Miriam Turism: Pelerinaje si programe turistice in tara sfanta

MIRIAM TURISM
Sunati-ne la:
004-0723-645-180 si
004-0722-220-631.
MIRIAM TURISM : programe diverse, in intreaga lume, pentru sufletul dv!

Saydanaya: din Siria în Ierusalim

Saydanaya: din Siria în Ierusalim

 

De multă vreme încerc să ajung la casa bunicii Maicii Domnului, în Ierusalim. Aflasem că numele ei este Miriam, adică Maria pe românește – Preasfânta Născătoare de Dumnezeu poartă așadar numele bunicii sale – și acest amănunt mi-a stârnit dorința de a mă închina ei și de a cunoaște locul și… Cu toate încercările mele din ultima vreme, destule, nu am reușit să vizitez sfântul locaș construit pe locul casei bunicii Miriam, decât acum, în luna martie 2013…Totul este cu rânduiala de Sus, mai ales că, pornind de la ciudatul nume al micuței și puțin vizitatei mănăstiri din Cetatea Sfântă  – Saydanaya – am ajuns cu povestea… în Siria, aflând despre locașul considerat timp de multe secole al doilea loc de pelerinaj al creștinătății, după Ierusalim!

Ierusalim : Mănăstirea Saydanaya – Bunica Maicii Domnului

În Ierusalim, imediat după ce intri în cetatea Sfânta prin Poarta Oilor / Poarta lui Ștefan / Poarta Leilor (toate trei, denumiri ale aceleiași porti, aflată nu departe de Gradina Ghetsimani), pe partea dreaptă, la parterul unei case obișnuite, locuită și în prezent, se află locul în care s-a născut Maica Domnului. Sub bisericuța ruseasca de la parterul clădirii, coborând o scară abia ghicită, foarte stramtă și întunecoasă, ajungi la o locuință din secolul întîi, cu două nivele suprapuse, o grotă etajată cu cămăruțe nu foarte mari, casa Sfinților Părinți Ioachim și Ana. Este impresionant să te gândești în ce condiții umile – pentru lumea de astăzi – a crescut micuța Maria, cea din neamul împărătesc al Regelui David, cea care urma să devină mama Fiului lui Dumnezeu! Mergand mai departe pe straduță în cetate, ajungem imediat pe Via Dolorosa – drumul strabătut de Iisus în timpul Patimilor Sale, purtând crucea grea de lemn în spate – iar mai apoi, la Biserica Sfântului Mormânt, de fapt Biserica Învierii Domnului! Este cale de 15 – 20 minute de la casa Sfinților Părinți Ioachim si Ana până la Biserica Sfântului Mormânt, iar de acolo, continuând drumul în bazarul creștin,  în maxim 10 minute se ajunge la casa Bunicii Maicii Domnului, situată pe o straduță mai ferită a actualului bazar. Așadar, în maxim treizeci de minute, pe străduțele strâmte și intortocheate ale cetății, probabil și atunci pline de comercianți, Sfânta Ana cu micuța Maria (care a fost dusă la templu la vârsta de trei ani și jumătate) ajungeau de acasă la bunici, Preotul Mattam și bătrâna Miriam. Aceștia au avut trei fete: Ana – mama Mariei, Elisabeta – mama Sf Ioan Botezătorul și Salomeea – mama fiilor lui Zevedeu, Sfinții Apostoli Ioan și Iacov.

La inceput de martie 2013, într-o zi de sâmbătă, am avut câteva ore libere în Ierusalim și, știind unde este localizata Mănăstirea Saydanaya – Bunica Maicii Domnului – am luat-o singură într-acolo. Știam că de regulă ușa bisericii mănăstirii este închisă. Chiar langa intersecția catre mănăstire, îmi atrage atenția o maică micuță, iute dar cu mișcări elegante, care vorbește cu un tarabagiu si pleacă grabită. Fără să știu de ce, grăbesc si eu pasul, după ea. În doua minute ajung astfel exact în fața porții mănăstirii pe care o căutam, maica deschide cu cheia o ușă din curte, întreb daca pot intra și eu și îmi spune: nu, nu, veniți la ora șase, numai atunci deschid! Știam ca numai maica stareță are cheia, deci Bunica Maicii Domnului mi-a scos-o în cale, lucru rar, pentru că maica stareță, grecoaică, are ascultare la brutăria Patriarhiei Grecești a Ierusalimului și este singura care face prescurile, pentru toate bisericile ortodoxe din Ierusalim. Iar mâine fiind duminică, avea foarte mult de lucru!

