Din Onesti poti ajunge la Schitul Sfantului Ilie indiferent daca la bifurcatie o iei spre dreapta (spre Bacau) sau exact in directie inversa, spre stanga (Comanesti). Cu alte cuvinte, toate drumurile pot duce la schit, totul e sa vrei sa urci cel mai inalt varf montan din judetul Bacau – inconjurat la baza de multiple cai de acces. Pe oriunde ai veni, ai de urcat muntele 6 km, adica o ora pe carare, de la poalele versantului pana sus pe poiana insorita. Aproape de cer, sub varful Bulimandru ( 978 m), pe culmea principala a Muntilor Berzuntiului,  in punctul numit « Trei Hotare » descoperi cu bucurie… un adevarat colt de rai! Nevointa urcusului isi primeste prima plata, incantarea vizuala : biserica zvelta si multime de flori colorate, verdele padurii si gratia arbustilor ornamentali, bucuria din zambetul Parintelui Isaia si luminitele din ochii sai. Caci asa spunea de curand o ucenica de peste mari si tari, din indepartatul Vancouver, Viorika Bailey (82 ani) : «parintele acesta parca are luminite in ochi!». Si de aici, din lucrarea harului, vin si celelalte daruri, cele asteptate de nevoitorii care se incumeta sa urce muntele catre casa Sfantului Ilie, cea aproape de cer.

Parintele Isaia, staretul schitului, pare a fi un monah atipic : extrem de vesel si vorbaret, emanand bucurie continua, foarte percutant in replica si mereu emitand idei neasteptate – provenite dintr-o alta logica decat cea lumeasca urmata in mod obisnuit de noi mirenii – te pune tot timpul in situatia de a ramane cu spirit treaz, cu atentie incordata, pentru ca e total imprevizibil. Gazda buna, calda, primitoare, aseaza totusi o distanta clara intre tine si Sfintia Sa, Ieromonahul. La o prima privire – extrem de usor abordabil, in fapt ermetic, asa cum se cade unui slujitor al Sfintelor Taine. Capabil sa reinventeze civilizatia intr-o poiana uitata de lume intre varf de munte si cer, fara curent electric dar cu harul Sfantului Duh, de 17 ani Parintele Isaia slujeste Domnului, munceste si ridica schitul, in acesta vara fiind pregatit sa ne ofere cununa nevointei Sfintiei Sale, roada de mare pret: biserica schitului. Pictata cu figuri expresive de sfinti si infrumusetata ca o mireasa a lui Hristos, biserica  va fi sfintita in 20 iulie 2010, de hramul Sf Prooroc Ilie!

Existenta acestui schit este atestata de insemnarile Ierodiaconului Iustinian Florea, care arata ca in jurul anului 1800 mai multi tarani razesi din comuna Poduri si satele invecinate l-au indemnat pe Ieromonahul Varnava sa construiasca un schit in varful muntelui Runcu Mare din comuna Berzunti, pe locul care mai tarziu a luat denumirea de Poiana Schitului.

Dupa cateva decenii de existenta, la anul 1828, datorita iernilor deosebit de grele si a deselor jefuiri de catre talharii vestiti de atunci, s-a hotarat ca acest schit de la locul numit Capul Brazilor sau Runcu Mare sa fie mutat la poalele muntelui, in satul Buda. Biserica de lemn « Sf Nicolae » a fost donata unor crestini din satul Prisaca, unde se afla si astazi, fiind inregistrata in Patrimoniul National. Sus, pe poiana din varful muntelui, s-a ridicat in timp o troita, spre aducere aminte a vechiului schit…

Dupa aproape 200 de ani, in anul 1990, localnicii din asezarile din jurul muntelui – Larga, Plopu si Dofteana – au avut initiativa de a propune Manastirii Savu aflata la baza muntelui, sa reconstruiasca metocul pe locul vechiului schit, in acest fel reinfiintandu-se actualului asezamant monahal. Mobilizati de Toader Spoiala, un crestin din Dofteana, s-a pornit la lucru. S-a ridicat mai intai o cladire din lemn cu pereti din scanduri, care a fost de mare ajutor pana la ridicarea actualului corp de cladiri. «Casuta din padure», casa actuala a schitului, din lemna vopsit maro, cu ferestre tivite cu alb si cu cerdac, cuprinde un paraclis, cateva chilii, bucataria si trapeza. Sfintirea corpului de cladiri si a paraclisului s-a facut de hramul Sf Ilie, la 20 iulie 2001, de catre PS Vicar Ioachim Bacauanul, acelasi care dupa un an, la 20 iulie 2002, a sfintit si locul pt biserica a carei pictura se va binecuvanta acum !

