OLD CAIRO, EGIPT

„Dragul meu Gheorghe, asa cum nimeni nascut din femeie nu este mai mare decat Ioan Botezatorul, asa nici un mucenic nu va fi asemenea tie! Numele tau va fi mult raspandit in Imparatia Mea, va fi binecuvatat si va fi ca un port de siguranta pentru intreaga omenire. Oricine in nevoi va chema numele tau, barbat sau femeie, ii voi fi grabnic ajutator si voi indeplini cererea inimii sale.” Aceste cuvinte spuse de Domnul nostru Iisus Hristos Sfantului Gheorghe, inaintea muceniciei sale, sunt pastrate intr-un manuscris aflat la manastirea copta Sf Gheorghe din Old Cairo. Sluga Sf Gheorghe statea afara aproape de temnita si scria faptele sfantului si cuvintele lui, cu toata luarea aminte.

Ne aflam in zona crestina din centrul capitatei Egiptului, care, intre ruinele fortaretei romane a Babilonului, cuprinde pe o arie restransa: doua pesteri in care se spune ca a locuit Sfanta Familie in timpul Fugii in Egipt, sase biserici din primele veacuri crestine, o sinagoga evreiasca, care a fost initial tot obiserica crestina inchinata Sf Arh Gavriil, Muzeul Coptic, Biserica Grec-Ortodoxa Sf Gheorghe – scaun al patrarhului  Alexandriei si Manastirea coptaSf Gheorghe. O zona in care s-a concentrat, de secole, atat de multa rugaciune catre Dumnezeu, incat pana si musulmanii, dupa cucerirea Egiptului in secolul al saptelea, au permis crestinilor sa-si reconstruiasca bisericile pe vechile sanctuare aflate aici. Sangele varsat in acest loc de cel mai cunoscut si iubit dintre mucenicii crestinatatii, Sf Gheorghe – purtatorul de biruinta – n-a fost in zadar: Old Cairo a strabatut 20 de secole ca enclava crestina, in cea ce este astazi cea mai mare citadela isalmica a lumii!

La inceputul secolului IV, mare parte dintre locuitorii Egiptului  – provincie romana – erau crestini, pornind de la misiunea apostolica a Sf Apostol Marcu, cel care a increstinat nordul Africii incepand cu anul 33. Pe la anul 300 Imperiul Roman era la apogeul sau, intre granitele sale ( care insumau peste 10.000 km lungime), traiau intre 50 si 70 milioane de locuitori, adica aproximativ 1/5 din populatia lumii acelor veacuri; a fost singura data in istorie cand un stat a inglobat intre granitele sale Marea Mediterana, transformand-o intr-o Mare Internum; suprafara imperiului era de 3,3 milioane kmp. Sub presiunea problemelor interne si a atacurilor barbarilor, imparatul Diocletian incearca sa ia masuri de intarire a ordinii interne a statului, una dintre acestea (cea mai dramatica) fiind obligarea tuturor cetatenilor sa se inchine idolilor romani. Primul dintre cele 4 edicte impotriva crestinilor din anul 303 spune: „toate bisericile sa fie daramate, toate cartile sfinte sa fie arse, toti crestinii care detin un rang onorabil nu doar sa fie degradati, dar sa fie si lipsiti de drepturi civile. De asemenea, toti crestinii care nu sunt functionari sa devina scavi”; ultimul dintre edicte deja proclama moartea crestinilor, in cazul in care acestia nu se lepadau de Hristos.

Tanarul Gheorghe – de neam bun, frumos la fata, tare cu trupul si foarte viteaz, ajuns la numai 20 de ani, datorita vitejiei sale in razboaie, vievod in armata imperiala, prieten si tovaras de arme cu Constantin ( viitorul imparat ), se afla langa Diocletian cand a fost stabilit acest ultim edict. Vazand indarjirea cu care paganii sfatuitori ai imparatului au determinat aceasta hotarare si gandind ca nimic nu se mai poate schimba, ostasul al lui Hristos a judecat ca aceasta este vremea mantuirii sale! Asadar Gheorghe s-a infatisat singur inaintea Imparatului Diocletian si a intregii curti si a marturisit deschis, cu mare credinta si curaj, ca este crestin. Ca urmare, dupa ce a fost supus la chinuri groaznice (loviri cu suliţă, bătăi la tălpi, lespezi de piatră pe piept, chinul la roată, lasat cateva zile in groapă cu var, încălţăminte cu cuie, băutură otrăvită, bătaia cu vine de bou … indurate cu barbatie si credinta neclintita in Hristos) si dupa ce a dovedit o data in plus cine este adevaratul Dumnezeu inviind un mort de multa vreme, si-a varsat singeleprimind cununa muceniciei, in ziua de 23 aprilie 303.

