Parintele Nil, duhovnicul Manastirii Marcus, ne-a spus abia dupa intoarcerea noastra din Rusia ca, de multi ani de zile, se roaga Sfintei Xenia pentru ajutorarea fiilor sai duhovnicesti. In cazul meu, fara sa stiu si crezand ca pur si simplu rugaciunile Parintelui Nil m-au ajutat, am traversat 6 ani de transformare din “omul vechi” ultra-lumesc, care eram, catre un alt fel de intelegere, CU AJUTORUL acestei Sfinte Xenia, de care marturisesc ca nici nu auzisem acum 5-6 ani!! M-am rugat ei, sub indrumarea Parintelui Nil, dar… cam atat.

Si uite ca maica Stareta Serafima a avut in acesta toamna un gand: Parintele Nil imbatraneste si are neputinte tot mai mari, dorinta lui cea mai fierbinte ar fi sa ajunga la Sf Xenia, dar nu indrazneste sa-i ceara asa ceva Maicii Starete. Iar ea a gandit: daca nu mergem ACUM, mai tarziu parintele nu va mai putea suporta un asa drum lung, de 7000 km prin Marea Rusie. Zis si facut: a organizat un pelerinaj la sfarsitul lunii octombrie 2005, la care au participat doar 8 oameni, incluzand aici si pe soferul din Republica Moldova, Parintele Ioan – vorbitor de limba rusa si care a si inchiriat microbuzul sau pentru acest drum.

Am plecat duminica 16 octombrie 2005, foarte de dimineata, am trecut pe la Iasi, sa sarutam sfintele moaste si sa cerem binecuvantare si calauzire Sfintei noastre Cuvioase Paraschiva, dar si Sf Apostol Pavel (a carui moaste s-au aflat in acele zile in Iasi. Cum ar fi fost altfel, sa vina Sf Apostol Pavel din Grecia la noi, iar noi sa trecem indiferenti pe langa el?). Am traversat Ucraina, am intrat in Rusia luand direct drumul spre nord, asa incat dupa a treia zi, dupa 2000 km parcursi, am intrat, noaptea la ora 1, in St Peterburg – cel mai nordic punct al calatoriei noastre: oras imperial, puternic luminat, cu cladiri impunatoare si impresionante. Dupa trei zile de oboseala, de mers aproape neintrerupt cu microbuzul prin pustia ruseasca, dupa ce ne obisnuisem sa vedem doar mesteceni si stepa salbatica, teren plat nelucrat si sate rare si foarte saracacioase ( al cui e tot terenul asta? al statului – ne-a zis parintele Ioan, soferul nostru), ne uitam in mijlocul noptii la orasul luminat imparateste si maiestuos, cu ochii larg deschisi, nevenindu-ne sa credem ca Rusia poate sa aiba si asa o bijuterie!

Am traversat orasul de la sud la nord, cu ideea de a merge direct la cimitirul Smolensk, acolo unde odihneste Sf Cuvioasa Xenia. Dar cimitirul se afla dincolo de Raul Neva ( care traverseaza partea nordica a orasului de la est la vest, varsandu-se in Marea Baltica), iar podurile basculante – o minunatie pentru noi – erau toate ridicate!

Un oras mai fermecator decat St Petersburg-ul vechi, de-a lungului raului Neva, strajuit de cladiri imperiale, cu podurile sale basculante tivite de lumini – care se ridica noaptea intre orele 23 si 5 dimineata, ca sa faca posibila circulatia vapoarelor –  nu cred ca am vazut pana acum! Bulevarde lungi şi drepte, spaţii vaste, grădini şi parcuri, garduri decorative din fier forjat, monumente şi sculpturi decorative, raul Neva – cu multele lui canale, poduri si cheiuri de granit pur si simplu ne-au impresionat pe toti!

Situat langa cercul Polar de Nord (60° N), orasul a fost fondat in 1703 de catre tarul Petru cel Mare, care l-a gandit sa fie „o fereastra catre Europa”. St Petersburg a fost capitala marelui Imperiu Rus pana in anul 1914, dupa care pana in 1924 i-a fost dat numele de Petrograd, pentru ca in vremea comunista ( 1924 – 1991) sa se numeasca Leningrad. Acum este al doilea oras al Rusiei si al patrulea al Europei, dupa numarul de locuitori (4.5 milioane).