Parintele Isaia povesteste : « dupa 1990, din initiativa localnicilor din satele Larga, Plopu, Dofteana, am fost trimis cu ascultare de catre Parintele Staret Arsenie de la Manastirea Sf Sava din Buda – Berzunti pentru a reface schitul pe vechiul amplasament si a relua viata monahala acolo. Pe data de 8 mai 1994 s-a slujit prima Sfanta Liturghie in varful muntelui, dupa 200 de ani, cu sobor de preoti si diaconi. S-a sfintit si locul pentru ridicarea chiliilor schitului. A fost greu, am pornit la drum pe munte, facand ascultare, patru calugari, dar doar eu am ramas… Incepusem lucrarile cu multi oameni entuziasti, cu ajutoare si a venit si iarna… Prima iarna m-am adapostit intr-o baraca de scandura prin care batea vantul, noroc cu zapada de 2 metri care a acoperit totul.  Prin hornul sobei pe care o aveam, fiecare rafala de vant imi aducea fumul inapoi, asa incat am redus cat am putut incalzirea baracii… Eram la inceput, depusesem de putina vreme voturile monahale si n-am stiut ca avem voie sa luam haine mai groase pe noi. Tin minte ca in mijlocul iernii m-am trezit cu un satean care traversa muntele, era atat de inghetat ca nu mai avea putere sa ajunga in partea cealalta, sa coboare in sat, si mi-a cerut sa-i dau ceva de mancare. Am spart niste ciorba inghetata si am incalzit-o si i-am dat. In primavara a urcat sa-mi multumeasca, fara fiertura aceea zice ca ar fi degerat si n-ar mai fi putut ajunge acasa… Maica Domnului si Sfantul Ilie m-au ajutat si am razbit. Iarna urmatoare a fost la fel, pe aici bate tare Crivatul iarna, suntem in calea lui… Aici totul a fost facut greu, cu multa munca, cu jertfa ; pentru gradina de legume, de exemplu, am scos fiecare radacina de copac, pt ca acolo era padure… » Acum gradina este mare si plina de legume… ecologice !

Nu cred ca poti face « performanta » in nici un domeniu si cu atat mai putin in lucrarea de mantuire, fara a lua lucrurile foarte in serios, fara a avea un soi de radicalism in vietuire, care aduce a nebunie pentru Hristos, dar care celui in cauza i se pare foarte normal de fapt… Puterea de a infrunta orice greutati doar cu rugaciunea in gand, taria de a razbi in orice conditii, istetimea cu care a gasit solutii de Robinson Crusoe reinventand civilizatia in varful muntelui, toate acestea sunt daruri de la Domnul pentru alesii sai cei hotarati sa pastreze Calea cea stramta. Poate ca in drumul sau spre Cer, in carul cu foc, Sfantul Prooroc Ilie a atins cu cojocul sau acest varf de munte, lasand si o parte a harului sau…

