HEBRON,

STEJARUL DIN MAMVRI

În această vară, în luna august, în timpul pelerinajului în Rusia, doamna Angela P. a văzut la Galeriile Tretiakov din Moscova icoana Sfintei Treimi pictata de cel mai mare meșter iconar rus, Sf. Andrei Rubliov, în secolul al XV-lea și a fost puternic impresionată – nu ai cum să nu tresari și să nu te întrebi, atunci când ești chiar în fața ei: Tatăl, Fiul și Sfântul Duh, Trei într-Unul, fiecare identic cu ceilalți, fiecare purtând pe buze un zâmbet serafic, inefabil, abia perceput (care nu se dezvaluie în nici o copie!), zâmbet care îi uneste iremediabil și care, abia acum, te face să bănui iubirea fără margini și necondiționata a fiecărei Persoane pentru celelalte doua, liniștea deplină a relației treimice ( lipsa oricărei tensiuni), sensul absolut al lepădării de sine și al dorinței de a face voia celuilalt… O icoană cât un tratat de teologie dogmatică, greu de parcurs cu mintea, dar care se relevă pe neașteptate privitorului, prin har divin inspirată, har divin dăruind! Și acolo, în muzeul moscovit care adăpostește icoana Sfintei Treimi a lui Rubliov, doamna Angela P și-a dorit cu ardoare să ajunga la Stejarul din Mamvri, in Palestina, la locul reprezentat în icoană, locul primei aparitii a Domnului sub forma celor Trei Îngeri, așa cum este relatata scena in capitolul 18 din Geneza, în Vechiul Testament. Culmea este că, peste exact trei luni, în luna noiembrie a acestui an, dorința ei s-a indeplinit!

La Hebron, oras biblic

Hebronul, care, cu cei 250.000 locuitori ai săi,  se mândrește a fi astăzi cel mai mare oraș palestinian, nu este deloc o destinație turistica comună, mai ales datorită caracterului recalcitrant al arabilor musulmani care îl locuiesc. Dar pentru că în primele zile ale acestei luni noiembrie 2012 se auziseră doar zvonuri de razboaie, ne-am încumetat să mergem să vedem Stejarul din Mamvri ( 2 km distanță față de oraș), locul în care, acum 4000 de ani, Patriarhul Avraam, împreună cu soția sa Sarra, i-au întampinat și i-au ospătat pe cei Trei Tineri care li s-au arătat față către față, prima descoperire a Domnului ca Ființă Treimică:

