Miriam Turism: Pelerinaje si programe turistice in tara sfanta

MIRIAM TURISM
Sunati-ne la:
004-0723-645-180 si
004-0722-220-631.
MIRIAM TURISM : programe diverse, in intreaga lume, pentru sufletul dv!

KIEV, parohia românească din Lavra Pecerska

KIEV, parohia românească din Lavra Pecerska

 

Lavra Pecerska, Lavra Pesterilor din Kiev este prima mare mănăstire a Rusiei – fondată în anul 1051, model de organizare pentru toate celelalte așezăminte monahale ale spațiului slav, centru monastic și de cultură duhovnicească de mare anvergură, dar și centru de rezistență împotriva uniației și propagandei latine, la granița vestică a ortodoxiei europene. Unicitatea sa însă este dată mai ales de cele doua peșteri cu biserici subterane în care s-a slujit continuu timp de zece secole, peșteri – loc de nevoință duhovnicească pentru mii de călugari, moaștele a aproape 140 dintre aceștia fiind așezate spre închinare și pentru pelerinii zilelor noastre. Mulți alții însă, zăvorâții, odihnesc de veacuri dincolo de gemulețele zidite în pereții peșterilor, numărul acestora fiind cunoscut doar de Domnul. În Catedrala Adormirea Maicii Domnului – principala catedrală a Lavrei Pecerska, ridicată la anul 1073 pe un loc arătat prin descoperire dumnezeiască – de curând se slujește săptămânal Sfânta Liturghie în limba română!

 

 

Îl știu pe Nicolae Popescu – fiu de preot român din Ucraina, ghidul pelerinilor noștri în Lavra Pecerska – de pe vremea când era student la Academia Teologică kieveană. Mereu ne cucerea prin vorba sa domoală, dulce moldovenească și prin zambetul său cald. Între timp, Nicolai s-a mai maturizat, a terminat studiile academice și a rămas să lucreze la Sectorul Relații Externe al Mitropoliei Kievului, iar anii trecuți ni l-a prezentat și pe fratele său mai mic, Dumitru, de asemenea student la Teologie. Dar  marea surpriză ne-a furnizat-o acum, în timpul scurtei noastre vizite din 5 august 2012: fratele său Dumitru, căsătorit deja și hirotonit preot, este astăzi parohul Bisericii Românești din Kiev, căreia i-a fost alocat pentru slujire un paraclis în chiar Catedrala centrală a Lavrei Pecerska, Catedrala Adormirii Maicii Domnului! Așa încat duminică fiind, am fost invitați să participăm la Sfânta Liturghie în limba româna, in Parohia Moldo-Româna de la etajul întâi din măreața biserică a Lavrei Peșterilor! Am admirat fastul extraordinar al marii catedrale, ridicată din temelii din nou în anul 2002, dupa ce în cel de-al Doilea Razboi Mondial chiar comuniștii ucrainieni au dinamitat-o, aruncând în aer tot tezaurul, sfintele moaște si mormintele mitropoliților! Catedrala actuala reface planul din secolul al XVII, cand biserica marii lavre este marită și preia stilul baroco-ucrainesc, însă chiar si în acest decor cumva neobișnuit pentru noi, cântarea în limba română a dumnezeieștii Liturghii este un balsam pentru suflet. Răspunsurile la strană au fost date de corul Bizantion din Iași, membri acestuia fiind și ei în această perioadă pelerini la Kiev. Dupa terminarea slujbei, emoționat, Nicolai ne raspunde la câteva intrebari…

 

Noua parohie moldo-româna din Kiev

 

Prima noastră curiozitate se leagă, evident, de deschiderea acestei parohii românesti in inima celei mai importante lavre din Ucraina. Nicolai ne spune: „ Parohia românească a fost deschisă prin binecuvântarea Mitropolitului Vladimir, Mirtopolit al Kievului și al întregii Ucraine ( Patriarhia Moscovei) și el ne-a binecuvântat prin dragostea sa față de poporul român și pentru noi românii care suntem aici.

Prima Sfântă Liturghie s-a oficiat în data de 13 noiembrie 2011 și tot în acest an s-au sărbătorit 370 de ani de la moartea Mitropolitului Petru Movilă de la Kiev, așadar de 370 de ani nu s-a mai slujit în limba română la Lavra Pecerska! Petru Movilă avea in Goloseevo Biserica cu hramul Sf Ioan cel Nou de la Suceava unde se slujea uneori în românește și pe vremea sa și în Lavră se slujea și in limba româna  (acum, starețul Manastirii Goloseevo dorește să construiască o bisericuță de lemn închinată Sf Ioan cel Nou de la Suceava, deși mănăstirea nu mai păstreaza hramul acesta.)