Am urcat de curand la schit cu ceva treaba, dorind sa stau cateva minute de vorba cu parintele Isaia. Multime de flori in toata curtea si pe sub streasina casei, te incarci involuntar cu bucurie doar privindu-le, indiferent cat iti este sufletul de greu – terapie prin culoare !  Pe la ora 3 dupa-amiaza, furnicar de oameni, cateva echipe de muncitori in lucru : in biserica noua unii montau stranele atunci aduse, superb sculptate; pictorul era sus pe schele, finalizand pictarea pronaosului ; in curte se descarca ceva dintr-un tractor ; altii taiau scandura ; o echipa lucra la o constructie la marginea gradinii… Parintele coordona totul si fiecare statea la rand sa primeasca indrumare sau sfat. Am facut cateva poze, am observat noutatile – foarte multe, aici ritmul schimbarii este rapid, mai este doar o luna pana la hramul schitului !  Pune-te masa, scoala-te masa, in functie de terminarea treburilor fiecaruia, asa incat la final, cand mai eram doar eu – ca ultima sosita – parintele a constat ca… nu mai ramasese ciorba si pt Sfintia Sa ( eu mancasem intr-o serie anterioara). Probabil ca, dupa munca din arsita zilei, in loc de putina relaxare binemeritata, va incepe acum o noua lucrare – gatitul bucatelor, pentru muncitorii care vor veni maine (aici nu este curent electric deci nici frigider, iar vara mancarea nu rezista de la o zi la alta !)  Si printre toate, parintele staret mai are puterea sa-mi asculte necazurile si sa-mi dea sfat duhovnicesc, incarcandu-se si cu pacatele mele! « Dati-le voi sa manance ! » si hrana trupeasca si hrana duhovniceasca !

Sfantul Prooroc Ilie Tesviteanul s-a nascut intr-o zona colinara din actuala Iordanie, i-a biruit pe preotii pagani pe Muntele Carmel, s-a inaltata la Cer in carul de foc pornind de la muntele situat in Betabara de dincolo de Iordan, s-a aratat sfintilor apostoli pe Muntele Tabor… si nu ma pot impiedica sa gandesc ca tot Sfantul Ilie patroneaza si acest munte din Carpatii Orientali, cu al sau schit. Asa incat nu e de mirare ca in vreme de furtuna, cand se pornesc sa bata clopotele aici sub varful Bulimandru, Sfantul Ilie aude si risipeste pericolul care planeaza peste intreaga zona !!

Interesant este ca in fresca din noua biserica, in locul cunoscut al Judecatii de Apoi ( pe peretele de la intrare) este figurata scena ridicarii la Cer a Sf Prooroc Ilie, cu carul intr-o valvataie de foc. Din viata Sfantului Ilie aflam ca la nasterea sa, tatal sau a avut o viziune in care niste barbati in alb vorbeau cu pruncul si il inveleau cu foc si ii bagau vapaie de foc in gura, talmacirea visului fiind aceea ca « cuvantul sfantuluii prooroc va fi ca focul de puternic si de lucrator ; ravna lui catre Domnul si viata lui va fi bineplacuta lui Dumnezeu si va judeca pe Israel cu sabie si cu foc ». Parca ceva din ravna aceea, din iutimea spiritului si a cuvantului, din actiunea puternic lucratoare a Sfantului Prooroc Ilie este sadit si in cei alesi acum sa vietuiasca la schitul sau din munti ! Ucenicii parintelui staret Isaia stiu despre ce vorbim !

Schitul Sfantu Ilie va astepata sa participati la hram,  de sarbatoarea Sfantului Ilie in 20 iulie 2010, cand, in prezenta Episcopului locului si a unui sobor de preoti, se va sfinti noua biserica. Nu este un hram oarecare, este un eveniment de mare intensitate si importanta duhovniceasca pentru acest loc incarcat de har, iar aici la schit totul se pregateste cu multa, multa dragoste si ravna – pentru Dumnezeu si pentru oamenii necajiti ai veacului de acum ! Veniti si veti vedea !

„Cantand ravna ta cea fierbinte pentru Dumnezeu si viata ta cea ingereasca, precum si minunile tale cele mari si bunavointa lui Dumnezeu aratata pentru tine, lauda aducem tie, mare prooroc Ilie, cel cu nume mare, dar neputand infatisa dupa cuviinta cinstea si marirea ta, cu umilinta cantam tie unele ca acestea : Bucura-te, Ilie, marite prooroc si inaintemergator al celei de a doua veniri a lui Hristos!”

Acces: DN 11 ; plecand din Onesti exista 4 drumuri de acces catre schit, urcand din localitati situate jur-imprejurul muntelui: din Comnesti-Darmanesti-Plopu / din Poduri-Cernu-Buda / din Tg Ocna-Larga /  din Berzunti  ( la 18 km din Onesti spre Bacau) . Drumurile forestiere sunt marcate cu indicatoare « spre Schitul Sf Ilie ».

Maria Chirculescu

Miriam Turism