Eu m-am dus prima oara in Rusia complet nepregatita, cu doar o saptamana inainte de data plecarii m-a anuntat Maica Stareta Serafima ca mai are un loc liber – stiam ca ei nu prea au vrut sa ia mireni in acest pelerinaj, asa ca a fost o totala surpriza pentru mine invitatia lor. Nu stiam nimic despre Sf Serafim – decat faptul ca aveam doi serafimi cu noi: maica stareta de la Marcus si inca un calugar Serafim din Rm Valcea, ei amandoi dorind cu ardoare sa ajunga la marele lor protector.

Asa stand lucrurile, pe mine m-au mirat multe acolo:

– extraordinara, socanta diferenta intre grandoarea manastirii Sf Serafim ( 700 calugarite, dintre care 400 moldovence) si saracia acelui sat mare in care se afla asezamantul binecuvantat al celui mai mare sfant al Rusiei ( dupa cum aveam eu sa aflu ulterior)

– cozile la care oamenii simpli si nu numai, au stat in fiecare zi, ca sa ajunga sa sarute moastele Sf Serafim ( veti vedea asta in poze)

– evlavia adanca, credinta primitiva a rusilor rugatori la Sf Serafim, cei care primesc impartasania cu mainile asezate in cruce pe piept – de la fetite de 3-4 ani, imbrobodite,  pana la cei mai batrani rusi

– lucrurile calugarului Serafim, asezate in 4 vitrine in biserica si inca intr-una, in trapeza manastirii: o camasa alba, papuci mari ( marimea 45 – 46), crucea grea de bronz pe care a purtat-o toata viata, tot felul de obiecte personale care-mi aminteau de bunicul meu de la Poiana Sarata ( care ma iubea atat de mult…), lucruri care ma faceau sa ma gandesc cu multa dragoste la acest om care acum ESTE SFANT  si ma face cumva sa amestec cele doua planuri asa cum nu mai facusem pana atunci: omul a carui lucruri sunt aici langa mine, acum se afla langa Dumnezeu – tot acum si toti acesti inchinatori STIU, CRED ca el chiar face minuni, ii poate scapa din cele mai cumplite greutati CU ADEVARAT!!! Nu se putea altfel explica marea aceea de oameni de acolo!

Fie-mi iertata nestiinta, dar eu ma rugam cu candoare ( cred) unui sfant pe care atunci il descopeream, din lucruri vazute nemijlocit, fara sa realizez ce DAR EXTRAORDINAR si nemeritat imi face mie Dumnezeu si Maicuta Domnului – doar dupa ce am ajuns acasa mi-am comandat o carte despre viata Sf Serafim, abia ulterior am aflat ( si m-au shocat !!) grelele sale nevointe – ca si trepte de curatire ale sufletului in dorul sau de Dumnezeu… Am fost in locuri BINECUVANTATE, in padurea ( “Pustia de aproape”) pe care pasii sfantului au sfintit-o pentru totdeauna si mai ales am fost la izvorul sau tamaduitor – cea mai palpabila legatura dintre lumea vazuta ( materiala) si nevazuta ( Duhul Sfant).