 

După această perioadă îndelungată, cu rugăciunile Mitropolitului Petru Movilă și cu ajutorul Mitropolitului Vladimir am început iar să slujim in românește, în fiecare duminică, la ora 9. Părintele Dumitru Popescu, fratele, este paroh, iar în cor cântă băieți din Republica Moldova și români bucovineni, care învață acum la Academia Teologică și au terminat seminarul la Suceava sau la Neamț. Această parohie a fost deschisă pe baza Sectorului de Relații Externe al  Bisericii Ortodoxe din Ucraina și trebuie să mulțumim sprijinului dat de către ambasadorii Republicii Moldova și României la Kiev, care au depus cereri către Mitropolitul Vladimir, care apoi a binecuvântat deschiderea acestei parohii. În toată duminica se adună 20 – 30 de credincioși, majoritatea membri ai ambasadelor.

 

Cu adevarat, acesta este un pas foarte înaintat, un lucru foarte important pentru legatura dintre cele doua popoare, trebuie să știe și ucrainienii că românii sunt ortodocși. Dacă întrebi, cam  60 – 70% dintre ucrainieni cred că românii sunt catolici, pentru că România este in Comunitatea Europeana și se ține calendarul nou. Uniunea Sovietică a fost un spațiu închis și prea mult despre religia vecinilor români nu s-a vorbit.  Așadar acesta este un pas foarte bun și pentru ucrainieni, să afle că românii sunt ortodocși, că suntem frați în credință, numai limba ne desparte! Iar pentru românii din Kiev este un pas cu adevarat important, pentru că se pot ruga în limba maternă. De altfel, în Ucraina, chiar și la granița cu Romania, românii nu îsi mai dau copiii la școli românești, pentru că apoi aceștia trebuie să își continue studiile în limba ucraineana, pe care nu o cunosc și astfel școlile românești raman goale… Mi se pare că datorită bisericii, care a păstrat în multe sate și chiar și în Cernăuti (este și acolo o biserica romanească), tot timpul limba de slujire româna, doar datorită bisericii se mai păstrează limba maternă pentru popor – biserica rămâne baza, precum și familia, dar în primul rând biserica!

 

Doar georgienii mai au un paraclis in Kiev, tot în Lavră, dar în Biserica Tuturor Sfinților, lângă peșterile de aproape. Noi suntem bucuroși că slujim în principala biserică din Lavra Pecerska, sub temelia căreia se află mormântul Mitropolitului Kievului, Petru Movila!”

 

Sfântul Mitropolit Petru Movilă

 

