Cairo – 18 milioane locuitori, cifra de necuprins pentru mintea romanului care stie ca aceasta este aproape toata populatia Romaniei. Spatii ample, verdeata, strazi largi, cu multe benzi, cu pasaje suprapuse, care te urca spre etajele superioare ale unor blocuri-turn, treci pe langa ferestrele celor care locuiesc mai spre cer si te intrebi cum le-o fi lor cand se uita pe geam la tine, in autocar! Blocuri cenusii, praf, multe moschei ( „orasul celor o mie de moschei”), dar si biserici crestine, de cartier. Si de aici incepi sa te intrebi: intr-o tara cunoscuta ca fiind islamica ( 80% din populatie), care e situatia crestinilor? Biserica pe langa care trecusem cu autocarul era de fapt a unei misiuni straine, adapostea o scoala franceza. Autocarul continua drumul, revenim mai pe pamant, lumea misuna pe strazile gri, murdare, Nilul se arata in toata splendoarea sa, traversand capitala. Altfel de „moda”, alt port: musulmani, suntem in nordul Africii secolului 21.

Anul intai dupa Hristos. Fuga in Egipt: Ingerul i se arata lui Iosif, spunandu-i sa ia Pruncul si pe sfanta Lui mama si sa fuga din tara, in miez de noapte, de frica regelui Irod care voia sa-L omoare. Atunci, in chiar primii ani ai vietii Sale pamantesti, Egiptul avea sa-I ofere Domnului Iisus protectia si dragostea care ii lipseau in propria patrie, Palestina. Traditia spune ca Sfanta Familie s-a adapostit in Egipt timp de trei ani, trecand prin Delta Nilului spre actualul Cairo, apoi coborand pe Nil pana in punctul central al Egiptului, de unde avea sa revina in Cairo si apoi sa plece prin nordul Peninsulei Sinai, spre Nazareth.

In secolul intai, pe la anul 61 dupa Hristos, Sf Ap si Ev Marcu a ajuns la Alexandria ( 220 km nord-vest de actualul Cairo), incepandu-si misiunea de increstinare a nordului Africii. A botezat multime de norod si a scris pentru ei Evanghelia care ii poarta numele. A urmat perioada severei prigoane a imparatilor romani asupra crestinilor, care a dat lumii si mai ales Cerului mucenici atat de cunoscuti astazi, incat ignoram faptul ca ei provin din spatiul egiptean: Sf Mare Mucenita Ecaterina, Sf Mina, Sf Mercurie, Sf Varvara… A urmat secolul 4, secolul primelor manastiri ale lumii crestine, localizate in desertul egiptean, in mare parte exact in locuri care au legatura cu popasurile Sfintei Familii in timpul Fugii in Egipt: in Nitria, Schitia  – Sf Macarie cel Mare, Sf Paisie cel Mare, Sf Arsenie, Sf Moise cel Negru.., in delta Nilului – Sf Damiana si cele 40 mucenite, prima manastire de maici a lumii egiptene si poate a lumii crestine.  Primii eremiti: Sf Pavel Tebeul si Sf Antonie cel Mare – cel care facuse din pustie cetate ( atat de multi ucenici ajunsese sa aiba!).

Nu este deci de mirare ca la sfarsitul secolului al 4-lea, Crestinismul devine religia oficiala a Egiptului, constructia de biserici in diferite regiuni ale tarii incepind in primii ani ai secolului al 5-lea sa ia amploare. In anul 451 insa ( Sinodul de la Calcedon), Biserica Crestina se imparte in doua grupuri, Biserica Copta Egipteana, precum si Bisericile Etiopiene, Siriana si Armeana preferand sa se separe de restul Bisericii, controversa principala fiind asupra dublei naturi ( divina si umana ) a Domnului Iisus. In Egipt se sustine acum ca a fost si este doar o interpretare de termeni si o chestiune de „politica”, esenta credintei si a dogmei fiind aceeasi in intreaga Biserica Ortodoxa. Cert este ca ritualul Bisericii Copte Egiptene este neschimbat de la Sf Apostol Marcu (primul papa al Bisericii Copte) si pana astazi si inca se foloseste limba copta in Sfanta Liturghie. Chiar daca astazi, crestinii egipteni mai reprezinta doar 12 – 14% din intreaga populatie a tarii ( aprox 10 milioane persoane).

Old Cairo – nucleul vechi al marii capitale – este cumva o ciudatenie: o oaza de crestinism vechi, autentic, intr-o mare de lume araba! Sub nivelul actual al strazii, coborand cateva trepte catre straduta-demisol, vizitam manastirea Sf Gheorghe (aici, in mijlocul zilei, ne-am cutremurat de urletele unei demonizate, cand a fost atinsa cu lanturile Sf Gheorghe!), apoi Biserica Sfintei Varvara si, la capat, Biserica Sfintului Serghie / Abu Sarga. Aceasta din urma este cea mai importanta dintre toate din punct de vedere istoric, pentru ca este cea mai veche biserica crestina din Egipt, iar altarul ei acopera o pestera in care Sfanta Familie a locuit cateva luni, inainte de intoarcerea in Palestina.

