pelerinaje in rusia pelerinaje in ucraina pelerinaje in grecia pelerinaje in israel pelerinaje in egipt pelerinaje in europa pelerinaje pe alte continente pelerinaje in romania

Mănăstrirea Mărcuș, 28 decembrie 2012


Mănăstrirea Mărcuș, 28 decembrie 2012

O zi cu Alexandra

Într-o frumoasă zi de vară de acum zece ani – în 26 iunie 2003 – la prânz, am plecat val-vârtej de la biroul din Covasna către Brașov, pentru că deja eram în întârziere: Maica Stareță a Mănăstirii Mărcuș – Maica Serafima – ajunsese la Centru de Copii  „Micul Prinț” din Brașov, de unde în ziua aceea trebuia să preia opt bebeluși abandonați de mamele lor în maternitatea din Brașov. Asociația de Binefacere „Sfânta Iustina”, care funcționa de curând pe lângă Mănăstirea Mărcuș și a cărei președintă era maica stareță, obținuse acordul legal pentru desfășurarea de activități în domeniul protecției copilului, iar comisia județeană de specialitate selectase cele opt dosare prin care opt fetițe nou-născute urmau să fie date în plasament familial acestei noi asociații non-profit. La acest moment, surpriza era totală, pentru că noi, cei din cadrul asociației de binefacere Sfânta Iustina, nu știam ce copii ne fusesera „repartizați”, singura  condiție pe care o pusese Maica Stareță fiind aceea de a fi fetițe ( o condiție firească, având în vedere că copiii urmau să creasca în apropierea unei mănăstiri de maici !)  „Lăsați copiii să vină la mine!”, acesta fusese dezideratul creștin pentru momentul selecției, așa încât nu s-a ținut cont de nici un alt criteriu (naționalitate, religie…). Este vorba despre prima casă familială din Romania înălțată pe lângă o mănăstire de maici ortodoxe, care își propunea să adăpostească copii nou-născuți, în timp ce toate celelalte instituții private de protecție a copilului aflat in dificultate adapostesc copii de varste mai mari. Ideea era aceea de a prelua micuțele orfane de la frageda vârstă a sfântului botez creștinesc și de a asigura în continuare condiții optime de creștere și educație, dupa toate principiile psiho-pedagogice, dar și duhovnicesti, într-un climat moral sănătos, care sa le ferească de urmările nefaste ale abandonului familial și ale influențelor tuturor factorilor nocivi ai societații noastre moderne, fără însă a le rupe nici un moment de societate -fetițele vor fi sprijinite să învețe la cele mai bune școli și vor avea deplina libertate să urmeze în viață ce drum vor dori, în funcție de aptitudinile și perseverența de care vor da dovadă! Modelul evanghelic al acestei lucrari sociale este pilda Samarineanului Milostiv, în care zice  Domnul « Fă și tu la fel  », dăruiește tot ce ce poți, tot ce ai mai bun, pentru a-ți ajuta semenul lovit, cazut, aflat în nevoi…

 

Acum zece ani ( 26 iunie 2003)…

În drum spre Brașov, m-am mai uitat o dată pe lista cu numele și datele celor opt fetițe, cu gândul că voi încerca să am grijă, în mod special, de una dintre ele. Puteam să aleg, dar … pe care? Cum nu mă ducea mintea la nimic, am ales dupa data nașterii, o dată apropiată de o aniversare din familia mea. Fetița se numea Alexandra Șerban si avea patru luni, cred că era cea mai mica dintre toate ( cele mai mari aveau un an!) . Mergând cu mașina, am început să mă simt cumva vinovată în fața Domnului, că pentru alegerea unui suflet eu introduc criterii aiuristice și atunci am abandonat gandul dintâi și mi-am zis: primul copil din lotul acestora opt pe care îl voi vedea, acela îmi va fi dat mie de Domnul! OK, m-am linistit! Ca de obicei, am întarziat: când am sosit în incinta centrului brașovean de plasament, Maica Stareță Serafima deja terminase formalitățile legale, preluase copiii si chiar se pregatea să plece direct la Spitalul de Copii din Brașov cu trei dintre bebeluși, care prezentau semne evidente de boala. Mașinile mici și toată lumea cu care venise Maica Stareță erau încă pe loc, mă așteptau, eu am coborât din mașina cu care venisem, am deschis la întamplare portiera unei mașini din „convoi” și am întrebat ce fetiță este aceea – se numea… Alexandra! Aceeași la care mă gândisem eu! – dar acum nu mai era vorba de voia mea. Așa încât am preluat-o și din acel moment, Alexandra a rămas cu mine! “Mare” cât o sticlă de doi litri, cu niște ochi negri imenși, cu un strabism accentuat și alte probleme majore de sănătate (unele încă nerezolvate), Alexandra nu avea nici certificat de naștere, așa că fost ușor ca, în afara numelui cu care era înregistrată în evidența spitalului să îi dăm și numele Maicii Domnului, Maria, punând-o astfel sub binecuvântatul ei acoperamant!

Botezul Mariei-Alexandra a avut loc în data 12 iulie 2003, ziua de pomenire a Icoanei Maicii Domnului Prodromița de la Schitul românesc din Muntele Athos, întărind protecția astfel gândita! ( icoană în care chipurile Maicii Domnului și ale Pruncului Iisus s-au pictat singure, în mod miraculos). În primii ei ani i-am stat alături Alexandrei, apoi viața mea a luat o turnura neașteptată și nu am mai putut ține legătura, multă vreme. Cum Maica Stareță Serafima apare uneori la TV împreună cu fetițele, în reportaje, am putut să urmăresc de la distanță creșterea fetiței și am constatat astfel ceea ce știam deja – că a rămas cea mai veselă și vorbăreață dintre toate micuțele și că a devenit “purtătorul de cuvânt” al lor, pentru că aproape numai ea… dă interviurile!