Am revenit la ora șase seara cu o parte din grup, maica stareță ne-a deschis, după care, extrem de amabilă și zâmbitoare, ne-a spus întreaga istorie a mănăstirii:

Ne aflăm pe locul casei în care s-a născut Sfânta Ana, mama Maicii Domnului. Deci suntem în casa Bunicii Maicii Domnului, a străbunicii Mântuitorului nostru! Clădirea actuala este veche, din secolul zece, am renovat-o de curând și am gasit o frescă cu un înger, de secol zece, o vedeți acolo sus, în fața intrarii!

Avem o icoană miraculoasă a Maicii Domnului cu Pruncul, mare făcătoare de minuni, care a venit aici singură, prin aer, din Siria, de la Mănăstirea Saydanaya de lângă Damasc – mănăstire veche, fondata de Împăratul Iustinian în anul 547. Numele mănăstirii din Siria, Saydanaya, înseamnă Prima Doamnă, Maica Domnului – de la această icoana venită miraculos aici în Ierusalim, pe la anul 1700, și mănăstirea noastră a preluat numele. Icoana este originală, în Siria la mănăstire s-a observat lipsa ei, iar când niște creștini sirieni au venit la Ierusalim să se închine la Locurile Sfinte, au recunoscut-o; crezânad ca a fost vorba de un jaf, au luat-o să o ducă înapoi în Siria. Dar pe drum, icoana a dispărut și s-a întors tot singură aici!

Părintele Nicolae, preotul notru însoțitor,  întreabă dacă această icoană are o misiune legată de locurile acestea, de Ierusalim. Maica Stareță răspunde că da, icoana aceasta ajută familiilor care vor sa aibă copii și nu pot! Femeia care își dorește prunci primește un fitil de la candelă, postește, se spovedește… sunt multe fotogrtafii aici cu copii din România! – zâmbește maica stareță. Imediat, o doamnă din grupul nostru tresare – și ea are aceeași problema! Însă cum știam ca nu este ortodoxă, cerem precizări, iar maica stareță ne spune: avem o femeie din Viena, catolică, care a luat fitilul de la candela icoanei și acum are copil! Dar atenție, dacă femeia nu este ortodoxă, trebuie să se pregătească: să se spovedească, sa postească trei zile, să se împărtășească si apoi să ia fitilul candelei, cu apă sfințită! Copiii care se nasc astfel au întotdeauna undeva pe corp un semn din naștere, simbolizând fitilul candelei de la icoana siriacă a Maicii Domnului!

Mai departe, maica stareță ne vorbește despre cele trei altare ale bisericii: altarul central, care dă și hramul mănăstirii, este închinat Întâmpinarii Domnului ( 2 februarie, sărbătorit pe calendarul vechi). În stânga avem altarul Tuturor Sfinților, iar in dreapta, altarul închinat Sfintei Ana și Bunicii Maicii Domnului, Miriam. În spate se află un mare baptisteriu, în care sunt botezați oameni din toată lumea, protestanți, musulmani, până și evrei!

O întâmplare minunată este aceea cu un tânăr de 27 de ani, un protestant din nordul Suediei, care trăiește în Canada. Tânărul a avut un accident atât de grav, încât paralizat și în comă fiind, medicii așteptau să moară în orice clipă. În acea stare aflăndu-se, tânărul a văzut o femeie care încerca să îl trezească. Apoi s-a trezit, a văzut un preot care avea în mână un vas cu ulei sfințit de la o icoană și care i-a spus: eu sunt din Siria, o să îți fac cruce pe picioare cu ulei sfințit și tu vei fi bine! Și tânărul s-a vindecat! Apoi a venit aici, în Țara Sfântă, ca să îi mulțumească Domnului pentru că i-a redat viața! Protestanții au alaturi de Mănăstirea Saydanaya o casă pentru pelerini, unde tânărul era cazat. Cand a vizitat Gradina Ghetsimani si Mormantul Maicii Domnului ( icoana Maicii Domnului Ierusalimitisa, mare făcătoare de minuni) tânărul a înțeles că Maica Domnului era femeia care încercase să îl trezească! Mai apoi, trecând pe aici pe străduță, în dreptul mănăstirii noastre (care abia este marcată, din exterior), a simțit ceva special și s-a gândit că pe aici trebuie să fie o biserică. A intrat în curte ( care arată ca și când are doar case obișnuite de locuit), a încercat pe la uși, iar în fața ușii bisericii ( și aceasta, aparent o ușă oarecare) iarăși a simțit ceva special. A intrebat o femeie ce este aici, aceasta a chemat-o pe maica stareță, care a venit și a deschis. Tânărul i-a povestit maicii starețe despre accidentul lui, apoi a început să pună întrebări tot mai multe, despre ortodoxie. Maica stareță l-a îndrumat spre Patriarhie, pentru ca ea avea treabă cu ascultarea la brutărie. După un timp, a primit un telefon, să pregătească baptisteriul, că va fi botezat un adult. Era chiar tânărul care fusese mai înainte în biserică – și care apoi a devenit preot ortodox in Canada! El de fapt aproape murise, iși trăia ultimele clipe, cand Domnul l-a înviat, iar el acum lucrează pentru Dumnezeu! Domnul este sursa vieții, trebuie să credem, să avem speranță și nădejde în El! – ne finalizează maica stareță această istorisire a tânărului, care a impresionat-o și pe ea…

