24 iunie : Nasterea  Sf Ioan Botezatorul

Locuri, marturii

 

Sf Apostol si Evanghelist Luca istoriseste despre nasterea Sfantului Ioan Botezatorul astfel:

 

„Era în zilele lui Irod, regele Iudeii, un preot cu numele Zaharia din ceata preoţească a lui Abia, iar femeia lui era din fiicele lui Aaron şi se numea Elisabeta. Şi erau amândoi drepţi înaintea lui Dumnezeu, umblând fără prihană în toate poruncile şi rânduielile Domnului. Dar nu aveau nici un copil, deoarece Elisabeta era stearpă şi amândoi erau înaintaţi în zilele lor.” Si pe cand preotul Zaharia slujea in templul din Ierusalim, tamaind, Sfantul Arhanghel Gavriil i se arata si ii binevesteste zamislirea fiului sau, care va purta numele de Ioan si de a carui nastere „ mulţi se vor bucura. Căci va fi mare înaintea Domnului; nu va bea vin, nici altă băutură ameţitoare şi încă din pântecele mamei sale se va umple de Duhul Sfânt. Şi pe mulţi din fiii lui Israel îi va întoarce la Domnul Dumnezeul lor. Şi va merge înaintea Lui cu duhul şi puterea lui Ilie, ca să întoarcă inimile părinţilor spre copii şi pe cei neascultători la înţelepciunea drepţilor, ca să gătească Domnului un popor pregătit.” Insa, pentru faptul ca nu a putut crede toate acestea, batranul preot Zaharia este pedepsit sa ramana mut, pana in ziua cand fiul sau se va naste…

 

„ Iar după aceste zile, Elisabeta, femeia lui, a zămislit şi cinci luni s-a tăinuit pe sine, zicând: Că aşa mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a socotit să ridice dintre oameni ocara mea. Iar în a şasea lună a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria.” Sfantul Arhanghel Gavriil i se arata Preacuratei Fecioare Maria, binevestindu-i: „Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei. Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui şi cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta? Şi îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Şi iată vei lua în pântece şi vei naşte fiu şi vei chema numele lui Iisus. Acesta va fi mare şi Fiul Celui Preaînalt se va chema şi Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său. Şi va împărăţi peste casa lui Iacov în veci şi împărăţia Lui nu va avea sfârşit. Şi a zis Maria către înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu ştiu de bărbat? Şi răspunzând, îngerul i-a zis: Duhul Sfânt Se va pogorî peste tine şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea şi Sfântul care Se va naşte din tine, Fiul lui Dumnezeu se va chema. Şi iată Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea fiu la bătrâneţea ei şi aceasta este a şasea lună pentru ea, cea numită stearpă. Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputinţă. Şi a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău! Şi îngerul a plecat de la ea. Şi în acele zile, sculându-se Maria, s-a dus în grabă în ţinutul muntos, într-o cetate a seminţiei lui Iuda… Şi a rămas Maria împreună cu ea ca la trei luni; şi s-a înapoiat la casa sa.”

 

Ein Karem, locul intalnirii dintre Maica Domnului si Elisabeta

 

Aflata la 10 kilometri de Ierusalim si la 150 km de Nazaret, Ein Karem, localitatea in care locuiau Preotul Zaharia si Elisabeta sotia sa, este astazi un orasel evreiesc cochet, supranumit insa de secole „patria Sfantului Ioan Botezatorul”. In traducere, Ein Karem inseamna Fantana din Vie, aratand ca zona colinara era manoasa, spre deosebire de aridul Ierusalim, dincolo de care se intinde Pustiul Iudeii.

 

Pe locul intalnirii dintre Preacurata Maria si batrana Elisabeta, loc in care traditia spune ca Maica Domnului a locuit trei luni (poate si pentru a fi indrumata intru ale maternitatii de catre rudenia sa) este ridicata acum Manastirea catolica a Vizitarii. Pe zidurile acesteia este scris in zeci de limbi imnul de lauda al Maicii Domnului: „Măreşte sufletul meu pe Domnul. Şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu, Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile…”. Povestind despre vizitarea acestui loc, Parintele Ioanichie Balan are o observatie: „Doamne, ce bine ar fi daca crestinele noastre s-ar iubi mai mult si daca s-ar vizita in numele Tau, ca sa se roage si sa vorbeasca cele de folos, iar nu sa judece si sa cleveteasca!”

