Sf Teodora din Arcadia : biserica vie!

“Doamne, cu voia Ta sa faci din trupul meu biserica, din sangele meu rau si din parul meu copaci…” Astfel s-a rugat cuvioasa fecioara Teodora, intr-una dintre zilele secolului al noualea, la momentul muceniciei sale, iar Domnul i-a implinit ciudata si indrazneata dorinta! Astazi, dupa 11 secole, micuta biserica de piatra ridicata de crestini in adancul padurii regiunii Arcadia (Grecia) sustine, pe un acoperis de doar 10 cm grosime, 17 copaci uriasi, iar la baza bisericii curge un izvor limpede, cu apa binecuvantata! Oamenii de stiinta greci nu pot da o explicatie stiintifica modului in care cei 17 copaci mari traiesc fara a avea radacinile infipte in pamant, ci “difuzate”, in fire subtiri, prin tot corpul bisericutei, intreaga constructie fiind de fapt un corp viu: increngatura nevazuta a radacinilor a luat de secole forma constructiei , intr-un echilibru fragil, dincolo de legile firii (in mod normal, bisericuta ar fi trebuit sa se prabuseasca sub greutatea de cateva tone a copacilor):  exemplu viu al interventiei directe a Domnului in lumea noastra materiala!

Programele pelerinajelor in Grecia nu cuprind de obicei, intre obiective, vizita la biserica Sfintei Teodora din Arcadia: este foarte departe de traseele obisnuite, iar drumul, desi bun, serpuieste prin muntii Peloponezului  pana pe culmi, dupa care se ingusteaza si incepe sa coboare intr-o zona de peisaj salbatic, neumblat, intr-un fel de prapastie intre munti. Devine atat de serpuitor, incat e posibil ca un autocar mare sa nu reuseasca sa ia toate curbele. Nici pelerinajul nostru nu avea prevazuta aceasta vizita, insa la sugestia unuia dintre pelerini, si cu acordul tuturor celor din autocar ( excursie optionala), ne-am incumetat sa plecam din Corint catre sud-vestul peninsulei Peloponez, in cautarea satului Vasta ( 860 m altitudine, zona Megalopolos). Pe parcursul drumului, am citit una dintre variantele vietii Sfintei Teodora,  iar curiozitatea a devenit maxima!

Cine a fost Sfanta Teodora din Arcadia?

Din adancurile vremii si pana la noi nu s-au pastrat prea multe informatii despre viata Sfintei Teodora din Arcadia – considerate o sfanta cu pomenire locala. Doar traditia pastreaza cateva versiuni ale vietii ei, in incercarea de a explica minunea vadita a prezentei copacilor uriasi, crescuti in chip minunat pe acoperisul bisericutei de la locul muceniciei sale.