Toate acestea le-am aflat insa la intoarcerea acasa – asa ca noi am ajuns acolo in noapte, total nepregatiti sa vedem atata grandoare, atata fast imperial, pe deasupra nimerind si exact in intervalul in care era imposibila traversarea Nevei catre cimitirul Sfintei.

Dupa un intreg periplu in cautarea unei cai de a traversa blocajul podurilor ridicate, ne-am resemnat, am parcat pe cheiul de granit al apei si am adormit cu totii pana la 5 dimineata, cand am reusit, cu bucurie, sa fim printre primii calatori ai diminetii, peste Neva. Nu a fost greu sa gasim, cu ajutorul Sf Xenia, drumul catre cimitirul unde aveam sa o aflam. Cine se gandea atunci la ciudatenia situatiei, aceea de a calatori atata vreme si distanta, ca sa intram cu infrigurarea cautatorilor de comori intr-un… cimitir, dimineata pe la 5 ?! Noua ni se parea insa foarte firesc, era nu doar inceputul ci si obiectivul principal al acestui pelerinaj, care urma sa fie apoi atat de bogat in daruri duhovnicesti ( Sf Serafim de Sarov, Sf Ignatie Braiancianinov, Sf Seghie de Radonej, Sf Dimitrie de Rostov si Sf Avraam, Sf Ioan de Kronstadt, Sf Petru si Fevronia – sot si sotie, Sf Lavrentie si Sf Teodosie si cati alti locuitori ai Cerului, iar peste toate, blandul Acoperamant al Maicii Domnului!).

Mormantul Sf Xenia este in cimitir, in partea candva saraca a orasului. In marea ei smerenie, Sfanta a ramas in pamant, spre deosebire de atatia si atatia sfinti ai Rusiei patimitoare, a caror sfinte moaste imbogatesc asezamintele marii Biserici Ortodoxe Ruse ( acest vast pamant ortodox este plin de sfinte moaste, sunt biserici de mir in care gasesti cate 2 moaste de sfinti intregi, pentru ca in marile manastiri numarul acestora sa fie absolut impresionant!). Deasupra mormantului sau s-a construit o bisericuta, inchinata numai Sfintei, in care, in fiecare dimineata de la ora 10 parintele oficiaza o slujba speciala, in care aduce Sfintei Xenia rugaciuni si cereri de la numerosii credinciosi care, zilnic, asteapta cu mare credinta, nadejde si dragoste pentru Sf Xenia, aceasta slujba care aduce tamaduiri, rezolvari de probleme si necazuri… Si noi ne-am aflat in acea dimineata de 19 octombrie, rugatori la Sf Xenia, am dat pomelnice pe care un tanar vorbitor de limba romana ni le-a transcris cu caractere slave si ne-am mirat cum au fost pronuntate, aproape de neinteles, numele noastre transpuse in limba rusa :) Pentru „Aurora-Georgeta” nu s-a  gasit echivalent, asa ca a fost citita doar cu numele de Georgeta rusesc (nu mai stiu cum); iar „Dorina” pur si simplu nu s-a putut traduce, deci a ramas nepomenita in slujba; se pare ca rusii pun pe pomelnice doar prenumele care se regasesc printre numele sfintilor si cu asta basta!

Dar, noi fiind pelerinii pe care Sf Xenia i-a ajutat inca de la plecarea de acasa din Romania, la ruga parintelui Nil am fost lasati sa intram in bisericuta de la ora 9 ( inainte de slujba zilnica de la ora 10) asa incat am putut sa ingenunchem si sa ne inchinam la mormantul Sfintei ( un bloc de marmura, aflat in fata altarului); parintele Nil citea acatistul Sf Xenia in limba rusa, Maica Stareta Teoctista si monahul Serafim reluau in limba romana… Am avut numai pentru noi o ora in care ne-am rugat Sfintei si, in dorinta noastra de a lua “putina sfintenie” si acasa, am asezat pe mormantul ei carti, iconite, cruciulite, haine pe care apoi le-am adus acasa pentru noi si pentru cei dragi noua. Am plecat de acolo pe la ora 12, obositi dar impacati ca ne aflam, intru mirarea noastra, chiar in acest loc binecuvantat de Dumnezeu, aflat aproape de Cercul Polar !