In centru localitatii se afla izvorul de la care locuitorii luau apa si pe care l-a folosit si Maria in perioada sederii sale la sora mamei sale, Elisabeta; de secole se numeste Izvorul Maicii Domnului ( in prezent insa apa sa nu mai este potabila).

 

Ein Karem, locul nasterii Sfantului Ioan Botezatorul

 

„Şi după ce s-a împlinit vremea să nască, Elisabeta a născut un fiu. Şi au auzit vecinii şi rudele ei că Domnul a mărit mila Sa faţă de ea şi se bucurau împreună cu ea.”

In secolul al V-lea, Patriarhia Ierusalimului a ridicat pe locul nasterii Sf Ioan Botezatorul o bazilica maiestuoasa, cu pardoseala in mozaic, refacuta apoi de catre cruciati in secolul al XII-lea, dupa care locul a fost pangarit de musulmani. Manastirea catolica Sfantul Ioan Botezatorul, asa cum arata ea astazi, este o constructie relativ noua, din a doua parte a secolului al XIX-lea, dar care pastreaza in stanga altarului o grota considerata a fi parte din locuinta Preotului Zaharia si locul in care s-a nascut Inaintemergatorul Domnului, cel mai mare om nascut din femeie.

 

Proorocia facuta de Preotul Zaharia la nasterea fiului sau este inscrisa pe zidul manastirii in multe limbi, inclusiv in limba romana: „Binecuvântat este Domnul Dumnezeul lui Israel, că a cercetat şi a făcut răscumpărare poporului Său; Şi ne-a ridicat putere de mântuire în casa lui David, slujitorul Său, Precum a grăit prin gura sfinţilor Săi prooroci din veac; Mântuire de vrăjmaşii noştri şi din mâna tuturor celor ce ne urăsc pe noi. Şi să facă milă cu părinţii noştri, ca ei să-şi aducă aminte de legământul Său cel sfânt; De jurământul cu care S-a jurat către Avraam, părintele nostru, Ca, fiind izbăviţi din mâna vrăjmaşilor, să ne dea nouă fără frică, Să-I slujim în sfinţenie şi în dreptate, înaintea feţei Sale, în toate zilele vieţii noastre. Iar tu, pruncule, prooroc al Celui Preaînalt te vei chema, că vei merge înaintea feţei Domnului, ca să găteşti căile Lui, Să dai poporului Său cunoştinţa mântuirii întru iertarea păcatelor lor, Prin milostivirea milei Dumnezeului nostru, cu care ne-a cercetat pe noi Răsăritul cel de Sus, Ca să lumineze pe cei care şed în întuneric şi în umbra morţii şi să îndrepte picioarele noastre pe calea păcii.”

 

Even Sapir – locul copilariei Sfantului Ioan Botezatorul

 

Primul capitol din Evanghleia Sf Ap Luca se incheie astfel: „ Iar copilul creştea şi se întărea cu duhul. Şi a fost în pustie până în ziua arătării lui către Israel.”

Cand regele Irod a dat porunca sa fie omorati toti copiii pana la doi ani si-a adus aminte si de fiul Preotului Zaharia, temandu-se sa nu fie acela Imparatul cel de curand nascut. Sinaxarul zilei de 5 septembrie – Sf Prooroc Zaharia – povesteste: Sfîntul Zaharia era atunci în Ierusalim, slujind după obicei în biserică, în rîndul săptămînii sale, care în acea vreme îi căzuse. Deci, ascunzîndu-se Elisabeta în munte [ pruncul Ioan avea atunci un an şi jumătate], se ruga cu lacrimi lui Dumnezeu ca s-o apere pe ea şi pruncul. Cînd a văzut de sus pe ostaşi cu dinadinsul căutînd-o şi apropiindu-se, a strigat către muntele cel de piatră care era acolo: “Munte al lui Dumnezeu, primeşte pe maica cu pruncul!” Şi îndată s-a desfăcut muntele şi a primit-o pe ea înăuntrul său şi a ascuns-o de ucigaşii cei ce o căutau… Iar Elisabeta, acoperindu-se de Dumnezeu, petrecea în muntele cel ce se desfăcuse, împreună cu Ioan, unde, după dumnezeiasca poruncă, li se făcuse peşteră şi curgea izvor de apă. Şi a crescut un finic deasupra peşterii, plin de roade. Cînd era vreme de mîncare, se pleca pomul acela jos, dîndu- şi spre mîncare rodul său, apoi iar se ridica în sus.”