Una dintre legende spune ca Teodora provenea dintr-o familie saraca, cu trei fete, dintr-un sat situat la granita dintre Messinia si Arcadia, in apropierea unei mari manastiri inchinata Maicii Domnului.  In acea perioada istorica, fiecare familie trebuia sa trimita la oaste un fiu, pentru paza manastirii; sau, daca nu existau tineri barbati in familie, sa suporte cheltuielile unui soldat. Cum parintii Teodorei nu putea sa faca nici una nici alta, pentru a salva onoarea familiei, Teodora se hotaraste si ia binecuvantarea parintilor sai pentru a intra in oaste deghizata ca barbat. Cu multa rugaciune, mereu in manastirea pe care o pazea corpul de soldati din care facea parte, tanara Teodora / Teodor reuseste sa faca fata cu bine tuturor greutatilor vietii ostasesti si se remarca prin credinta, seriozitate, bunatate, loialitate. Dragostea sa pentru biserica, ca si inaltimea sa morala, au fost remarcate, castigand astfel atat respectul monahilor, cat si al soldatilor intre care vietuia, iar dupa o vreme Teodor a fost inaintat la gradul de colonel. Insa exact atunci a izbucnit  un scandal in care a fost implicate o tanara femeie, care sustinea ca copilul pe care il poarta in pantece este al Colonelului Teodor. Judecata s-a facut in prezenta staretului manastirii, care, cu martori falsi, a fost convins – impotriva a ceea ce ii spunea inima sa – sa il acuze pe Colonenul Teodor. In acea vreme nu erau decat doua cai pentru a rezolva aceasta problema de onoare: fie a o lua de sotie pe fata necinstita (ceea ce Teodora nu avea cum sa faca), fie a accepta verdictul curtii martiale. Desi i-ar fi fost extreme de lesne sa demonteze aceasta acuzatie, Teodora a ales, linistita, cea de a doua cale. Aceasta versiune a vietii Sf Teodora din Arcadia seaman izbitor cu viata Sfintei Teodora din Alexandria, monah cu numele Teodor, care insa dupa un asemenea scandal,  a fost alungata din manastire si a crescut singura / singur copilul caruia i-a dat numele de Teodor. Ambele sfinte sunt sarbatorite in aceeasi data: 11 septembrie, dar aceasta numai dupa anul 1952, pentru ca pana atunci pomenirea Sfintei Teodora din Arcadia s-a facut, din motive pe care traditia nu le-a pastrat, in Martea Mare.

Din punctual de vedere al Monahului Longhin Gherontianou de la manastirea Cuviosului David din Evia, cel care a incercat sa gaseasca la fata locului dovezi ale vietii Sfintei Cuvioase Teodora din Vasta, mai credibila este legenda care sustine ca tanara si evlavioasa Teodora a intrat in manastire de calugari dintr-un motiv stiut doar de ea ( existand si alte sfinte femei in istoria ortodoxiei, care au vietuit in chinovii de calugari si au stralucit prin virtute: Sf Pelaghia, Cuvioasa Eufrosina, Cuvioasa Anastasia…). Traditia locala vorbeste insa de un scandal similar, in care ar fi fost implicat tanarul si blandul calugar Teodor si din care acesta/ aceasta a iesit biruitor intru Hristos, nedezvinovatindu-se, ci acceptand moartea. Muceniceasca.

Indiferent care este adevarul legat de circumstantele mortii tinerei Teodora, cateva trasaturi ale puternicei sale personalitati sunt evidente: a vietuit cu credinta puternica in Hristos,  incercand sa isi asume, in mod personal, nevointa duhovniceasca, pentru aflarea mantuirii sufletului. La momentul crucial al vietii sale, s-a lasat cu totul in voia Domnului, tacand ( ca si Hristos in fata lui Pilat din Pont). Stia ca Domnul, daca vrea, o va scoate din ghiarele mortii – iar daca nu, va muri dupa modelul Fiului lui Dumnezeu: jertfa din iubire pentru vrajmasii sai, acceptand in liniste nedreptatea strigatoare la cer! I-a fost mila de femeia care a acuzat-o pe nedrept (Iarta-i Doamne pacatul acesta!), nu a riscat revelarea vietuirii sale ca tanara intr-o manastire de monahi, nu a pangarit “cinstea fecioriei”… Iubindu-L pe Dumnezeu in chip autentic si adevarat, Teodorei nu i-a fost frica de moarte, ba mai mult,  a folosit-o pentru a accede la Mirele Sau cel atat de dorit… Iar Acesta ii indeplineste indrazneata dorinta: daca trupul viu al lui Iisus este Biserica, atunci fa, Doamne, din trupul meu biserica, din sangele meu rau si din parul meu copaci…

Daca multimea mucenicilor lui Hristos sunt marturisitori – si prin cuvant – in timpul prigoanelor crestine, iata ca Teodora din Arcadia este canonizata de Biserica ortodoxa Greaca ca si sfanta mucenica datrita jertfei sale intru Hristos, viata traita crestineste secunda de secunda, chiar in circumstante normale

 

Ce spun oamenii de stiinta despre minunea din Vasta ?