Temnita in care a fost inchis si in care era vizitat in ascuns de cei care cereau a fie si ei increstinati ( prin exemplul sau de marturisitor si pentru ca vedeau cum Domnul Hristos ii dadea putere si il tamaduia) se afla chiar in Old Cairo, sub nivelul actual al bisericii grec-ortodoxe. Acolo, in micuta bisericuta, in fata temnitei, sunt expuse spre inchinare uneltele de tortura – cele inrosite de sangele marelui mucenic, coiful si armura sa de cavaler de oaste, ca si staplul de mamura de care a fost legat in timpul patimilor sale mucenicesti. O parte din lantul cu care a fost legat Marele Mucenic Gheorghe poate fi atins de fiecare dintre noi pelerinii, spre tamaduire de boli trupesti si sufletesti.

Biserica grec-ortodoxa este singura biserica rotunda din Egipt, fiind construita astfel din ratiuni arhitecturale ( se afla pe unul dintre turnurile de intrare in fortareata romana, avand la baza o biserica crestina din secolul VII). Nu departe de aceasta se afla un locas monahal inchinat tot SfantuluiGheorghe : manastirea de maici Mari Guirgis ( numele marelui mucenic in limba araba), care dateaza din secolele VII-VIII si in care acum vietuiesc intre 30 si 40 maicute. Capela Sf Gheorghe, la care se ajunga coborand cateva trepte si inchinandu-ne la o icoana din mozaic aflata pe perete, este separata de intrare printr-o poarta de lemn sculptat de dimensiuni impresionante: 7,6 metri inaltime si 2,22 m latime!! Pe tavan, in partea de sud este inscris primul verset din Psalmul 90: „Cel ce locuieste in ajutorul Celui Preainalt, intru acoperamantul Dumnezeului cerului se va salaslui”. Cu o vechime de peste 10 secole, aceasta este una dintre cele mai rare si valoroase porti de lemn din lume. In alatarul bisericii mananstirii sunt pastrate moastele Sf Gheorghe, ramase acolo – dupa cum sustin maicile – din perioada martiriului sau, precum si o parte din lantul cu care Sf Gheorghe a fost legat si torturat. Acest lant are putere sa vindece demonizatii si paraliticii.  Pentru noi, otodocsii, este un gest comun, dorit, extrem de folositor – acela de a atinge si de a ne inchina la obiectele apartinand sfintilor; dar nu acelasi lucru este si pentru multimea de turisti din toate tarile lumii si de toate religiile care viziteaza Cairo si care ajungand acolo privesc lantul, in cel mai bun caz, ca pe un obiect de muzeu. Maicile manastirii copte stiind utilitatea acestui demers religios, au simtit nevoia sa expuna un afis de mari dimnsiuni in care justifica inchinarea la lantul Sf Gheorghe, astfel: „Acest lant este o sursa de binecuvantare, pentru ca a fost pus pe corpul mucenicului si sangele sau a curs peste el. Noi credem ca lucrurile care au atins corpurile sfintilor sunt binecuvantate, dupa cum se spune in Biblie despre Sf Pavel: Si Dumnezeu facea prin el minuni nemaiintalnite, incat si peste cei care erau bolnavi se puneau stergare sau sorturi purtate de Pavel si bolile se departau de ei, iar duhurile cele rele ieseau din ei ( Faptele Apostolilor, 19, 12). Acest lant se gaseste in sectiunea de mijloc a altarului. Prin acesta si prin credinta multe minuni au loc si duhurile rele sunt scoase.” Am fost de fata, intr-una din vizite, la o scena in care o femeie egipteana a inceput sa urle, dupa ce maica copta aflata pe un scaun in mjlocul bisericii in renovare (era o dezordine greu de descris) a atins-o cu lantul Sfantului Gheorghe. Momentul a fost infricosator, multimea de oameni aflati atunci in biserica manastirii din Old Cairo fiind martora a puternicei forte duhovnicesti pe care Sfantul Gheorghe o are si o manifesta direct, indiferent de aspectul vizual (mai ciudat pentru noi) al bisericii din acel moment. Nu se putea sa nu observi ca, la ce anvergura aveau lucrarile de renovare care se desfasurau acolo, prezenta maicii cu lantul Sfatului Gheorghe in mjlocul harababurii din biserica era o simpla, crestineasca, duioasa dovada de dragoste catre semenii posibil aflati in suferinta ( nici o alta institutie nu si-ar fi deschis portile in situatia respectiva, riscand sa fie blamata); iar Sf Gheorghe a sustinut gestul lor.

