pelerinaje in rusia pelerinaje in ucraina pelerinaje in grecia pelerinaje in israel pelerinaje in egipt pelerinaje in europa pelerinaje pe alte continente pelerinaje in romania

UCRAINA: Pesterile nevointei duhovnicesti


UCRAINA: Pesterile nevointei duhovnicesti

Ucraina si Rusia, mai 2006 – fabulos, minunat, rotund si plin dar de la Dumnezeu pentru noi, cei 50 de romani din toata tara, plecati sa ajungem la seva ortodoxiei ruse… 18 preoti si monahi, restul mireni care stiau de ce au pornit pe drumul lung de peste 8000 de kilometri ai Rusiei Pravoslavnice…
Am pornit pelerinajul duminica seara, inchinandu-ne si cerand binecuvantare de la Sf Paraschiva de la Iasi (ocrotitoare si a calatorilor) si de la Sf Ioan cel Nou de la Suceava – care avea sa ne primeasca pentru inchinare in tacerea noptii, pe la ora 12, la inceputul primei zile de mai ( luni). Am plecat cu primavara in suflet si am avut soare si vreme calda pe intraga durata de doua saptamani a pelerinajului, chiar si la St Petersburg ( 60 grade fata de Cercul Polar) desi acasa, in Romania, ploua…

Pe la anul 1000, cand s-au botezat primii rusi iar ortodoxia a devenit religie de stat, Kievul ( din Ucraina de azi) era “mama cetatilor rusesti”, iar Sf Cuvios Teodosie, intemeietorul Lavrei Pecerska, avea sa devina marele organizator al monahislului rus.  Fara sa premeditam, inceputul pelerinajului nostru a stat sub semnul inceputului ortodoxiei ruse, pe cand sfintii de acum – monahii de atunci – cautau pustia si pesterile pentru desavarsirea in rugaciune.
Mai intai a fost Sf Antonie “ cel impodobit cu nevointele si cu minunile ca numarul stelelor” care, prin viata sa desavarsit duhovnicesca, avea sa atraga multi nevoitori alaturi de el in pestera sa “mâhnicioasa si stramta” din dealurile Kievului; i s-a alaturat spre ucenicie si Cuviosul Teodosie, fiu de neam bogat, iscusit la invatatura dar care a inteles repede desertaciunea vietii traite pana atunci in casa parintilor sai, gandind mai ales la “ veşnica… viaţă cea nesfîrşită, îndeletnicindu-se cu ostenelile cele plăcute lui Dumnezeu şi depărtîndu-se de toată veselia lumească”.  “El s-a arătat degrabă purtător de biruinţă asupra duhurilor celor rele, izgonind întunericul drăcesc cu postul şi cu rugăciunea cea către Dumnezeu, Care îl ajuta prin împlinirea cuvîntului Său: Unde sînt adunaţi doi sau trei în numele Meu, acolo sînt şi Eu în mijlocul lor.”
Locul devenea tot mai neincapator pentru multimea barbatilor care “ cu asprime peterceau in pestera viata bisericeasca”, asa incat, cu binecuvantarea Sf Antonie, Sf Teodosie va incepe ridicarea unei biserici deasupra pesterii, in cinstea Preasfintei Nascatoare de Dumnezeu, si a unei manastiri, ceea ce va deveni sfanta facatoare de minuni Lavra a Pesterilor din Kiev, ridicata prin aratare dumenzeiasca.   Sf Antonie se va fi mutat intr-o alta pestera, nu departe, pe alt deal, pentru nevointa in singuratate.
Am vizitat Lavra Pecerska, complex de biserici care domina Kievul cu turlele lor aurite, dar mai ales am vizitat cele doua pesteri in care sunt peste o suta de moaste intregi de sfinti, asezati pe culoarele inguste unul dupa celalalt ( sute de sfinti in acelasi loc!). Marti dimineata la 6 am participat la prima Sf Liturghie a zilei, oficiata de doi preoti ucrainieni chiar in pestera Sf Teodosie… Cu lumanarile aprinse, tacuti pe langa zidurile inguste, ascultam linistiti cum slujba curgea lin, printre sfintii din racle si pe langa noi. Chiar daca nu stii boaba ruseste, din cauza ca sunt exact aceleasi etape ale Sf Liturghii ca si in limba romana, te “trezesti” intelegand ca acum se canta Heruvicul, ca acum se spune Crezul sau Tatal Nostru…  E uimitor sa intelegi ca te poti ruga in acelasi timp si cu acelesi cuvinte ca  si cei de langa tine, oameni cu care in mod normal nu ai cum sa comunici, nestiindu-ne limba unii altora. Si totusi, in rugaciune, Bunul Dumnezeu ne uneste miraculos…
Mireasma duhului celor care de o mie de ani ii slujesc in Cer Domnului si tot de o mie de ani au ramas pe pamant, cu sfintele lor moaste, ca dovada a faptului ca SE POATE sa obtii mantuirea (viata vesnica) ne-a marcat si ne-a facut sa revenim din nou, cu smerenie, la Sf Liturghie de la ora 6, si a doua zi a sederii noastre la Kiev. Doar ca miercuri, 3 mai, in sinaxarul nostru fiind “pomenirea Cuviosului Teodosie, intemeietorul Lavrei Pecerska” ne-am intalnit acolo, la slujba din pestera… 3 grupuri din Romania, veniti cu totii sa participam la marea sarbatoare. Insa toti am facut aceeasi greseala: la Lavra Pecerska era o zi de slujba obisnuita, pentru ca pe stil vechi pomenirea Sf Teodosie urma sa fie organizata… peste 13 zile ( decalaj de calendar de care nu tinusem cont).