Maica stareță ne dăruiește apoi reproduceri cu doua foarte speciale icoane: cea mai importantă icoană a locului, care a și făcut în timp să se schimbe numele mănăstirii în Saydanaya – icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului cu Pruncul, cea venita din Siria, care este așezată lângă altarul central, dupa un grilaj ce nu se deschide niciodata! Cea de-a doua icoana este cea care înfățișează patru generații, genealogia maternă a Fiului lui Dumnezeu: bătrâna Miriam, fiica sa Sfânta Ana, nepoata sa Maria – Preasfânta Născătoare de Dumnezeu si Pruncul Iisus, in sfintele sale brațele! Este și aceasta o icoana impresionantă, care slăvește sfințenia vieții femeilor alese de Domnul spre împlinirea planului Său de măntuire a omenirii căzută în păcat… Deasupra tronului in care acestea sunt reprezentate se află un medalion cu icoana Întâmpinării Domnului ( hramul mănăstririi); este acolo Sfântul și Dreptul Simeon, cel care, trebuind să traducă din ebraică în greceste proorocia de la Isaia, „Iată, Fecioara va lua în pântece și va naște Fiu”, chiar nu a putut crede că acest lucru poate fi posibil – dar Dumnezeu lucra să-și împlinească planul Său, generație după generație…

 

Siria: Mănăstirea Saydanaya, al doilea Ierusalim

Mănăstirea Saydnaya din Siria se află la 27 km nord de Damasc, capitala țării, în zonă montană, la 1500 metri altitudine, în locul în care tradiția susține că Abel a fost ucis de către fratele său, Cain; de altfel, în perioada elenistică, zona era numită Abilene, de la numele lui Abel. Mănăstirea, aflată pe vârful unei înălțimi, domină zona ca o coroană, toate celelalte construcții ( case și foarte multe biserici – ortodoxe, catolice, siriace) fiind așezate în jurul ei, pe versanții muntelui. Mănăstirea Saydnaya ( cu hramul Nașterea Maicii Domnului – 8 septembrie) a fost construită în anul 547 de către Împăratul Iustinian, în urma a două revelații: tabăra împăratului, pregătită de luptă împotriva perșilor, era vlaguită de lipsa apei în deșert;  împăratului i s-a arătat o căprioara pe care, urmarind-o pentru vânt, l-a dus la un izvor de apă și, transformându-se într-o icoană stralucitoare a Maicii Domnului, i-a spus că nu o va omorî, ci în acel loc va contrui o biserica în cinstea ei. Astfel, pentru armata creștină a Imperiului Bizantin, a fost rezolvată problema foarte importantă a apei, iar Împăratul Iustinian a dat ordin imediat să se conceapă planurile pentru această măreață mănăstire. Nemulțumit de lucrarea arhitecților sai, împaratul, în urma altui vis în care i s-a arătat din nou Maica Domnului, a trasat el insuși planurile, care stau la baza contrucției mănăstirii până în ziua de azi! Făcând parte din vechea Patriarhie a Antiohiei, Mănăstirea Sayanaya a devenit curând atât de renumită, încât a fost secole de-a rândul considerată al doilea loc de pelerinaj, după Ierusalim.

Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Mănăstirea Saydnaya este considerată a fi una dintre cele patru icoane pictate de către Sfântul Apostol și Evanghelist Luca în timpul vieții Maicii Domnului. Icoana a apărut în mănăstire la sfârșitul secolului al VIII-lea, adusă din Ierusalim într-un mod care de asemenea dovedește dorința Maicii Domnului de a se afla icoana ei in acest sfânt locaș, pe care îl patronează. De-a lungul secolelor, mulțime de vindecări s-au revărsat de la această icoană mare făcătoare de minuni, făcând să sporească și mai mult faima mănăstirii – atât creștinii cât și musulmanii venind aici să ceară protecție și ajutor Preasfintei Născătoare de Dumnezeu. Pentru naștere de prunci, maicile dau femeilor care au acestă problemă, fitil de la candela icoanei Maicii Domnului pictată de Sf Apostol și Evanghelist Luca. Una dintre icoanele din această mănăstire a ajuns singură in Ierusalim, ducand cu ea și obiceiul tămăduitor  ( folosirea fitilului candelei de la icoană) și transferând și numele mănăstirii siriace în Ierusalim, la Mănăstirea Bunicii Maicii Domnului, în care ea avrut să rămână.

Siria: cutremurătoarea minune din anul 2004

Textul de mai jos este versiunea în limba română a relatării scrise de mână, în Postul Mare, martie 2005 a Părintelui Igantie, Egumen la Sfânta Mănăstire a Păstorilor Bt Ahur-Vithleem, relatare emisă sub egida Frăţiei Sfântului Mormânt, Patriarhia Ierusalimului. Textul a fost cules de arhimandritul Nectarie Serfes, Boise, Idaho, SUA , în Ajunul Înălţării Domnului, 8 Iunie 2005.

În decembrie 2004, un arab saudit, musulman, s-a înfăţişat la mai multe agenţii de presă pentru a relata următoarea întâmplare de necrezut, care I s-a petrecut şi care i-a schimbat viaţa. Povestea aceasta a apărut la televiziune, la radio, pe internet, a circulat în ziare, reviste şi broşuri în întreaga Arabie Saudită, în Siria, Palestina şi în ţările vecine.

Acum câţiva ani, acel bărbat s-a căsătorit cu o musulmancă foarte bogată, însă stearpă. Anii au trecut, şi în pofida tuturor străduinţelor şi a cheltuielilor medicale însemnate, făcute la mulţi doctori, au rămas fără copii. Părinţii lui i-au propus să se căsătorească cu o altă femeie, păstrându-o şi pe întâia sa soţie (legea locală îngăduie până la patru căsătorii concomitente).Obosit, neliniştit şi deznădăjduit, bărbatul nu a primit sfatul părinţilor săi, ci a ales să plece în vacanţă cu soţia sa în Siria. Ajunşi acolo, au închiriat o limuzină şi un şofer care să îi poarte ca ghid în călătoriile lor prin Siria. De-a lungul vacanţei, şoferul a observat că perechea saudită părea amărâtă, îndurerată, mâhnită. Deoarece devenise apropiat de pereche, şoferul i-a întrebat îngrijorat de ce sunt nefericiţi – poate pentru că nu sunt mulţumiţi de felul în care conduce excursia?

Perechea i-a mărturisit şoferului că pricina nefericirii lor este neputinţa de a avea copii. Şoferul, care era şi el musulman, le-a spus atunci că, în Siria, creştinii – şi anume creştinii ortodocşi – au o mănăstire numită Panaghia Saidnaya (nume compus dintr-un cuvânt grecesc care înseamnă Preasfânta şi un cuvânt arab care înseamnă Doamna noastră) şi că mulţi oameni care nu pot avea prunci se îndreaptă către icoana ei făcătoare de minuni. Ei merg la mănăstire şi li se dă să mănânce din fitilul candelei care arde înaintea icoanei celei minunate. Iar apoi „Maria” creştinilor le dă cele ce doresc, după credinţa lor.

Însufleţiţi de emoţie, arabul saudit şi soţia sa i-au cerut şoferului să îi ducă la mănăstirea „Saidnaya” a „Doamnei Creştinilor”, spunând: „Dacă vom avea un copil, mă voi întoarce şi îţi voi da 20.000 de dolari SUA, iar mănăstirii 80.000 de dolari SUA”. Astfel, s-au dus la mănăstire şi au făcut precum li s-a zis. Mai apoi, s-au întors la ei acasă şi după ceva vreme, femeia a fost găsită însărcinată. După câteva luni, a născut un băieţel minunat. A fost cu adevărat o minune a Doamnei noastre, de Dumnezeu Născătoarea.