LOD, ISRAEL

Sf. Gheorghe s-a nascut si a crescut in Capadocia, ca fiu al unor parinti crestini vestiti si nobili, tatal lui savarsindu-se prin muceniceasca nevointa pentru Hristos (frumos exemplu patern!). Mama lui s-a mutat mai apoi cu el in Palestina, de unde era cu neamul si unde avea multe averi si mosteniri. Aici, la Lod, in Palestina ( aproape de actualul Tel Aviv) avea sa indice tanarul mucenic Gheorghe slugii sale sa-i fie dus corpul dupa ce Domnul il va fi chemat la El.

In secolul IV Imparatul Constantin a dispus ridicarea unei biserici crestine deasupra mormantului Sf Gheorghe,  fostul sau prieten. Actuala biserica, cladita in anul 1870 peste ruinele unei basilici din sec al XV-lea, pastreaza o cripta sub nivelul solului in care se afla mormantul Marelui Mucenic, cu un sarcofag din marmura plasat acolo in anul 1871.

Interesant este ca pe suprafata acestui sarcofag, in cutele basoreliefului care il reprezinta pe Sf Mare Mucenic Gheorghe, exista continuu mir placut mirositor, care pare sa izvorasca mereu. Intrigati de acest aspect, cu unul dintre grupurile de pelerini am incercat sa absorbim mirul cu servetele de hartie… dar peste cateva clipe mir era din nou acolo, fara sa-l fi turnat nimeni. Doamna CM a relatat ulteior ca venise in pelerinajul in Tara Sfanta cu o infectie acuta localizata la cot ( bursita); umflatura era deja proemineta si pulsatila, iar punctulul de puroi central ar fi necesitat o mica interventie chirurgicala. Medicul de familie o trimisese la Urgenta, insa medicul chirurg de serviciu a refuzat sa efectueze operatia, afland ca pacienta urmeaza sa plece din tara in urmatoarea saptamana ( conditiile de igiena in perioada post-operatorie nu puteau fi asigurate corespunzator). Deranjata de problema cotului bolnav, CM a folosit prilejul pentru a-l unge din belsug cu mirul de pe cripta Sfantului Mare Mucenic Gheorghe. In ziua urmatoare a aplicat acelasi „tratament” pe Piatra Ungerii de la Sfantul Mormant al Mantuitorului dupa care, complesita de impresiile de pelerin in Tara Sfanta, a uitat de cotul bolnav. Este si astazi convinsa de puterea tamaduitoare, uimitoare, a mirului de pe mormantul Sf Gheorghe din Lod, pentru ca la sfarsitul pelerinajului a constata cu uimire ca… infectia disparuse complet de la cot, fara nici un fel de interventie chirurgicala si fara nici o urma!

LEGENDE, REPREZENTARI, SIMBOLURI…

Sf Mare Mucenic Gheorghe este atat de venerat si iubit in lume, incat a ajuns protectorul multor tari ( Anglia, Etiopia, Georgia, Grecia, Lituania, Moldova, Palestina, Portugalia, Rusia…) si orase (Moscova – Rusia, Beirut – Liban, Genova si Ferrara – Italia, Freiburg – Germania, Lod – Israel, Borosani, Drobeta Turnu Severin, Timisoara – in Romania…). Iar localitati cu numele sau se afla pe toate continentele pamantului. O verisoara a sa dupa tata,  Sfanta Nina ( 296-340), a crestinat incepand cu anul 319 Iberia caucaziana, de atunci tara preluand si numele de Georgia. NumeleGheorghe inseamna ”agricultor” ( de la „geo”, pamant), iar in lumea araba, islamica, este cunoscut ca „ al-Khidir”, „cel verde”; verdele, culoarea islamului, se afla pe steagurile tuturor acestor tari arabe si aceasta asociere poate explica extraordinarul cult pe care musulmanii il au fata de marele mucenic crestin. Sarbatoarea Sf Gheorghe, la 23 aprilie, coincide cu sosirea primaverii, regenerarea naturii, ceea ce se suprapune peste ideea renasterii sale din morti; in timpul chinurilor pe care le-a suferit pentru credinta sa crestina, Domnul Iisus i s-a aratat, l-a intarit sufleteste si l-a vindecat trupeste, ceea ce, vazandu-l viu si nevatamat, a intors de la credinta idoleasca pe multi dintre martorii judecatii sale, printre care ostasi, vrajitorulchemat sa il biruie cu farmece si chiar Imparateasa Alexandra, sotia lui Imparatului Diocletian.

