H. care atesta ca aceasta colina, numita Micul Deal al Hermonului, este legata de ridicarea Sf Ilie in carul de foc la cer, cand a cazut de sus cojocul pentru Sf Prooroc Elisei, ucenicul sau. La anul 570 pelerinul martir Antonius din Piacenza scria ca « … la picioarele acestui deal, dimineata la ora sapte, nori formati dinspre Ierusalim – de la Biserica Sionului, de la Biserica Sfantului Mormant , a Sfintei Fecioare Maria si a Sfintei Sofia –  si venind pe deasupra  raului Iordan catre dealul Sfantului Ilie fac ca roua sa cada ca si ploaia, iar cei bolnavi o colecteaza. In spitale se gateste mancare cu aceasta roua, iar in locurile unde cade ea multe boli se vindeca. Despre aceasta roua spune Psalmistul «  Aceasta este ca roua Ermonului, ce se coboara pe muntii Sionului, ca unde este unire, acolo a poruncit Domnul binecuvantarea si viata pana in veac ! ». (Psalmul 132.3). De altfel, pe dealul Sfantului Ilie sunt situate toate ruinele constructiilor de pana la secolul 12 – biserici crestine, bazine de mari dimensiuni, cisterne de apa –  folosite pentru botezul pelerinilor si care demonstreaza ca in trecut acest spatiu era venerat ca al treile loc important al crestinatatii ( dupa Biserica Sfantului Mormant si Bethleem).

Muntele Tabor aminteste de asemenea pelerinilor in Tara Sfanta de Sfantul Prooroc Ilie Tesviteanu, acesta fiind martor al Schimbarii la Fata a Mantuitorului, desi urcase la cer cu aproape 900 de ani inainte. Pe la anul 570 existau aici trei biserici inchinate Schimbarii la Fata, pentru ca pe la anul 723 sa fi ramas doar una, inchinata « lui Hristos, lui Moise si lui Ilie », dupa cum scrie pelerinul Willibaldus. Astazi pe munte se afla doua manastiri crestine, una ortodoxa ( in care vietuiesc si maici romance) si una franciscana, in cadrul mananstirii ortodoxe grecesti fiind amplasate trei icoane care amintesc de cele trei colibe pe care Sf Ap Petru a voit sa le faca ( Marcu, 9)

Maria Chirculescu

Miriam Turism