In timpul vietii sale, Sf Antonie avea sa fie alungat pentru o scurta perioada din Kiev si, facand ascultare la cneazul locului, a plecat sa se nevoasca pe dealul Boldina din Cernigov, la 140 km de Kiev. Si acolo a sapat o pestera, pe care apoi a parasit-o, fiind rechemat cu dragoste si spre indreptarea nedreptatii facute lui, chiar de catre cneaz. Dar pestera a ramas si a fost folosita de generatii si generatii de crestini nevoitori rusi, astfel incat pe la 1930-1940, Sf Lavrentie de Cernigov  ( ale carui minuni si proorociri sunt binecunoscute) recomanda unui bolnav care acuza o durere insuportabila de cap, fara cauza diagnosticata medical:  “daca vrei sa te vindeci, du-te si sapa la pestera de pe dealul Boldina”. Barbatul a ascultat si, nu dupa multa vreme, durerile de cap i-au disparut… Dupa ce am fost atat de bine primiti la manastirea Eletkii din Cernigov, manastire din sec. 11, in care acum vietuieste si sora rasofora Anastasia ( moldoveanca de-a noastra), dupa ce am fost “altoiti” fiecare cu bastonul Sf Lavrentie ( care a murit in 1950 si al carui baston alunga duhurile rele si tamaduieste mirculos bolnavii), dupa ce am facut inchinare la sfintele moaste ale Sf Lavrentie si ale Sf Teodosie ( 1630-1698) – cel care a ferit orasul aflat atat de aproape de Kiev de radiatiile de la Cernobâl din 1986, maicuta care ne insotea ne-a condos si pe dealul Boldina, o colina domoala, acoperita de iarba si toporasi, sub care nu ai cum sa banui cata rugaciune si cata nevointa s-a savarsit de 10 secole incoace… Intrarea in pestera nu are nimic spectaculos, mai ales ca pestera este considerate muzeu si… se taxeaza fiecare vizitator. Dar banii sunt probabil folositi pentru extinderea sapaturilor, pentru ca din octombrie anul trecut (cand am fost acolo prima oara) si pana in mai in acest an s-au redat pentru vizitare cateva noi culoare, noi “camere”, locasuri cu altare subterane, paturi sapate in piatra, spatii de viata aspra, de lepadare voita de cele lumesti, de inchinare si ruga permanenta catre Hristos pentru ca, odata cu nimicirea celor trupesti, sufletul sa se elibereze si sa se inalte catre Cer. Acolo, traind sub pamant, se poate cu adevarat atinge Cerul… Nebunie pentru lume, intelepciune intru Domnul…
Tot acolo, la baza dealului Boldina, se afla o fantana cu apa – a Sf Antonie – fantana care de 1000 de ani izvoraste apa rece, tamaduitoare – de boli de ochi mai ales.