Acum, de îndată ce soţia sa a născut, bărbatul saudit a vrut să se întoarcă în Siria, ca să-şi ţină făgăduinţele pe care le făcuse. La întoarcere, l-a sunat pe acelaşi şofer şi i-a cerut să îl ia de la aeroportul din Damasc. Însă şoferul era un om viclean şi rău, şi i-a convins pe doi prieteni ai săi să meargă împreună cu el la aeroport ca să îl ia pe bogatul arab saudit, să îi ia banii şi să îl omoare. Aşadar, l-au luat pe bogătaş de la aeroport, iar el, în timp ce conduceau, fără să îşi dea seama că plănuiseră să îl omoare, le-a spus prietenilor şoferului că le va da fiecăruia dintre ei 10.000 de dolari SUA.

Fiind ei tot nemulţumiţi, s-au abătut de la drumul către mănăstire şi au mers într-un loc pustiu, unde l-au omorât pe bărbatul saudit, apoi i-au tăiat capul şi celelalte părţi ale trupului său (mâinile şi picioarele) în bucăţi. Orbiţi de patimă şi copleşiţi de fapta groaznică pe care tocmai o săvârşiseră, au pus rămăşiţele bărbatului în portbagajul maşinii, în loc să le părăsească acolo. După ce i-au luat banii, ceasul şi tot ce mai avea, au purces să caute un alt loc pustiu pentru a scăpa de rămăşiţe.

Apoi, pe când se aflau pe autostrada naţională, maşina a făcut o pană şi s-a oprit în mijlocul drumului. Cei trei s-au dat jos ca să vadă ce se întâmplase cu motorul. Un trecător s-a oprit să îi ajute, însă ei, temându-se ca nu cumva să se descopere fapta lor cea groaznică, au spus că nu au nevoie de ajutor. Însă în timp ce pleca, motociclistul în trecere a observat sânge picurând din spatele vehicolului, şi a chemat poliţia pentru investigaţii, căci întreaga scenă şi cei trei oameni dădeau de bănuit. Poliţiştii a sosit şi, văzând sângele de sub maşină şi de pe asfalt, au ordonat deschiderea portbagajului.

Ei bine, atunci când au deschis portbagajul, dintr-odată!, bărbatul saudit s-a sculat, în chip vădit şi minunat în viaţă şi teafăr, zicându-le: „Chiar acum această Panaghia a isprăvit să-mi coasă gâtul, chiar aici (şi le-a arătat zona mărului lui Adam), după ce mi-a cusut restul trupului”. Văzând aceasta, cei trei ucigaşi şi-au pierdut de îndată minţile – au înnebunit. Poliţia le-a pus cătuşele şi în timp ce erau purtaţi către un spital de nebuni, criminalii strigau că este cu neputinţă ca bărbatul saudit pe care îl omorâseră, decapitaseră şi măcelăriseră să mai fie în viaţă.

Sauditul a mers la un spital pentru a fi examinat de către doctori, iar aceştia au confirmat şi au întărit faptul că cusăturile erau făcute de puţină vreme, validând astfel această întâmplare minunată. Cusăturile erau, şi sunt încă, evidente. Atunci când sauditul a ieşit din portbagajul maşinii, părea a fi, literalmente, făcut din nou (pus laolaltă), mărturisind într-una că Panaghia a pus la loc trupul său şi l-a înviat cu ajutorul Fiului ei.

Imediat după aceasta, arabul saudit şi-a chemat rudele în Siria, şi au mers toţi împreună la mănăstirea Panaghiei Saidnaya, dând laudă, slavă şi rugăciuni, iar în locul darului iniţial de 80.000 dolari SUA (pe care îl făgăduise), a dat 800.000 de dolari SUA pentru Născătoarea de Dumnezeu.

Astăzi, atunci când bărbatul acesta istoriseşte amănuntele acestei minuni copleşitoare, îşi începe povestirea cu cuvintele: „Pe când eram musulman, mi s-au petrecut cele ce urmează…” – ceea ce arată că nu mai este musulman, nici el, nici familia sa.

Această minune a covârşit cu înfricoşată surprindere toată lumea arabă – musulmană şi întreg Orientul Mijlociu.

„SLAVĂ DOMNULUI DUMNEZEULUI NOSTRU, DOMNUL PUTERILOR”

 

Maria Chirculescu

Miriam Turism

Copyright 2017 Miriam Turism, Agentie de turism organizatoare de programe interne si externe, Toate Drepturile Rezervate
Developed by BIT Development.