1.	Apoi Domnul S-a arătat iarăşi lui Avraam la stejarul Mamvri, într-o zi pe la amiază, când şedea el în uşa cortului său.
2.	Atunci ridicându-şi ochii săi, a privit şi iată trei Oameni stăteau înaintea lui; şi cum l-a văzut, a alergat din pragul cortului său în întâmpinarea Lor şi s-a închinat până la pământ.
3.	Apoi a zis: “Doamne, de am aflat har înaintea Ta, nu ocoli pe robul Tău!
4.	Se va aduce apă să Vă spălaţi picioarele şi să Vă odihniţi sub acest copac.
5.	Şi voi aduce pâine şi veţi mânca, apoi Vă veţi duce în drumul Vostru, întrucât treceţi pe la robul Vostru!” Zis-au Aceia: “Fă, precum ai zis!”
6.	După aceea a alergat Avraam în cort la Sarra şi i-a zis: “Frământă degrabă trei măsuri de făină bună şi fă azime!”
7.	Apoi Avraam a dat fuga la cireadă, a luat un viţel tânăr şi gras şi l-a dat slugii, care l-a gătit degrabă.
8.	Şi a luat Avraam unt, lapte şi viţelul cel gătit şi le-a pus înaintea Lor şi pe când Ei mâncau a stat şi el alături de Ei sub copac.
9.	Şi l-au întrebat Oamenii aceia: -Unde este Sarra, femeia ta?” Iar el, răspunzând, a zis: “Iată, în cort!”
10.	Zis-a Unul: “Iată, la anul pe vremea asta am să vin iar pe la tine şi Sarra, femeia ta, va avea un fiu”. Iar Sarra a auzit din uşa cortului, de la spatele lui.
11.	Avraam şi Sarra însă erau bătrâni, înaintaţi în vârstă, şi Sarra nu mai era în stare să zămislească.
12.	Şi a râs Sarra în sine şi şi-a zis: “Să mai am eu oare această mângâiere acum, când am îmbătrânit şi când e bătrân şi stăpânul meu?”
13.	Atunci a zis Domnul către Avraam: “Pentru ce a râs Sarra în sine şi a zis: “Oare cu adevărat voi naşte, bătrână cum sunt?”
14.	Este oare ceva cu neputinţă la Dumnezeu? La anul pe vremea aceasta am să vin pe la tine şi Sarra va avea un fiu!”
15.	Iar Sarra a tăgăduit, zicând: “N-am râs”, căci se înspăimântase. Acela însă i-a zis: “Ba, ai râs!”
16.	Apoi S-au sculat Oamenii aceia de acolo şi S-au îndreptat spre Sodoma şi Gomora şi s-a dus şi Avraam cu Ei, ca să-I petreacă.
17.	Domnul însă a zis: “Tăinui-voi Eu oare de Avraam, sluga Mea, ceea ce voiesc să fac?
18.	Din Avraam cu adevărat se va ridica un popor mare şi tare şi printr-însul se vor binecuvânta toate neamurile pământului,
19.	Că l-am ales, ca să înveţe pe fiii şi casa sa după sine să umble în calea Domnului şi să facă judecată şi dreptate; pentru ca să aducă Domnul asupra lui Avraam toate câte i-a făgăduit”.

 

Patriarhul Avraam și alianța cu Dumnezeu

Cu aproximativ 2000 de ani înainte de Hristos, în plină perioadă politeistă, Avraam este primul personaj biblic care Îl recunoaște pe YHWH (JHWH) ca fiind unicul Dumnezeu, I se închină și rămâne statornic în credința sa, străbătând secolele ca figura emblematică a prietenului Domnului, cu care Acesta încheie alianțe (în cultul mozaic), model de credință autentică și pilda de caritate și ospitalitate ( în religia creștină), dar și „campionul monoteismului” ( pentru islam).

Provenind dintr-unul dintre triburile semite din sudul Mesopotamiei, Avraam acceptă chemarea Domnului de a-și părăsi (la vîrsta de 75 de ani) neamul și țara și de a merge, împreuna cu soția sa Sara, cu slugile și cu toate turmele și averile sale, către un pământ făgăduit, spre sud, în zona Canaanului. „ Ieși din pământul tău, din neamul tău și din casa tatălui tău și vino în pământul pe care ți-l voi arăta eu. Și eu voi ridica din tine un popor mare, te voi binecuvânta, voi mări numele tău și vei fi izvor de binecuvântare. Binecuvânta-voi pe cei ce te vor binecuvânta, iar pe cei ce te vor blestema îi voi blestema; și se vor binecuvânta întru tine toate națiunile pământului” ( Geneza, 12, 1-3). La Stejarul din Mamvri i se arată Domnul, promițându-i ca „Țara aceasta o voi da urmașilor tăi”, drept pentru care Avraam zidește în acel loc un altar de jertfă. Din cauza unei secete, Avraam pleacă cu toți și toate ale sale în Egipt, dar după reântoarcerea in Canaan, se vede nevoit să se despartă pașnic de nepotul său Lot, din cauza turmelor lor numeroase și a certurilor dintre păzitorii vitelor lor, pentru pășunat. Dupa ce Lot își alege pamanturile, Avraam „ridicându-și corturile, a venit și s-a așezat la Stejarul din Mamvri, care este în Hebron; și a zidit acolo un jertfelnic Domnului”, sfințind astfel locul care era dedicat cultului zeilor cananeeni. Dupa mai multe evenimente războinice legate de greutățile viețuirii în pământ străin, Avraam este iarăși cercetat de Unul Dumnezeu, care îi spune „ Nu te teme , Avrame, că eu sunt scutul tău și răsplata ta va fi foarte mare!”, iar Avram Îi cere Domnului să iși concretizeze promisiunea că va avea un moștenitor, deși până la vârsta sa înaintată nu avusese urmaș. Sara, sterilă și foarte în vârstă, s-a folosit de dreptul pe care i-l dădea legea babiloniana ( Codex Hammurabi 144 -147) si i-a oferit-o lui Avraam pe Agar, sclava sa egipteancă, pentru a avea urmaș (considerat fiul stăpânei). Astfel, la 86 de ani, lui Avraam i s-a născut în acest mod, Ismail. După înca 13 ani, pe când Avraam avea 99 de ani, Domnul i s-a arătat din nou lui Avraam, precizând termenii alianței incheiată intre El și Patriarh: Domnul îi promite din nou o descendență foarte, foarte numeroasă („vei fi tată a mulțime de popoare”) și un pamânt (Țara Canaanului, Tara Promisă), în timp ce Avraam și urmașii săi Il vor venera și Îl vor asculta pe Unicul Dumnezeu și vor crede în statornicia promisiunii Sale; iar semnul vizibil al acestei alianțe, al acestei adeziuni către Domnul este circumcizia tuturor celor de parte bărbăteasca din neamul și din casa lui Avraam, semn cu care urmașii acestuia preiau moștenirea promisiunilor facute de Domnul.