Pestera Sf Iov de la Poceaev ( 450 km de Kiev) ne-a facut sa “experimentam” pentru cateva minute ce inseamna sa traiesti intr-un asemenea spatiu… claustrofob. Sf Iov ( 1551-1651) a trait in acest spatiu minuscul, in pamant, timp de 40 de ani. Se spune ca sfantul se ruga acolo impreuna cu ingerii si uneori din pestera iesea o lumina intense. Dar si fara sa stii toate acestea, dorinta de a intra si tu acolo atrage ca un magnet, mai ales cand afli ca, desi intrarea este atat de ingusta ( cat un ecran mediu de televizor), pot intra acolo si personae corpolente sau, dimpotriva, persoane mici nu au cum sa intre, accesul fiind in functie de…credinta fiecaruia. Intrarea in pestera este dificila, trebuie sa ti se explice ce trebuie sa faci: situata pe un perete lateral, la aprox 50 cm de podeaua pesterii celei mari in care se afla si racla cu sfintele moaste ale Sf Iov, intrarea este ca un tunel foarte ingust, umed si alunecos, in care trebuie sa intri cu bratele inainte, ca pentru inot. Tunelul este usor descendent si, dupa aproximativ o jumatate de metru, spatiul se largeste si poti aduce picioarele sub tine, astfel incat apoi sa sari pe podeaua din interiorul cavitatii de pamant. Daca nu esti atent, poti chiar sa ajungi acolo cu capul inainte. Odata intrat, te minunezi de ingustimea locului, de cotloanele sale abia zarite la lumina unei lanterne si nu poti sa nu gandesti ca undeva este o falie prin care probabil intra aerul aici in mijlocul pamantului (suntem intr-o pestera in ineriorul altei pesteri).  Ghidul lasa sa intre acolo cate 5-6 femei sau 5-6 barbati odata, dar am aflat ca in razboi acolo s-au adapostit si 40 de oameni (unde, Doamne, si cum au putut sta acolo mai multa vreme?). Si 5-6 fiind, nu prea ai loc de miscare, cercetezi locul unde se afla icoana cu lumanarile alaturi, cauti cotloanele ascunse si te gandesti cum a trait acolo Sfantul timp de 40 din cei 100 de ani ai sai?). Mare este puterea rugaciunii, mare este puterea lui Dumnezeu… Iesirea se face in mod ciudat, in sens invers, cu mainile inainte si, cand ajungi la lumina ( repede), constati ca ai trecut dintr-o lume in alta, exact ca la nastere… Care este, Doamne, lumea cea adevarata? Ne-am convins si noi ca intrarea se face acolo intr-adevar dupa alte criterii decat cele strict dimensionale, fizice; in grup am avut un ieromonah inalt, corpolent, care a reusit sa intre in pestera fara probleme, in timp ce un alt pelerin, cu statura asemanatoare, desi s-a straduit si s-a suparat destul, n-a reusit (ulterior aveam sa aflam ca are o alta religie decat cea ortodoxa).

Pustia Kitaev nu mai este deloc pustie ca in urma cu 2-3 secole, este acum un cartier la margine de Kiev, dar pastreaza intact locul de nevointa ( dealul, lacul, pestera) ale Sf Dositeea – marele duhovnic cunoscut ca Dositei – si ale Sf Teofil cel Nebun pentru Hristos. Kitaev este unul dintre cele mai iubite locuri ale kievenilor si,dupa vizitarea pesterii de calcar, am si inteles de ce. Dositeea, fiica a unei familii bogate, a fugit de acasa pentru ca sa se poata dedica cu totul vietii pentru Hristos si, ca sa nu fie usor de gasit, a luat vesmite si nume barbatesti si s-a ascuns in causul de padure, pe atunci pustiu, nelocuit de oameni. Pestera de calcar a fost la inceput micuta, dar ducandu-i-se vestea intelepciunii sale duhovnicesti, incet-incet alti si alti oameni au venit sa locuiasca langa Dositei monahul, asa incat  pestera a tot fost prelungita, largita, in calcar. Altare de calcar, paturi sapate in calcar, locuri in care daca te asezi te umpli de praf, dar ce mai conta praful pentru maica Serafima cea bolnava, venita cu noi din Vâlcea pentru tamaduire la locuri sfinte? Cu hainele sale negre si lungi, maica Serafima s-a asezat pe paturile sfintilor, s-a rugat in genunchi pe la altarele de calcar impodobite cu icoane, a intrat prin toate cotloanele labirintului de sub pamant si uite asa am invatat si noi, cei care ne feream cat am putut de atingerea peretilor de calcar prafuit si alb, ce inseamna sa stii exact ce doresti: vindecarea, mantuirea!
Urcand dealul pentru a cauta intrarea in sfanta pestera, urmam de fapt si pasii tanarului Serafim, care mersese la Kiev la batranul, renumitul duhovnic Dositei, pentru a primi sfat de inceput in viata monahala – iar Cuviosul Dositei a fost cel care l-a indrumat spre Manastirea Sarovului pe cel care mai apoi avea sa devina cel mai iubit sfânt al poporului rus, Sf Serafim de Sarov.

Pesteri si sfinti, sfinti si Cer…Comunitate de crestini sub panamt, comunitate de sfinti in Cer…Sa ne rugam lor, celor carora le-am atins urma pasilor pamantesti, sa mijloceasca si pentru noi, pacatosii si nevrednicii, Mila Domnului cea revarsata cu imbelsugare asupra lor. Nu ne uita si pe noi, cei de pe urma, Doamne!

Acesta a fost doar inceputul pelerinajului, prin Ucraina catre Rusia. Iar darurile duhovnicesti abia incepeau sa se arate…

Maria Chirculescu, Miriam Turism