Cu izvorul a fost asa: noi am ajuns la Diveevo sambata seara pe intuneric, ne-am cazat, iar duminica dimineata la 9 am fost la a doua Liturghie, dupa care draga de maica inchinatoare Nionela (moldoveanca de-a noastra) a inceput sa ne ia in grija. Ne-a dus la masa, apoi ne-am suit in masina si am plecat la izvorul Sf  Serafim si apoi la Schitul Sf Mihail ( care tine tot de manastire). Pe drum catre izvor ne-a spus ca trebuie sa ne scaldam – cum sa ne scaldam la 4 grade celsius? Pai noi nu suntem pregatiti, nu avem schimburi, unii sunt bolnavi ( soferul avea o criza de sciatica, unii erau raciti etc) Maica Nionela nu si nu, ca am venit degeaba in Rusia, mii de km, daca nu intram in apa sfintita! Noi zambeam, fiecare cu ale lui. Aproape de izvor, comert in floare: o sirma cu prosoape, camasi de noapte, bidoane de plastic – tot ce era nevoie pentru cei care stiau de ce sunt acolo; nu prea era si cazul meu. Asa ca am luat o patura din masina ( mai bine decat nimica!) si hai sa mergem la izvor! Apa verde intr-un mic lac, o platforma de lemn pe apa, iar pe platforma, cumva improvizate doua cabine tot din lemn, in care lumea putea intra sa faca baie. Am deschis usa unei cabine – apa pana la nivelul platformei si era acolo in podea o deschizatura patrata cu o scara de fier, cu manere, pentru ca sa putem cobori in apa sfintita… Dar cum sa faci asta la 4 grade, totusi? Primul a indraznit monahul Serafim cel vesel, care a iesit de acolo razand – trebuie sa te scalzi de 3 ori, prima oara e groaznic ( ti se taie pur si simplu respiratia, crezi ca faci stop cardiac, dar imediat dupa asta simti multe ace care iti strapung pielea si… te incalzesti! A doua si a treia oara nu mai e mare lucru ). Am intrat fiecare pe rand, mai tacuti sau chiuind, a fost un ris general – toata lumea comenta, se auzea si inauntre si afara – dar : CHIAR NE-AM SCALDAT IN IZVORUL TAMADUITOR AL SF SERFAIM!!! Cineva de acolo spunea ca si la minus 40 de grade, rusii tot se scalda! Ceea ce a fost uimitor a fost ca nu s-a auzit nici un stranut, nimeni nu a inghetzat ulterior ( desi ne-am imbracat aproape uzi cu aceleasi haine cu care am venit, dupa care am mers mai departe in pustie, la Schitul Sf Mihail!) Eu mi-am dat seama ca intrasem cu adevarat in apa sfintita doar pt ca aveam parul de la ceafa ud – si ce daca afara erau 4 grade? Si nici nu ne-am gandit sa ne facem cate o cruce mare, dupa fiecare imbaiere – asa cum am vazut un rus care a plonjat in apa de pe un delusor de pe marginea lacului!

Parintele Nil s-a plimbat putin prin padure ( pe noi nu ne-a dus capul la asta, agitati cum eram cu imbaiatul!).

Cand am citit acasa cate vindecari pe loc, de boli grele, incurabile, s-au facut cu aceasta apa pentru care Sf Serafim s-a rugat lui Dumnezeu, iar El i-a ascultat rugaciunea – abia acasa mi-am dat seama ce mi s-a intamplat cu adevarat!

Forta credintei rusilor este extraordinara, au un primitivism al credintei – ei, cei increstinati la anul 1000 ( cu o mie de ani in urma noastra), care face intr-adevar din oameni ca noi – sfinti si din icoane – icoane facatoare de minuni!

Inca de acolo, de pe o bancuta a manastirii, vorbind cu Parintele Nil de la manastirea Marcus, mi-am dat seama ca… vreau sa invat ruseste! Niciodata nu ma gandisem la asta pana acum! De cand am venit imi tot comand carti despre Rusia ortodoxa, despre sfintii ei, despre manastirile ei binecvantate, intr-o dorinta de a sti cat mai multe, de a intelege cat mai amplu, mai adanc, sufletul lor ortodox! Eu, care ignoram total Rusia, ma trezesc simtind un filon atat de puternic, un magnetism atat de clar, incat nu ma gandesc decat cum sa fac sa ajung din nou acolo, sa organizez prin agentia noastra un pelerinaj cu alt grup – sa pot sa ajut, sa se trezeasca si alti semeni de-ai mei… Chiar cred acum ca RASARITUL va veni… de la Rasarit, ca nu este intamplatoare nici amplasarea geografica pe harta a locului unde ortodoxia este atat de adanc simtita in sufletul oamenilor – puternici si duri si calzi – asa cum il simt acum pe Sf Serafim de Sarov! Sfantul Serafim spunea ca un nevoitor pentru Cristos poate mantui MII de suflete odata cu propria mantuire! Mii de suflete… iar bietii de noi, abia putem sa avem nadeje pentru  mantuirea propriului suflet…

Batiushka Serafim, fii cu noi!

Maria Chirculescu

Miriam Turism