La Stejarul din Mamvri, Domnul i s-a aratat iarăși lui Avraam, sub forma celor Trei Ingeri ( prima apariție a Sfintei Treimi), confirmand, întărind promisiunea ca Avraam va avea un urmaș de la soția sa, Sara, cea în vârsta de 90 de ani, pe când Avraam avea 100 de ani, caci „ este oare ceva cu neputință la Domnul?”  Fiul lor se va numi Isaac, nume ce provine din cuvantul tz-h-k, insemnând „ a râde”, caci Saara a râs când Domnul a anunțat-o că va avea fiu. Isaac, fiul lui Avraam si al sotiei sale Sarra, va deveni urmașul care va moșteni promisiunile Domnului, pentru poporul Său. Au fost înlaturați de la dreptul primului născut atât Ismail, fiul slujnicei Agar ( care a avut însă și el partea lui de binecuvântare), cât și fiii urmatori, pe care Avraam i-a avut cu Chetura, a doua soție a lui Avraam, dupa moartea Sarrei.

Cei trei Patriarhi sunt Avraam, Isaac și Iacov ( bunic, fiu, nepot) și toți aceștia, împreuna cu soțiile lor ( mai putin Rașela), sunt înmormantați la Hebron, in Peștera Macpela.

Interesant de știut este faptul că primii fiii ai lui Avraam, cei doi frați vitregi, sunt: ISMAIL, FIUL SLUJNICEI AGAR, stramoșul poporului arab musulman de astăzi și ISAAC, FIUL STĂPÂNEI SARRA, stramoșul poporului evreu, poporul ales de Domnul. Iar daca astăzi evreii si arabii iși dispută acelasi pământ, aceeași țară, ei continua, peste veacuri, să își dispute dreptul de prim născut asupra moștenirii părintești, consolidată prin promisiunea Domnului.

Avraam este astfel considerat stramoșul comun din care descind cele trei popoare monoteiste: evreii, creștinii și arabii.