In anul 296 imparatul roman Maximian a dat ordin sa fie chinuiti si apoi omorati doi prieteni ai sai, senatori romani, cei dintai la curtea sa, Serghie si Vah ( Sargius si Bachus, sirieni din Al Rasafah). Motivul : acestia au refuzat sa se inchine la idoli, marturisindu-si credinta in Hristos, Imparatul cel Ceresc, ignorand porunca imparatului pamantesc. In timp ce Serghie a fost inchis, Vah a fost schingiuit cu vine de bou pana a murit, dar noaptea i s-a aratat prietenului sau intr-o lumina nepamanteana, imbarbatandu-l, spunandu-i despre rasplata pregatita in ceruri si astfel intarindu-l spre muceniceasca nevointa care avea sa vie. A doua zi, netemandu-se de cei ce ucid trupul, stiind ca sufletul nu-l pot atinge, Serghie a refuzat din nou inchinarea la idoli, drept urmare a fost chinuit prin incaltarea cu incaltaminte de fier care avea in interior piroane lungi si ascutite, care au strapuns talpile sfantului; a fost obligat sa fuga, strabatand o distanta mare, dar noaptea Ingerul Domnului l-a vindecat, spre mirarea ighemonului. A doua zi, in 7 octombrie – ziua sa de pomenire – a fost  decapitat, dar inainte de aceasta a auzit un glas dumnezeiesc chemandu-l. A fost ingropat in cetatea Rosaf unde si-a varsat sangele, iar cand niste oameni credinciosi din alta cetate au vrut sa-i ia de acolo trupul, din mormant a iesit o flacara de foc inalta pana lal cer; din acesta au inteles ca sfantul nu voieste sa se desparta de locul in care a mucenicit pentru Hristos, astfel ca i-au zidit mormant mare de piatra. Mai tarziu, cand a incetat prigoana crestina, s-a zidit in cinstea Sf Serghie o biserica, 15 episcopi adunandu-se sa cinsteasca sfintele sale moaste si sa sfinteasca biserica. Atat in biserica cat si la mormantul sau s-au facut multe tamaduiri si se goneau diavoli. De asemenea, in ziua sa de pomenire fiarele salbatice ieseau din pustie si isi schimbau firea in blandete, la locul muceniciei sfantului Serghie ( locul mormantului sau) nevatamand pe nimeni, dupa care se intorceau in pustia lor, astfel preamarind Dumnezeu pe placutul Sau.

Biserica Sf Serghie din Cairo este cu adevarat impresionanta. Nu atat datorita dimensiunilor sale- este intr-adevar si larga si inalta – cat mai ales modului in care iti atinge sufletul. Intri din aglomeratia pestrita (vizual, auditiv, olfactiv) araba a strazii, in aceasta biserica cu lumina difuza si te intampina mai intai icoana Maicii Domnului, singura dar zambitoare, indicand cu mainile amandoua spre dreapta – acolo este cu siguranta Fiul Sau! Pictura copta seamana cu pictura noastra bisericeasca naiva, sfintii au o puritate in expresie, in zambet si priviri, care te cuceresc imediat! Sufletul, pana atunci stingher, isi revine: aici esti acasa!! Este clar ca secole de dominatie araba si-au pus amprenta asupra gustului artistic al egiptenilor, astfel incat catapeteasma are o minunata – dar straina noua – decoratie in lemn, sidef si fildes! Insa este tot catapeteasma, din sec al 11-lea. Foarte bine pastrate sunt icoanele din sec. al 10-lea – basorelief in lemn – ale Nasterii Domnului, Inmultirea pestilor si a painii, precum si ale sfintilor Dimitrie, Gheorghe si Teodor. Insa ceea da nota speciala acestei biserici – cea mai veche din Egipt – este faptul ca nava este impartita in trei parti, separate prin 12 stalpi reprezentandu-i pe cei 12 apostoli. 11 stalpi sunt de marmura si cuprind picturi bizantine ale apostolilor, cel de-al 12-lea este din granit rosu, nu are nici pictura nici cruce si il reprezinta pe Iuda, tradatorul Domnului. In partea sudica a capelei s-a restaurat parte din pictura din sec al 13-lea reprezentandu-l pe Iisus Pantocrator cu Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil; de asemenea biserica pastreaza icoane vechi, cu sfintii apostoli Petru, Pavel, Matei, Ioan, cu Sf Ioan Botezatorul, cu Domnul Iisus Hristos. La cripta in care a locuit Sfanta Familie timp de cateva luni la finalul Fugii in Egipt, atunci cand Iosif lucra in cetate, se ajunge prin stanga altarului, coborand cateva scari. Dar in cea mai mare parte a timpului accesul este interzis, fie pentru ca ca se restaureaza, fie ca in cripta este apa, in perioada in care nivelul Nilului este crescut ( cripta are 10 m adancime)… Pestera insasi a fost biserica in primele veacuri crestine, altarul acesteia pastrandu-se pana astazi.

Biserica Sfantului Serghie a fost in decursul secolelor locul in care au fost alesi multi dinte patriarhii Bisericii Copte Egiptene. Dincolo insa de importanta sa istorica de netagaduit, pentru crestinul de astazi ea ramane loc cald de inchinaciune, de regasire a sufletului… Sfantul Serghie, al carui cap se afla spre inchinare la catedrala din Craiova, ne este placuta gazda si la Cairo. Cu ale carui rugaciuni Domnul sa imblanzeasca mania vrajmasilor nostri ( ca a fiarelor salbatice in ziua sa de pomenire) si sa ne mantuiasca. Amin.

Maria Chirculescu

Miriam Turism

Tags: Cairo, Cairo crestin, Egipt, Old Cairo, Serghie si Vah, Sf Serghie