Pentru că Petru Movilă ( canonizat ca sfânt de către bisericile ortodoxe din România, Ucraina și Polonia) este atât de viu în memoria românilor din Kiev, întrebăm ce a reprezentat Mitropolitul Petru Movilă în istoria bisericii secolului al XVII-lea. Nicolai îl evoca foarte cald:  “ Petru Movila a fost un om sfânt de neam împărătesc, din familia movilenilor, o persoană tânără și deșteaptă și cu susținere, bunicul său fiind domnitor al Moldovei. După ce tatăl său a fost ucis, împreună cu mama sa a fost nevoit să se refugieze la Lvov, pe teritoriul Poloniei – în Ucraina de azi. De tânăr a slujit întâi în armată, a avut studii foarte bune, dar la 27 ani a venit la Lavra Pecerska și a fost tuns în monahism, la 30 de ani a fost ales stareț al marii lavre, iar la 33 de ani a fost ales mitropolit ortodox  al Kievului, fiind  primul mitropolit ortodox recunoscut de regele Poloniei, pe când toata Ucraina era in componența Poloniei ( catolică). Având sânge domnesc, prin legăturile lui a avut trecere și a fost recunoscut ca mitropolit ortodox al Kievului, o situație excepțională în acea perioadă de după unirea de la Bresk-Litosvk (1596), când o mare parte a ortodocșilor de aici au acceptat supremația Papei de la Roma și unirea cu Biserica Catolică. Lui i se datorează renașterea ortodoxa din Kiev, numai datorită lui și a școlii teologice pe care a deschis-o a fost oprit unianismul și Kievul a ramas, sub Petru Movilă, ortodox. La Academia Duhovniceasca întemeiată de el, primul institut superior teologic din întreaga Rusie, studenții erau obligați să vorbească între dânșii limba latină, pentru a fi bine pregătiți, să îi poata combate pe catolici. Cea mai mare problemă a acelor vremuri era aceea că populația era neșcolită și nu știa ce să înțeleagă, ce să aleagă între ortodoxie și catolicism.  Mitropolitul Petru Movilă deschide această școala teologică, deschide tipografie, se tipăresc multe cărti, Lavra devine un focar de cultură, un centru radiant, foarte imporant – Mitropolitul Petru Movilă  reprezintă astfel începutul contrazicerii unatismului. A scris cea mai importanta carte a vremii, recunoscută și de către catolici, de catre Papa de la Roma, dar și de către Patriarhiile Ortodoxe: Mărturisirea ortodoxă a credinţei universale şi apostolice a Bisericii orientale, marturisire de credință recunoscută ca validă de Sinodul inter-ortodox de la Iași (1642), după ce acesta a corectat două puncte. Mărturisirea, publicată în 1645, a fost apoi editată în întreaga Europă în limbile greacă, latină, germană şi rusă. Cu modificările operate de Sinodul de la Iași, ea a fost recunoscută de patriarhii Bisericii Constantinopolului, Ierusalimului, Alexandriei şi Antiohiei în anul 1643. În anul 1672, Sfântul Sinod al Bisericii Ierusalimului a adoptat Mărturisirea de credinţă a lui Petru Movilă drept catehism oficial. În limba română, prima ediţie a Mărturisirii Ortodoxe apare în anul 1699. Așadar, Mitropolitul Petru Movilă al Kievului este o personalitate culturala si bisericeasca extrem de importanta, în primul rând un apărător al credinței ortodoxe în vremuri în care aceasta a fost puternic atacată de către catolici și protestanți, când presiunile politice și sociale au fost foarte accentuate, uneori luând chiar forme de manifestare violentă. Pentru acest rol de mărturisitor și apărător al dreptei credințe îl cinstește astăzi întreaga Biserică Ortodoxă!”

 

Tinerii teologi români de la Kiev

 

Așadar, la 370 de ani dupa trecerea la Domnul a Sfântului Petru Movila, alti tineri români reiau firul slujirii în limba româna in capitala Ucrainei, Kiev. Îl rog pe Nicolai să ne vorbeasca despre el și familia sa.

 

Aflam astfel că este originar din satul Ciudei din regiunea Cernăuți, sat aflat la doar 15 km de Putna, dar dincolo de graniță. „ Suntem români ucrainieni, români de peste sârma, așa a fost istoria, au fost schimbate granițele și astazi locuim în Ucraina, deși noi suntem români. Tata este preot, în familie am rămas patru copii – eu și cu Dumitru am terminat Seminarul și Academia Teologica la Kiev, am o soră preoteasă, cumnatul este paroh în satul Crasna și acum ctitorește acolo o mănăstire în cinstea Sf Ioan cel Nou de la Suceava; și mai am înca o soră. Prin voința puternică a tatei și prin credința lui, a fost binecuvântată toată familia. Și mama era credincioasă, ea a fost prima care ne-a încurajat să venim la Seminar. Mama s-a dus la Domnul acum trei ani, era tânără, avea doar 55 de ani, cu atâta blândețe ne-a îndrumat… Noi am făcut mai multe școli, tăticu’ a fost preot în Moldova ( în timpul URSS), la Hădărăuți Raionul Ocnița a construit cea mai înalta biserica din Republica Moldova, de 51 metri înalțime, știți, acolo toate bisericile sunt mititele. Apoi cand s-a destramat URSS ne-am întors la Cernauti, iar ultimul an de liceu l-am terminat în satul natal Ciudei.”

Îl întreb pe Nicolai cum a fost, ca român, admiterea la Seminarul Teologic de la Lavra Pecerska Kiev și el ne povetește cum a luat el examenul la Kiev, neștiind bine limba rusa, dar ajutat fiind de Sf Nicolae, protectorul său!