Creștinii („Noul Testament in cel vechi se ascunde…”), cei care L-am recunoscut pe Hristos ca Fiul al lui Dumnezeu intrupat, Mesia cel înca așteptat de evrei, am devenit prin credință popor al Domnului, așa cum demonstrează Sfântul Apostol Pavel, apostolul neamurilor, in Epistola către Romani. Insă evreii vor redeveni ceea ce au fost odata în fața Domnului, atunci când Il vor recunoaște pe Iisus Hristos ca Mesia, caci Dumezeu nu își ia inapoi promisiunile.  Iar „dacă tu ai fost tăiat din măslinul cel din fire sălbatic şi împotriva firii ai fost altoit în măslin bun, cu atât mai vârtos aceştia [evreii], care sunt după fire, vor fi altoiţi în însuşi măslinul lor. Pentru că nu voiesc, fraţilor, ca voi să nu ştiţi taina aceasta, ca să nu vă socotiţi pe voi înşivă înţelepţi; că împietrirea s-a făcut lui Israel în parte, până ce va intra tot numărul neamurilor. Şi astfel întregul Israel se va mântui, precum este scris: “Din Sion va veni Izbăvitorul şi va îndepărta nelegiuirile de la Iacov. Şi acesta este legământul Meu cu ei, când voi ridica păcatele lor”. Cât priveşte Evanghelia, ei sunt vrăjmaşi din pricina voastră, dar cu privire la alegere ei sunt iubiţi, din cauza părinţilor. Căci darurile şi chemarea lui Dumnezeu nu se pot lua înapoi. „ (Ep Romani, 11, 24 -29)

Posesiune ortodoxă: Mănăstirea Rusească a Sfintei Treimi de la Stejarul din Mamvri

Și parca pentru a demonstra la fața locului cele de mai sus, posesiunea asupra terenului pe care se află Stejarul din Mamvri, vestigie atât de importantă pentru toate cele trei popoare monoteiste, este a creștinilor, deși situația politica locală din ultimele secole ar fi dat șanse minimale pentru aceasta! Iar dintre creștini, ortodocșii au fost, pe buna dreptate, cei aleși de Domnul – de altfel, cele mai importante locuri sfinte ale creștinătății sunt în proprietatea sau în administrarea ortodocșilor: Golgota si Sfântul Mormant, locul Nașterii din Bethleem, Biserica ortodoxa din locul Botezului de la Râul Iordan / Iordania, izvorul Bunei-Vestiri, Biserica ortodoxa de pe Tabor…

Revenind la Stejarul din Mamvri: în anul 1868, Arhimandritul rus Antonin Kapustin achiziționează pentru Biserica Ortodoxă Rusa, parcela de pământ pe care se află Stejarul din Mamvri, situat la 2 km sud-vest față de Hebron si de Mormantul Patriarhilor (Peștera Macpela, care acum este jumătate sinagogă și jumătate moschee). Suma platită a fost imensă pentru vremea aceea, iar tranzacția, facută în ciuda rezistenței arabilor și a autorităților turcești, a fost înregistrată oficial dupa trei ani, în 1871, de către Ambasadorul Rusiei în Turcia, Contele Nicolai Ignatieff. În anul 1874 a fost construit un adapost pentru pelerinii ruși care începuseră să sosească în număr mare la Mamvri, însă autoritățile locale nu au acordat multă vreme autorizația de construcție pentru o biserică ortodoxă acolo. În anul 1884 s-a primit binecuvântarea de construcție de la Patriarhii Ierusalimului și al Constantinopolului, dar lucrarea nu a putut începe până în 1906, atunci când circumstanțele politice au forțat guvernul turc de ocupație să acorde autorizația de construcție. Pentru a evita reacțiile populației locale musulmane și pentru a putea lucra cu muncitori locali, construirea bisericii a fost începută în chip de hotel. Când a devenit clar ca se construieșțte o biserică ortodoxa, arabii au oprit lucrul și au început tulburarile în zonă, lucrarea fiind terminată cu muncitori din Italia. În anul 1914 s-au finalizat lucrările, dar începerea Primului Război Mondial și apoi revoluția bolșevică au oprit fluxul pelerinilor și sfințirea bisericii.