Stiam ca Xenia Grigorievna, sotia colonelului Andrei Theodorovici Petrov, capelmaistru imperial, care a trait la inceputul sec 19, a ramas vaduva la 26 de ani, dupa o casnicie fericita, dar fara copii. A fost o sotie devotata si iubitoare, pe care moartea fulgeratoare a sotului – in timpul unei petreceri de noapte – a zduncinat-o profund, schimbandu-i cu desavarsire viata. Cu o inteligenta ascutita, a inteles repede trufia si desertaciunea placerilor si bogatiilor lumesti, a vietii traite de ea pana atunci si , probabil manata si de gandul ca sotul ei nu se va putea mantui singur dupa viata dusa, a inceput sa renunte la tot ce avea ( bani, bunuri, casa) daruindu-le saracilor, ceea ce a  atras oprobiul rudelor care, considerand-o iresponsabila, au dat-o in judecata. In urma unui examen medical minutios, s-a constatat ca era pe deplin sanatoasa, avand dreptul sa dispuna asupra proprietatilor ei dupa bunul sau plac. Xenia paraseste orasul imperial si, timp de 8 ani, a trait retrasa impreuna cu o sfanta pustnica, sub calauzirea unui staret luminat. Dupa revenirea in St Petersburg, imbracata intr-o uniforma veche a sotului ei, a refuzat sa mai raspunda la numele de Xenia, numindu-se cu numele sotului ei ( „Xenia a murit, Andrei traieste”). La inceput, locuitorii orasului au tratat-o ca pe o simpla cersetoare, dandu-i haine, mancare sau bani, pe care ea le impartea intotdeauna saracilor, nepastrand nimic pentru ea. Ziua era vazuta printre oameni, in cartierele sarace, intreaga noapte si-o dedica lui Dumnezeu, in rugaciune. Pe gerul cel mai cumplit, cand inghetau chiar si vrabiile, sau in arsita verii, Sf  Xenia se ruga, avand cerul drept acoperamant si pamantul asternut al trupului sau. Vagabonzii strazii o insultau si radeau de ea, dar ea indura totul cu smerenie, precum Iisus. Incet-incet, dupa vorbele ei putine, spuse unor cunoscuti sau simpli trecatori, vazand cum se nevoia in rugaciune, oamenii au inceput sa-si dea seama ca este mai mult decat o simpla cersetoare; era in vremea cand Dumnezeu o inzestrase cu darul inainte-vederii si al facerii de minuni, pentru ajutorarea credinciosilor din preajma ei. Vaduva de la 26 de ani, pelerina vreme de 45 de ani, a trait pana la varsta de 71 de ani, numita fiind „Sfanta Xenia, cea nebuna pentru Hristos”.  In Cuvantul Inainte al cartii despre ea, sta scris: „ Aceasta sfanta, despre care se stia inca destul de putin, aceasta fiind plina de evlavie, ratacind ca o nebuna imbracata in haine ponosite, fara a-si parasi locurile natale, a ajuns astazi la o unanima recunoastrere duhovniceasca, incat aproape la doua sute de ani de la adormirea ei intru Domnul, flacara vietii ei de sfintenie a depasit granitele Rusiei, ajungand pretutindeni, in orice loc unde crestinii ortodocsi traiesc in credinta, cu suflete curate.” Este cinstita in Europa, in America, in Australia, in Tara Sfanta…

Toate acestea le stiam din carte, Sf Xenia fiiind singurul sfant rus despre a carui viata aveam cunostinta inainte de plecarea mea grabita in acest pelerinaj. Si totusi, vazand maretia orasului sau – capitala a Imperiului Rus pe vremea cand ea a trait, am inteles sau mai degraba am intuit ceea ce nu gandisem pana atunci: faptul ca a trait ca o locuitoare a pustiei, intr-un oras aglomerat si super-orgolios ( deci, crestini ortodocsi, se poate sa traim intru Hristos, oriunde! Nu toti putem fi sfinti, dar putem cere Domnului mila si iertare de pacate, spre mantuirea sufletelor noastre).