 

In anul 2003, la cel de-al patrulea simpozion de “Archaeometrie” din Grecia s- a prezentat un raport geofizic asupra bisericutei din Vasta. Cercetatori de la Universitatea din Patras au venit special pentru “a studia” minunea. Bisericuta se afla atat in purtarea de grija a Arhiepiscopiei locului, cat si sub ocrotirea Ministerului Culturii, ca monument bizantin de valoare nationala.

Minunea este evidenta: radacinile celor 17 copaci imensi nu se vad pe nici o parte. Acoperisul are o grosime de doar cativa centimetri, peretii sunt si ei din piatra, fara crapaturi sau gauri. Radacinile nu se vad nici in interior, nici in afara. Datorita acestora, micuta cladire se afla sub o imensa presiune, in timp fiind necesare unele restaurari, dar minore, si mai ales din cauza curiozitatii unora lipsiti de experienta, care au incercat “sa inteleaga” misterul. Interventiile neprofesioniste au afectat arhitectura bisericii, insa mult prea putin.

S-a hotarat sa se faca un test cu ultrasunete, peretii urmand a fi analizati bucatica cu bucatica. Rezultatul cercetarilor au oferit cercetatorilor raspunsurile necesare pentru a primi abrobarile necesare restaurarii in intregime a monumentului. S-a vazut cum radacinile se scurg prin firisoarele de spatiu ramas liber intre pietrele zidurilor, pana in pamant. Zidurile se afla intr-o permanenta tensiune, iar cladirea a devenit “un corp viu”.

Marturiile arheologilor raman insa si ele la aceeasi concluzie: aceasta este o minune, unica in lume si inca inexplicabila, cum radacinile au putut urma aceasta cale si cum bisericuta si acoperisul sunt neatinse. Loukas Constantin, geolog: “Nu exista explicatie din partea geologiei. Este vorba de o minune continua” (1987). Gheorghe Raptis, silvicultor: “Intregul fenomen depaseste orice explicatie logica, fireasca si stiintifica a omului” (1992).

Elefterie Beligiannis, inginer: “De vreme ce vanturile care sufla acolo au puterea sa dezradacineze arbori, se intelege clar cu ce mare putere apasa cei 17 copaci asupra acoperisului” (1986). Elena Stavrogiannis, arhitecta: “Fenomen inexplicabil stiintific. Puterea greutatii si a vanturilor ar fi trebuit ca, datorita pozitiei bisericutei, dar si datorita constructiei provizorii a acesteia, si tinand seama si de vechimea ei, sa duca la distrugerea sa. Insa ea a ramas in picioare de atatea secole, fara stricaciuni serioase” (1993).

Anastasie Tinka, teolog, arheolog, istoric: “Intreaga crestere, existenta si viata a copacilor de pe acoperisul bisericutei Sfintei Cuvioase Mucenice Teodora uimeste, depaseste orice ratiune si explicare fireasca a omului. Aceasta arata o insusire rara: interventia lui Dumnezeu pentru faptura Lui, savarsirea minunii.”

Makrigiannis, geolog: “Saptesprezece uriasi sprijiniti pe nimic. Toti acesti arbori imensi sunt inradacinati pe nimic, sau mai bine-zis pe acoperisul gros de cativa centimetri! Cea mai mare surpriza ne asteapta inauntru. Nici o radacina cat de mica nu iese dintre zidurile vechi. Nici o crapatura care sa se datoreze lor! Atunci cand vantul bate printr-un copac urias al bisericutei, radacinile lui formeaza niste parghii atat de puternice, incat micul asezamant ar trebui sa se darame imediat. Ca geolog, sunt in masura sa stiu foarte bine ca zidurile s-ar fi crapat si s-ar fi spart chiar numai din cauza unui singur copac, cu atat mai mult ca sunt saptesprezece” (1993).