Reprezentarea sa iconografica ca ostas calare pe un cal arab ucigand balaurul este o reprezentare tarzie dar extrem de raspandita, care are la baza o legenda pusa in circulatie in Evul Mediu ( sec XIII, Legenda Aurea), de credibilitate discutabila: in cetatea Salone din nordul Africii (Libia de astazi), un balaur – crocodil cu aripi – teroriza populatia orasului, care era nevoita sa-i dea zilnic cate doua oi, pentru a-l tine la distanta, in afara portilor cetatii. De la un moment dat jertfa a devenit umana, trebuind sa-i ofere ca hrana cate un copil pe zi, pana cand sortii au picat asupra fiicei regelui, o fetita de 14 ani, Sabra. Cand fata a fost adusa in fata portilor, plangand, Sf Gheorghe care se apropia de cetate calare pe calul sau alb, vazand scena si afland situatia, decide sa lupte impotriva balaurului, pe care incearca sa il ucida in numele Domnului Iisus Hristos. Ranind infioratorul animal, il aduce in piata centrala a orasului, unde il decapiteaza spre bucuria multimii care, afland cu puterea cui a reusit Sf Gheorghe sa ii elibereze de teroare, cred in uniculDumnezeu si se increstineaza. Chiar daca istoria care se afla la baza reprezentarii iconografice atat de cunoscute a Sfantului Gheorghe – omorand balaurul – pare sa faca parte dintre numeroasele mistificari ale vietilor sfintilor puse in circulatie de Biserica Catolica in Evul Mediu, ea a capatat o atat de mare raspandire mai ales datorita faptului ca simbolizeaza victoria credintei in adevaratul Dumnezeu in fata paganismului, a binelui in fata raului in toate formele sale de exprimare.

MOLDOVA, BANAT – ROMANIA

Insusi Stefan cel Mare si Sfant a folosit pe steagul sau de lupta imaginea Sfantului Mare Mucenic Gheorghe biruind balaurul, ca un simbol puternic al luptei moldovenilor crestini impotriv „balaurului vremii” ,  adica a paganilor otomani si a diavolului. Steagul, daruit Manastirii Zografu de la Muntele Athos in anul 1500, are inscris pe el urmatoarea rugaciune: “O, luptătorule şi biruitorule, mare Gheorghe, în nevoi şi în nenorociri grabnic ajutător şi cald sprijinitor, iar celor întristaţi, bucurie nespusă, primeşte de la noi această rugăminte a smeritului tău rob, a Domnului Io Ştefan Voievod, din mila lui Dumnezeu, Domnul Ţării Moldovei. Păzeşte-l pe el neatins în lumea această şi în cea de apoi, pentru rugăciunile celor ce te cinstesc pe Tine, ca să Te preamărim în veci. Amin. Şi aceasta a făcut-o în anul 7008 (1500), în al 43-lea an al Domniei Sale”. Sf Gheorghe este si acum ocrotitorul spiritual al Fortelor Terestre Romane.

De curand am aflat un lucru uimitor: in Manastirea sarbeasca Sf Gheorghe, situata intre Timisoara si Resita, pe malul raului Barzava intre satele Birda, Berecuta si Sangeorge, langa localitatea Manastire, se afla o icoana facatoare de minuni a Maicii Domnului si, in altar, sfinte moaste ale Marelui Mucenic Gheorghe unice in lume: bucata din sfantul craniu, adusa in sec XV de catre despotul sarb Georghe si un lant al Sfantului Gheorghe. Prima biserica a manastirii a fost ridicata in anul 1485 si a dainuit pana in 1794, cand a fost ridicata actuala biserica, cu pereti pictati in 1799 de catre Pavle Giurgiev. Biserica sarba este pe stil vechi, hramul Sf Gheorghe fiind sarbatorit in zilele de 5 si 6 mai. In Egipt, Sf Gheorghe este numit Deir Al Banat -ce coincidenta de nume… ce legatura este intre Sf Gheorghe si Banatul romanesc, a carui ocrotitor estei?

Ca un izbavitor al celor robiti si celor saraci folositor, neputinciosilor doctor, conducatorllor ajutator, Purtatorule de biruinta, Mare Mucenice Gheorghe, roaga pe Hristos Dumnezeu sa mantuiasca sufletele noastre. ( Troparul Sf Mare Mucenic Gheorghe)

Maria Chirculescu,

Miriam Turism

Tags: Cairo, Egipt, Lod, Manastire Banat, Sf Gheorghe, Sfantul Gheorghe