Biserica, de mari dimensiuni, concepută pentru participarea la slujbe a 1500 de persoane,  are trei altare: hramul Sfintei Treimi, o capelă închinată Sf Nicolae și Sf Alexei ( pentru pomenirea sfinților patroni ai Țarului Mucenic Nicolae al II-lea și a Țareviciului Mucenic Alexei) și un altar central, închinat Patriarhilor Avraam, Isaac si Iacov și soțiilor acestora. Biserica a fost sfințită abia în anul 1925, cu binecuvântarea reprezentantului Bisericii Ruse din afara granițelor Rusiei (rușii albi). In anul 1997, printr-o decizie arbitrara, aceasta biserica rusa a fost data Patriarhiei Moscovei…

Stejarul din Mamvri este astăzi un trunchi uscat, din care însă se speră ca vor mai rodi mladițe – pentru că este o proorocire care spune ca atunci cand acest Stejar se va usca de tot, va veni vremea anticristului.

Grupuri de ruși, de romani, de alți ortodocși mai ajung la Mamvri, dar accesul în biserică este ingreunat și de program ( deschis doar dimineața, până la ora 12). Intrarea la manastirea rusească a Sfintei Treimi de la Stejarul din Mamvri este pazită de un bătrân musulman de peste 70 de ani, o persoană jovială, cu mulți copii, din care cel mai mic este chiar foarte mic! Bătrânul musulman spune că și tatăl său a fost paznic în acest loc și ne arată cu mândrie, în carțile poștale pe care le vinde, imaginea sa de copil ( în dreapta vederii, micuțul de langă oi) , tatăl său fiind paznicul de la gardul Stejarului din Mamvri, pe cand acesta mai avea înca ramuri verzi…

Maria Chirculescu, Miriam Turism

 

Angela P.  „Mare a fost bucuria mea cand am ajuns la Hebron. Era bucuria unui vis implinit. Nu stiam cum sa-i multumesc lui Dumnezeu. Inca nu stiu daca am avut suficienta putere sa-I multumesc.

Exista in Bucuresti o biserica intre Unirea si Cocor. Se numeste “Ionica Piata”. Pe bolta bisericii este o icoana minunata “Sfanta Treime la Stejarul din Mamvri”. Este exact icoana pe care am cumparat-o de la pangarul bisericii ruse din Hebron. Cand intru in aceasta biserica simt o mare bucurie si o imensa dorinta de a multumi Bunului Dumnezeu pentru acest minunat Dar – au ajuns si pasii mei pe acest Sfant Pamant.

 

Ma uit cu ingrijorare le ce se intampla acum in Tara Sfanta si mi-e teama ca iar se vor inchide granitele Israelului pentru ceva vreme. Stiti, eu m-am retras dint-un alt grup de Israel, din aceeasi perioada, fiindca am ales sa merg in acest program care includea Hebron-ul, la Stejarul din Icoana care m-a fascinat in muzeul din Moscova. Pe drumul spre Hebron, nu am scos nici o vorba….Ma uitam cu teama cum treceau minutele si ma tot gandeam cat de departe este acest loc….oare ajungem inainte de 12….si, la un moment dat am auzit ca prin vis….”am ajuns”…era 11.25…Ma uitam cu teama spre intrarea in biserica…si…deodata am vazut ca usa bisericii s-a deschis…ce bucurie pentru mine! aveam senzatia ca visez…..Dar nu visam, era adevarat, ajunsesem in acel loc binecuvantat de Dumnezeu, unic prin Sfintenia Sa. Multumesc Bunului Dumnezeu, pentru un vis care s-a implinit…”

 

 

 

 

 

 

 

 

 

http://www.liveinternet.ru/users/684695/post119734404/

 

Foto cu Stejarul din Mamvri, astazi.

Se estimeaza că Stejarul din Mamvri are o vechime de 5000 de ani ( radacina sa, trunchiul actual fiind de peste 850 de ani), iar acum 4000 de ani sub el și-a întins cortul Avraam, în acest loc arătându-i-se acestuia și Sarrei soția lui, Unul Dumnezeu – Sfânta Treime sub forma celor Trei Ingeri