 

„ Nu știam deloc rusește cand am terminat cele 11 clase de liceu. Am învațat vara, înainte de examen. Când am venit prima oară la Kiev ne-am oprit la Mănăstirea Pocrovsk, la cazare, acolo e un hotel gratis; eram cu familia mea. În biserica mănăstirii am găsit, pe partea stângă a iconostasului, icoana Sf Ierarh Nicolae, o icoană foarte veche și frumoasă! Și atât de mult am simțit putere de la acea icoană, că am căzut în genunchi și m-am rugat Sfântului, știind că cu puterile și cu pregătirea mea nu am multe șanse. Deși foarte mult am învățat și am vrut să fac seminarul, dar bariera cea mai importantă era limba. Ce examene aveam:  Vechiul și Noul Testament, citirea în limba slavonă, de cântat, de citit și de scris compunerea. Erau 5 candidati pe un loc, foarte mare concurența. De scris știam foarte bine, că am învățat limba ucrainiană la școala, Vechiul și Noul Testament bineînțeles că le știam, pentru că de mici, toată viața numai asta am citit, că alte cărti nu am avut, fiind în familie de preot, dar era greu cu limba, cu vorbitul.  Însa au venit și profesorii în întâmpinarea mea, au văzut că atât de mult îmi doresc să intru… Mi-au cerut să cânt și le-am zis că nu știu să cânt în limba rusă și când am cântat în românește  au rămas  toți profesorii uimiți și au spus că tu numaidecât trebuie să înveți aici! Și rugăciunile, de asemenea, le știam doar în limba română și au zis că nu-i nimic, că rugăciunea e aceeași. Dar am citit cu greseli, însă am scris bine lucrarea și au hotărât să îmi dea posibilitatea să învăț. Jumătate de an după ce am început scoala n-am vorbit cu nimeni, că dacă ziceam ceva râdeau toți de mine, dar în scurt timp am învățat și după 4 ani, când am terminat semninarul, am absolvit al 3-lea din 80 de seminariști.

 

Pentru că biserica este despărțită de stat, seminarul si academia teologica nu sunt în cadrul învățământului de stat și regula este să faci seminarul după terminarea liceului și după armată, trebuie să fii matur, să știi ce faci – aici dacă termini seminarul este destul să fii preot. Dar pe mine m-au acceptat ca excepție, mai tanar, că am venit la 16-17 ani. Excepție că am terminat liceul cu medalie de aur și că eram fiu de preot (acestea erau cele 2 excepții admise și mă încadram în amândouă).  Când am mers la rector pentru aprobarea derogării de vârstă, nu știam pe nimeni – dar rectorul a terminat la Universitatea Cernăuți și știa câteva cuvinte în românește , avea mulți cunoscuți acolo. M-a întrebat dacă vreau să învăt aici și mi-a dat iscalitura. Sunt convins că Sf Nicolae m-a ajutat, oriunde mergeam se deschidea ușa și mi se rezolva problema! Minuni peste minuni ( coincidență că rectorul a învățat la Cernauți, că preotul care m-a examinat – câte 5 preoti examinau candidații simultan – m-a ajutat, m-a încurajat; concursul era foarte greu, dar  când am cântat eu, au venit toți împrejurul meu că le-a pălcut cum cânt și cum vorbesc…). Pâna m-am prezentat eu la acest examen, nu au mai fost români care să vina la seminarul de la Kiev, a fost ca un început… Dar celor care au venit mai apoi – băieți din Cernăuți, care au făcut seminarul teologic în Romania – le-a fost mai ușor, că eu am căutat să mă comport bine cu toți. De la primul curs al Academiei am facut ascultare 4 ani în casa Mitropolitului Kievului și din această cauză avem acum relații așa de bune și am primit și binecuvântarea pentru parohia română…”

 

Odată în plus, se adeverește zicala Omul sfințește locul – chiar daca locul este sfânta Lavra a Peșterilor din Kiev!

 

Maria Chirculescu

Miriam Turism

 

_________________________

Apărătorule şi mărturisitorule al Ortodoxiei, luminătorule al Neamurilor, fiule al Moldovei şi Părinte al Ucrainei, Sfinte Ierarhe Petru, mult nevoitorule, roagă-te lui Hristos Dumnezeu sa ne apere credinţa şi să mântuiască sufletele noastre. (troparul Sf Petru Movilă)

 

 

 

 

Copyright 2017 Miriam Turism, Agentie de turism organizatoare de programe interne si externe, Toate Drepturile Rezervate
Developed by BIT Development.