Nu departe de Ein Karem, dar intr-o zona colinara cu versanti abrupti, se afla astazi mosavul Even Sapir ( o localitate de tip cooperativa agricola), cu doar 650 locuitori, fondata in anul 1950 de catre emigrati din Kurdistan. Autocarul abia trece pe drumul ingust de pe panta muntelui, oprindu-se la capatul padurii prin care pelerinii trebuie sa coboare pret de cateva minute, pe jos. Se ajunge astfel la Manastirea franciscana a Sfantului Ioan din Pustiu, asezamant construit peste stanca aceea care s-a deschis, ocrotindu-i pe Sf Elisabeta si pe pruncul sau Ioan. Este acesta unul dintre cele mai fermecatoare locuri din Tara Sfanta:  versantul este acoperit de iedera si flori, izvorul Sfantului Ioan Botezatorul are apa tamaduitoare, rece si buna – foarte apreciata in zilele caniculare de pelerinaj – iar daca cobori treptele abrupte, sub nivelul bisericii si al izvorului, ajungi pe un platou cu un mic bazin cu pesti colorati, decorativi, in dreapta caruia se afla pestera in care a vietuit copilul Ioan. Sinaxarul spune : „ După patruzeci de zile de la uciderea lui Zaharia, Sfînta Elisabeta, mama Înainte-Mergătorului, şi-a dat sfîrşitul în aceeaşi peşteră. Iar Sfîntul Ioan a fost hrănit de un înger pînă la creşterea lui, şi l-a păzit în pustie, pînă la ziua arătării sale către Israel.” Se pare ca Sf Ioan Botezatorul a vietuit in acest pustiu singur, de la varsta de doi ani, in mai multe pesteri, hranindu-se cu lacoste ( un soi de fructe si nu lacuste / insecte, asa cum s-a tradus) si miere salbatica, ducand o viata aspra, de post si rugaciune. Izvorul de deasupra pesterii, din care se ia apa de baut, curge prin interiorul stancii pana la nivelul pesterii, facand un bazin in care se scalda cei care au probleme medicale grave, spre tamaduire, dupa care apa ajunge la bazinul cu pesti.

Pestera aceasta din stanca desfacuta in mod miraculos, spre salvarea Sfintei Elisabeta si a copilasului Ioan, este unul dintre locurile minunate, in care simti ca sufletul se umple de liniste dumnezeiasca. Locul este si tamaduitor, eu insami pot da marturie despre aceasta: in aprilie 2010, sosita in Tara Sfanta pentru sarbatoarea Invierii Domnului, inainte de vizita la Ein Karem m-am simtit foarte rau, eram racita, in faza acuta, febrila, in care ar fi trebuit sa zac in pat si nu sa ma aflu in program, insotind un grup de pelerini. La Even Sapir, cat timp Parintele Roman, ghidul nostru, povestea despre acest loc al copilariei in salbaticie a Sf Ioan Botezatorul, eu am stat, pentru jumatate de ora, in pestera; am iesit de acolo sanatoasa, ca si cum locul ar fi sterilizat toti microbii din organismul meu, multumind Sf Ioan Botezatorul pentru puterea sa tamaduitoare, de care aflasem de multa vreme! Si apa rece din bazinul de langa pestera are puterea de a alunga duhuri rele si boli, de a vindeca neputinte trupesti si sufletesti!

Daca de la intrarea in manastirea din Even Sapir o iei pe cararea din stanga ( in dreapta cobori spre izvor si stanca), dupa 200 metri ajungi la pestera care adaposteste mormantul Sfintei Elisabeta, ceea ce atesta, o data in plus, autenticitatea locului.

Intr-adevar, exista o lunga perioada din viata Inainte – Mergatorului Domnului, despre care Sfanta Evanghelie nu pomeneste nimic, se stie doar ca Sf Ioan Botezatorul a crescut in pustie, in absoluta singuratate si in aspra nevointa. Aici insa, la Even Sapir, intreaga natura – stanca, apa, florile, isopul, pana si cactusii imensi – totul vorbeste direct sufletului despre o copilarie binecuvantata de prezenta Domnului, in care paruta nevointa este raspuns la preaplinul dragostei, la grija Tatalui Ceresc.

Maria Chirculescu

Miriam Turism