Provenea din mediul acelora care aveau acces la petrecerile din marile palate si totusi si-a trait restul vietii in suburbiile sarace, rugandu-se pentru TOTI locuitorii St Petersburgului, fiind cunoscuta ca aparatoare, prin rugaciune, a acestui oras. Care dintre noi avem taria de a nu dispretui ( macar usor) pe cei care au de toate, cand noi incercam sa ne nevoim cautand cararea stramta catre Domnul? Iata cum trairea intru iubirea de Dumnezeu duce la iubirea neconditionata de oameni…  Doar acolo, la St Petersburg, am inteles marea ei iubire de oameni.

Nebunia ei pentru Hristos, comportamentul ei ciudat, este de fapt o fatzada sub care a ascuns stralucirea harului, asa incat a putut fi lasata in pace si in rugaciune, fara a da explicatii oamenilor – cati dintre noi traim in dorinta umila de a place Domnului, fara sa ne pese DELOC de ceea ce spun oamenii despre noi? Poate ca avand in fata modelul ei, putem incerca macar o usoara detasare de cele ale lumii in care traim ( avea ea nevoie de televizor, de exemplu?)

A trait printre oameni toata viata ei si acum este sfanta. S-a substituit personalitatii sotului ei pacatos, pentru a patimi aici pe pamant, in locul lui. „Xenia a murit” spunea ea, si intr-adevar, Xenia traia in trup lumesc ca un inger, in smerenie totala, neavand nevoie de nimic pentru ea: nici de prea multa hrana, nici de haine ( era bucuroasa cand spunea „toata averea mea este pe mine” aratandu-si zderntzele) sau bani. „ Cine vrea sa-mi urmeze, sa se lepede de sine…” spune Domnul Iisus, iar aceasta este punctul de pornire al pocaintei. Traind fizic in lumea acesta plina de bogatii, Xenia s-a lepadat total de ea, viata ei aparand absolut paradoxala in spelndoarea ( desarta, fara valoare mantuitoare) a capitalei imperiale.

„Andrei traieste” intru vesnicie, asa isi dorea Xenia Grigorievna „in devotamentul ei profund fata de sotul ei, nadajduind ca astfel ar putea prelua din povara pacatelor lui si a mortii sale nefericite ce il surprinsese total nepregatit” ( la un chef). Cate dintre noi, neveste crestine, suntem in stare de asa o jertfa de sine, intru mantuirea celui mai apropiat aproape al nostru? Cred cu tarie, acum, ca Sf Xenia ne va ajuta intotdeauna, cu dragoste si cu mare graba, atunci cand ne vom ruga EI pentru apropierea de credinta / de mantuire a sotului / sotiei – caci cine mai mult decat ea  s-a rugat Bunului Dumnezeu pentru asa iertare de pacate ?

Sf Xenia cea nebuna pentru Hristos este si acum putin ciudata: cu dragoste ne ajuta, dar nu ne lasa sa o simtim; cu dragoste ne duce catre mormantul ei, dar nu ne lasa sa o vedem ( este ascunsa sub pamant). Ne pune in situatii ciudate, incercandu-ne puterea de a transpune in viata invataturile lui Hristos ( pe care afirmam ca le stim, dar in situatii limita le uitam, reactionand prost) si in felul acesta ne ajuta sa ne smerim, intelegandu-ne micimea vadita. Cu mare dragoste ne zambeste usor din coltul gurii, in icoana cu trasaturi aspre, dar cu palma deschisa catre noi parca ne opreste sa o atingem – de fapt transmitandu-ne caldura binecuvantarii…

O iubesc foarte tare pe Sf Xenia cea VIE, pentru ca STIU ca a fost si este aproape mie, GRABNIC AJUTATOARE; este aici, desi atatia ani nu m-a lasat sa ii cunosc caldura duhului sau.

In ruseste ea este pomenita foarte adevarat:  Xenia Blajenia.

„Tie celei alese, bineplacutei lui Dumnezeu si nebunei pentru Hristos, sfanta si fericita maica Xenia, care ai ales nevointa rabdarii si relei patimiri, cantare de lauda iti aducem toti cei ce cinstim sfanta pomenirea ta. Iar tu ne apara de vrajmasii cei vazuti si nevazuti, ca sa strigam tie: Bucura-te Sfanta Xenia, rugatoare pururea bineprimita pentru sufletele noastre!”

Cateva fotografii din pelerinajul la Sf Xenia gasiti in albumul Pelerin in Rusia, pg 3, la adresa: http://community.webshots.com/user/covasnatt

Maria Chirculescu

Miriam Turism