 

Și astazi ( 28 decembrie 2012)

În ceea ce mă privește, Alexandra, surprinzător, nu m-a uitat și în ultima vreme mi-a tot trimis vestitori să mă cheme la ea! Așa încât acum, imediat după Craciun, am pornit spre Mănăstirea Mărcuș să o întâlnesc, fără însă să îi dau de știre!

Am plecat de acasă cu noaptea în cap, am mers prin ceața lăptoasă a iernii în sărbătoare și am ajuns la așezământul de la mănăstire când fetițele (acum mari, de 9-10 ani!) abia se treziseră… La biserică se slujea Sfânta Liturghie, am intrat și ne-am închinat ( și biserica pare mai mică, după ani de absență…), apoi am mers în căsuța copiilor. Era la fel de caldă și de frumos împodobită, cum o stiam ( numai maica stareță știe câte eforturi face pentru a menține acest standard de viață pentru opt copii, în vremurile de acum!) Alexandra a coborât emoționată – mă vazuse pe geam – și s-a lipit de mine… Aproape cinci ani de absență s-au topit dintr-o dată, pentru că aveam senzația că ne-am desparțit doar ieri! Este uimitor ce poate face dragostea și rugaciunea fierbinte a unui copil – pentru că eu sunt convinsă că Alexandra s-a rugat cu tot suflețelul ei pentru mine, în toată această perioadă! I-am dat rochița roșie (îi stă foarte bine în roșu) și fesul de la Sfântul Serafim din Rusia,  să îi fie de ajutor când face problemele de matematică, și ne-am bucurat una de alta, iar apoi m-am bucurat să le revăd si pe celelalte fetițe, pe care le cunosc de atâți ani… Elena, Nicoleta, Maria si Mihaela erau aici, în timp ce Ana și Ștefania erau la nașii lor.

Maica Stareță Serafima a venit și ea și ne-a întâmpinat cu bucurie – și cateva ore au trecut fără să băgăm de seamă, cu fotografii vechi pe masă, rememorând anii frumoși dar dificili ai începutului acestei lucrări de binefacere – lucrare a Bunului Samarinean, așa cum o denumea pe atunci Părintele Nil, cel care i-a stat alături Maicii Starețe încă de la începuturi și care acum în noiembrie 2012 a trecut la Domnul… Au fost anii în care, pe de o parte, „ne luptam” cu oficialitățile județului Covasna, care ne acuzau că, aducând opt copii români din județul Brașov… stricăm proporția etnica a zonei, iar pe de altă parte, ani de început în care fetițele au fost atent supravegheate medical și duhovnicește, au fost mereu și mereu împartașite și treptat, tarele și bolile moștenite – unele adevarat handicap, ca in cazul strabismului Alexandrei – au fost atent corectate, cu multă dragoste, grijă și alergatura pe la doctori și sponsori… Când încă erau mici, într-un decembrie, Maica Stareță mi-a arătat pe strada la Brașov, în prima zăpada, pe trotuar, un copil mic dezbracat care cerșea și mi-a spus: așa ar fi ajuns și fetițele noastre dacă nu le preluam noi!

Fosta sală de mese are aceleași icoane, la loc central fiind aceea a Sfintei Mucenițe Iustina, protectoarea fecioarelor (sărbatorită în 2 octombrie, odată cu Sf Ciprian), sfânta care patronează asociația de binefacere prin care fetițele viețuiesc alături de Mănănstirea Mărcuș. În plus, acum sala este pregatită pentru ore de curs, cu tablă modernă, cu calculatoare la care fetițele chiar știu să lucreze ( și-au pus singure niște filme cu desene animate cât am stat noi de vorbă), cu o fotografie pe perete a Părintelui Arsenie Boca ( cel care făcuse proorocirea că în această poiană vor cânta îngerii!), iar peste toate, sus, un mic tricolor românesc! Credință și patriotism – câți dintre noi știm să ne creștem acasă copiii in acest spirit, cu aceste repere esențiale ale vieții?

Am luat masa împreună, apoi am ieșit în curte, Alexandra făcandu-ne o surpriză de proporții: știe să bată toaca atât de frumos, încât a luat locul doi la un concurs tematic național! Și am primit de la ea o felicitare pe care mi-o pregătise din timp (fără să știe daca vin sau lipsesc și anul acesta de sărbători) pe care a scris: “Pentru Nașa mea, te iubesc! Alexandra” Și eu te iubesc, Alexandra, și fii sigură că am redescoperit drumul către tine!

Maria Chirculescu

Miriam Turism

 

 

Daca doriți să ajutați:

Pentru donații:
ASOCIAȚIA DE BINEFACERE “SFÂNTA IUSTINA”
CONT: RO53RNCB0124009682180001
Deschis la BCR, sucursala din Sf. Gheorghe
cod SWIFT (BIC): RNCBROBUCV0 (ultimul caracter este cifra zero).

Pentru contracte de sponsorizare sau pachete trimise prin poștă:

ASOCIAȚIA DE BINEFACERE “SFÂNTA IUSTINA”
Cod Fiscal: 14152220, Orfelinatul Sfintei Mănăstiri Marcuș, Localitatea Marcuș, jud. Covasna.

Pentru detalii:
Maica Stareță Serafima, telefon: 0740.095.480

 

Blogul copiilor de la Manastirea Marcus: http://www.ingeriidelamanastire.blogspot.ro/